Leapsa cu poze

Asta vine de la Jasmin si Ada. Ca bag sama ca s-au vorbit intre ele si mi-au pus gand rau. Si mi-au zis ele mie ca cica tre’ sa pun o poza. Adica doua. Decat ca una tre’ sa fie haioasa si una tre’ sa fie de inima albastra. Decat ca nici una n-a zis ca tre’ sa apar io in poze Ashe ca…………

Asta era imaginea de inima albastra. Daca va intrebati, e una bucata manuta de pusti de un an juma (care are acu’ aproape trei. Pustiu. Si manuta) care se tine bine bine bine de tot de degetele doamnei ma-sa. Pe scurt, sor’mea si nepotu’mio.

Poza funny arata cam asa:

Asta in cazu’ in care nu credeati ca Scufita Rosie exista

Ca fapt divers, este mama unei prietene care se ascundea de ploaie.

Si cica ar tre’i sa dau leapsa mai departe. Deci, the winner is…….. Marius. Sa-i treaca de pinguini

Existaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!

Cum ce? Politie. In Romanica.  Nu stiati? Nici io, da’ am aflat. Ca sa va spui. Sa tot fie vr’o 4 ani de cand pe fratele propr’etate personala l-au usurat unii de un casetofon auto. Bine, casetofonu’ era d’ala cu sidipleiar. Da’ nu orice sidipleiar. Era d’ala care citea empetreiuri. Numa’ ca_casetofonu’ era in auto cand l-au ajutat unii sa-si ia zboru’. Si auto era incuiat. Si nu avea cheile la vedere. Asa ca auto a ramas fara geamu’ dreapta fata din afacerea asta. Si ca tacamu’ sa fie complet, masina, logic, nu era a lu’ fra’i'miu. Si nici casetofonu’. Ceea ce a insemnat pen’ susnumitu’ fra’i'miu una bucata gaura in buget. Ca a tre’it sa plateasca geamu’ de la masina. Si propr’etaru’ a cumparat alt casetofon. Eh, dupa toata afacerea asta a urmat o iescursie la politie (deh, politica firmei de asigurari), dat declaratii, luat amprente la toata lumea (inclusiv lu’ auto) si uitat toata lumea de afacerea asta (mai ales eu). Decat ca azi cand am ajuns acas’ am gas’t in cutia de posta una bucata citatie care’l invita pe susnumitu’ fra’i'miu la tribunal in sala S nustiucat pe data de ’spe noiembrie ca parte civila in procesu’ dintre statu degeaba, pardon, Roman si numitii (vr’o trei la numar) pen’ judecarea infractiunii de furt – proces de fond.  Asta dupa ce acu’ vr’o doo saptamani nea’ parchetu’ de visin de pe langa tribunalu’ Braseu il anunta pe acelasi fra’i'miu ca nus’ care Gheo’ al Scroafii a fost scos de sub urmarirea penala in baza a juma’ de cod penal (care tot furt inseamna) pen’ ca susnumitu’ s-a mutat in lumea vesnicei vanatori. Amu’ stau si cujet: daca astia s-au obosit sa scrie doua scrisorele, sa ma obosesc si io sa-i anunt ca fra’i'miu n-o sa apara? Neaaaaaaaah.

Hai sante!

5 minute

Toata viata mea le-am invidiat pe gagicile care ajung la munca machiate si aranjate. Asta pentru ca eu nu-s in stare. Ca_cand suna ceasu’ ma intorc pe partea cealalta si mai dormitez…. 5 minute. Dupe care ma mai uit 5 minute pe tavan, dupe care ma mai uit 5 minute pe geam, sa incerc sa ghicesc cat de frig e afara dupa cum se stramba luna la mine, dupa care realizez ca-i cam tarziu si tre’ sa ma dau jos din pat. Ma spal tacticoasa si cand ajung la capitolul imbracat realizez ca la ora aia tre’ia sa am deja cafeaua bauta. Pe cale de consecinta ma imbrac in drum spre usa si intotdeauna ajung in statie la timp sa vad autobuzu’ plecand. Partea buna la afacerea asta e ca, daca nu-i coada po’ sa-mi beau cafeaua pana vine autobuzu’ urmaritor. Si sa-mi fumez si tigara de dimineata (Da ba, is smechera. Am statie de otobuz cu tonomat de cafea. Sac!).  Din motivu’ asta ziua mea de munca (adica dupe ce ajung la birou) incepe cu pieptanat si machiat (noroc ca-i intuneric afara ). Ceea ce inseamna ca pierd 5 minute din “sedinta operativa” (a se intelege programu’ de beut cafeaua si fumat tigara care determina feng suiu’ zilei) sau ca operativa celorlalte colege se prelungeste inca 5 minute. Sa pot sa-mi termin si io tigara. Dupe care ziua isi urmeaza cursu’ relativ firesc. Numa’ ca, daca stau bine sa ma gandesc, n-as renunta la alea 5 minute de somn furat pentru un machiaj pe care oricum nu-l vede nimeni (nici macar io) la ora aia.

Tu la ce ai renunta pentru 5 minute de somn?

Blogmeet rew

Si s-a gatat si primu’ blogmeet de care aflai si io in timp util. Si cu ocazia asta vazui si io cu ce se manca pubu lu nea Dean. Impresia de bun venit a fost “scari naspa” (Am o problema cu scarile in spirala. Cand eram copil mic neste scari d’alea ma duceau la tanti care-mi facea injectii. Cah!) Crasma era destul de goala cand am ajuns acolo in fara’ de o masa (de fapt doo) care erau ticsite. Langa care (mese adica) Marius era la capitolu’ 5 minute ca la ambasada (adica salutari si strangeri de mana). Am reperat-o rapid pe Luana care m-a salutat cu un “Aaaaaaaa. Tu esti caramela ” Dupe care ne-am asezat care pe unde. Si din momentu’ asta intra in vigoare clauza de muiere batrana si far’ de memorie. Ca stiu ca am stat in dreapta Narcotistului (pana a plecat), langa el era Matthers (care a plecat mai devreme), langa Matthers Cristi, in fata mea era Ionutu, Marius, Radu & aaaaaaa prietena cu codite, in dreapta mea …….. o gagicuta draguta imbracata in verde cu pretenu’ care-i blogger decat ca nu mai stiu cum ii chiama, langa ei era un domn care mi-a zis ca a semnat lista, Cipri, Vali si Eftimie.  A aparut la un moment dat Sabin, Levente si Catalin l-am reperat pe Alphadog siiiii zice lista ca au mai fost: Dorin, Morrigan, Bogdan, Andreea, Dutu, Alex, Bogdan, DJ Flux, Victor, Stefan, Catalin, Xander si cineva de aci‘.

Atmosfera a fost faina, discutiile interesante, rectific, partea din discutii pe care  am auzit-o a fost interesanta, ca la un moment dat vorbeam cu chelneru’ prin translator (deh, ce sa-i faci, daca baba-i surda….).  Ce nu mi-a placut , in afar’ de faptu’ ca astora li s-a stricat butonu’ de la volum a fost ca am nimerit intr-o …… vorba vine petrecere de buhuhu (pardon, halauin), da’ asta n-are legatura cu intalnirea. Per total gramada o fo fain.

PS, poze n-am, da’ are Levi aici.

Albastru..albastru…albastru..

Va spuneam io, in postu’ cu care mi-am dezvirginat blogu’ ca din cand in cand fac fixatii. Si cel mai des fac fixatii pe culori. Ultima achizitie la capitolu’ asta e culoarea albastra. Bine, de semifixatia pe negru inca n-am scapat. Si am realizat io chestia asta cand a zis Luana ca_cu ocazia blogmeetului pe care o sa vi-l povestesc maine (nu de alta, da’ se intampla diseara) tre’ sa ma imbrac in verde. Si mi-am zis io in sinea gandului meu ca-i imposibil sa n-am macar o esarfa verde prin casa. Drept urmare, mi-am facut un inventar in dulap. Si am descoperit ca am pantaloni negrii, gri si albastrii (blugii) si bluze: negre (vr’o 4), maro & derivate (vr’o 3), rosii (una) si albastre (vr’o 5), da’ verde pauza. Pe cale de consecinta am trecut la inventariat accesorii. Deci, am de ales intre: bijuuri de argint fara bolovani, cu bolovani (sticla) incolori, crem sau albastii, chestii de plastic negre sau albastre si esarfe albastre, albastre sau albastre. Singura chestie care are verde in compozitie e o cravata uitata de fra’i'miu. Decat ca n-am camasi. Asa ca, am trecut la sosete. Ca poate poate gasesc ceva verde si purtabil. Numa’ ca io nu prea port sosete. Da’ am gasit. O pereche albe si una bleu. Belu…..bleu…. Am dat io banii pe sosete bleu?! Deci, am luat sosetele la studiat si imi pareau cunoscute. Si mi-am adus io aminte ca mai dedemult aveam o pereche de sosete care semanau cu alea, numa’ ca erau albe. Dar, avand in vedere si luand in considerare locu’ unde le-am gasit (adica la uscat), mi-am adus aminte care era baiu’ cu sosetele alea. Ca sa va spui. Mama mea dupe ce s-a maritat ea i-am cumparat lu’ tata’su (adica bunicu-mio) un halat. Care halat e d’ala gros cum se faceau pe vremuri. Si tine cald. Foarte cald. Numa ca bunicu-mio nu l-a purtat de loc. Ca_cand l-am gasit io inca mai avea eticheta pe el. Asa caaaaaaa, ultima data cand i-am facut curat prin dulapuri lu’ buna’mea l-am arestat. Numa’ ca_cand l-am arestat io era vara vara clad afara. Si nu l-am imbracat. Da’ de cand s-a racit afar’ mi-a devenit prieten foarte bun. Si saptamana trecuta am ajuns la concluzia ca ar fi cazu’ sa faca si el o baie. Si l-am bagat la spalat. Si am descoperit cu stupoare ca culoarea nu-i chiar bine fixata in tesatura. Si in contact cu apa tinde sa-si ia zboru’ si sa se infiltreze in alte carpe care impart locu’ de balaceala cu susnumitu’ halat. Eh, cand imi spal sosetele nu ma prea uit ce culori au toalele din masina. Drept urmare mi-am spalat frumusete de sosete albe su frumusete de halat albastru si m-am ales cu frumusete de halat albastru si “frumusete” de sosete bleu. Si pentru adunarea de diseara am cersit o bluza verde.

Hai sanataturi, si buhuhuhuhu ca tot e la moda

Si ei au nebunii lor

Din capitolul “when I’m feeling lonely I google myself”

Chestia asta am descoperit-o mai dedemult cand am dat curs unei provocari. Nu mai stiu nici cine a lansat provocarea si nici care era scopu’ ei, da’ mi-a ramas in cap. Amu’, ca explicatie (ca m-au intrebat destul de multi), niku’ pe care il folosesc de obicei pe sfantu’ veveveu vine de la Ate, fi’sa lu’ Eris si a lu’ Zeus, adicatelea zeita crimei. Problema e ca_cam toate siturile vor nik/user name de cel putin 4 caractere, motiv pentru care i-am bagat lu’ Ate un h. Acu’ arata mai englezeste, numa ca_cum va spusei, dadui un search pe gogu’ dupe “Athe”. Trecand peste raspunsurile legate de “Association for Theatre in Higher Education | ATHE ” si blogu’ subsemnatei am gas’t asta. Chestia e super serioasa, ceea ce se vede din primu’ rand:

“This article appears to contradict itself, and needs to be exorcised.”

PS. Votati Pantera roz!

Exista viata fara CET

Trecand peste faptu’ ca MI-AU  AJUNS POZELE LA TEVEU tin sa va spui ca:

1. Campania continua cel putin pana se voteaza bugetul local pentru anul 2010.

2. Daca nu aveti timp sau daca voluntariatul nu-i chiar activitatea voastra favorita si daca vreti sa ne ajutati cu ceva, puteti sa puneti unul dintre bannere pe blogul ‘mneavoastra. Le gasiti aici.  Si/sau puteti sa trimiteti scrisorile.

Pana una-alta ne vedem sambata…… cate unii

Campanie helectorala

Adicatelea io sustin un candidat la presedentia lu’ Romanica. Si il sustin din tot bojocii, chiar daca nu-mi place foarte tare culoarea lui. Da’ fata de restu’ contracandidatilor e cel mai simpatic. Deci, candidatu’ meu este:

Ta na na na naaaaaaaaaaaaaaaaaa:

da, Pantera roooooooooooooooooooooooozzzzzzzz.

PS1. : Leapsa am furat-o de la Marius.

PS2. : Leapsa merge mai departe la toti din blogroll. Bine, care vrea s-o ia.

PS3. : Daca-i trece cuiva prin cap sa zica_ca “pantera” e la feminin: Da’ de un’ sti ca nu-i panter?!

PS4. : Stiti ca sambata o punem d’un blogmeet, nu?

Cadoooooooooooooooo

M-a cadorisit Marius. Bine, nu pe mine, pe bloga’miu. Si daca zice boboru’ roman ca “dar din dar se face raiul” il dau mai departe la Bine, no! a’ lu Clau, ca a reusit sa ma scoata din dezmorteala, nea’ Costache a’ lu’ nea’ Costache, ca spune povesti faine, Cronicii, chiar daca se incarca greu, Viselor, sa creasca mari. Deocamdata. Revin cu update- uri pe parcurs

Nea’ Ioane si tehnologia

Dupa cum va spuneam, mon pere tre’ia sa-si schimbe cardu’ de la gigi tv. Si urmau erdeeshi sa-l sune cand au carduri. Logic, nu l-au sunat. Numa’ ca susnumitu’ a avut azi drumuri prin oras si a dat o raita si pe la compania care-i da programe la TV. Si si-a schimabt cardu’. Pe la vr’o shap’shpe si ceva maruntis imi suna telefonu. Era mon pere:

Tata: Tu. Is tare nacajit.

Eu: (n-ai bani, ti-a fugit cainele, ti-a murit vr’o oaie…) Da’ ce-ai patit?

T: Pai mi-am schimbat cartela de la teveu. Si nu-mi merge.

E: (oare pe unde umbla cumnatu-mio?) Pai de ce nu merge?

T: Ca astia mi-au zis sa sun la un numar de telefon. Si mi-a raspuns un robot. Si mi-a zis ca pentru romana apsati 1, pentru activat cartele apasati 4, bagati codu’ de 12 cifre, si dupa ce-am bagat codu’, asteptati ca va transferam la un operator. Si dupa mi-a zis ca le pare rau si mi-a inchis. Si ma chinui de 4 ore sa sun la ei, si-mi tot zic ca le pare rau.

E: (mdea, deci, iescursie fulger la nea’ Ioane, incercat facut merge, eventual recuperat card si mers certat cu erdeeshi maine)

T: Da’ am vazut io cat am stat sa-mi dea cardu’ ca se poate activa si pe internet.

E: (retractat gandu’ iesprimat mai sus)

T: Hai ca-ti dau codu’ de pe cartela si incearca tu sa-o activezi. Ca daca astia nu-mi dau drumu la programe pana diseara imi bag @la in ei si maine ma duc sa le fac scandal.

E: ok, da-mi cnp, serie si numar de buletin, numaru’ de la contract si te sun daca-mi mai tre’ ceva.

T: No bine, hai ca mai vorbim.

E: Pa pa. Bip bip bip.

Pe cale de consecinta, m-am postat in fata pcului si m-am apucat de forat pe sfantu’ veveveu dupa erdeeshi. I-am gas’t (logic), am gas’t si pagina unde zicea “activare cartele on line”, i-am dat click si…………. m-am blocat. Ca scria mare acolo: “Ce decodor aveti?”. Amu, decodoru’ lu’ mon pere e gri. Numa’ ca astia nu aveau varianta asta. Ca scria numa’ Hy si Hu (n-am chef sa fac reclama). Deci, il sun pe tata. Care tata intr-un tarziu binevoieste sa-mi raspunda.

E: Ce decodor ai?

T: Ce ce???????????

E: Decodor. Du-te in casa si uita-te pe chestia aia gri si zi-mi ce scrie.

T: Bine, hai ca ma duc. Pai scrie Dv nu’s ce.

E: Nu-i bun, cauta ceva care incepe cu H.

T: Pai HSS bla bla bla bla.

E: Nu-i bun. Cauta ceva care sa inceapa cu Hy sau Hu.

T: Nu scrie. Nu vad. Da’l dreaq

E: Bine, mai zi-mi o data ala cu HSS ca incerc sa-l caut io.

T: Pai hss…………. da’ stai, ui’ ca scrie Hy.

E: Bun, hai ca te sun mai tarziu.

Inapoi la site. Clickai Hy si-mi insira nea’ sitele o lista cu erori. Mno drace, acu’ ce-i zic? Ca nicari nu scria “activeaza cartela”. Deci, sunam tatanele iar.

E: Auzi, da’ tu ai bagat cartela?

T: Da.

E: Si ce ti-a zis?

T: Pai mi-a zis ca_cartela e ne…….. ceva.

E: (mdea, is vr’o tri chestii cu “cartela e ne…”. Amu’ ce fac, dau cu banu’) Du-te in casa si da-i drumu’. Si zi-mi ce scrie.

T: Io tre’ sa dau de mancare la animale si tu ma tot plimbi prin casa.

E: TU vrei teveu.

T: Bine ca esti tu desteapta. Pai acu’ nu mai zice. Ca vad ca merge.

E: (po’ sa ma iau la palme?) Beton. Si merg toate programele?

T: Stai sa vad. (Pe fundal incepuse sc cante ceva.)

E: Tataaaaaaaaa, lasa muzica. Merg toate?

T: Aaaaaaaaaaaa. Da. Da’ unele au purici.

E: Pai la mine ploua.

T: Si la mine. Da’ ce mama dreaq au facut astia? Ca_cand i-am sunat io nu mergea.

E: Zi merci si nu-ti mai bate capu’.

T: Mno bine. Hai ca tre’ sa inchid. Ca urla astia de foame. Paaaaaaaaa. Bip bip bip bip….

Deci, hai ca tre’ sa inchid. Ca ma apuc de cautat  bloggeri din Brasov. Paaaaaaaa.