Nu vorbesc nici de Geneza nici de Triunghiul Bermudelor. Vorbesc despre o chestie pe care nu pot s-o priceapa barbatii. La drept vorbind, nus’ ce-a avut in cap al’ d’a inventat-o si inca nu m-am hotarat daca sa-i fiu pe veci recunoscatoare sau sa-l strang de gat. Chestia asta vine in tot felul de marimi, culori, modele si materiale si de obicei e umpluta cu tot felu’ de chestii mai mici sau mai mari, mai mult sau mai putin folositoare, dar existentiale pentru viata de zi cu zi a femeii. Da, deci vorbeam despre geanta/poseta.
Geanta mea de toate zilele are aer de dulap. Adica e mareeeeeeeeeeee. Nus’ de ce am cumparat-o, da’ prinde bine in unele momente, ca de exemplu cand tre’ sa fac cumparaturi minore si n-am plasa. De foarte multe ori s-a trezit cate cineva sa ma intrebe „Ce mama dreaq cari in geanta aia?” si n-am stiut sa raspund. Daca va intrebati de ce va spui toate astea, raspunsu’ e asta:
Aseara au venti sor-mea si cumnatu-mio in vizita. Dupa behaielile de rigoare am aflat si motivu’ vizitei:
„Sor-meaaaaaaa, daaaa si mieeee niste bani imprumut! Te roooooooooog 😀 „
„Cati vrei?”
„Aaaaaaaaaa, pai vr’o 50 daca poti.”
Stau gandesc, ma uit in calendar……….
„Adu-mi geanta.”
Moment in care pe sor-me o manca limba:
„Da’ ai ceva pe acolo si nu tre’ sa vad?”
„No’, atunci adu-mi portofelu’!”
Pleaca draga de sor-mea, si se intoarce dupa vr’o 2 minute cu geanta. Precauta, mai intreaca o data:
„Sigur n-ai nimic de ascuns prin geanta?”
„Nu!”
Se aseaza pe scaun cu geanta in brate si incepe sa scoata: penaru’, agenda, incarcatoarele de la telefoane (2), aparatu’ de fotografiat, trusa de farduri, doo pachete de tigari (unu de pe vremea cand inca mai fumam mentolate), gelu’ de dush (pe care l-am cumparat saptamana trecuta), bateriile (4, rezerve pentru aparatu’ foto), un maldar de plicuri (facturile si extrasele de cont din tot anu’ trecut), un ruj, un creion dermatograf (n-are rost sa fa spun ca le-am cautat vr’0 saptamana, nu?), o pila, o forfecutza de unghii, o surubelnita (mi se mai intampla sa fac pe asistentza tehnica si-mi trebe’ la desfacut tastaturi, soareci & stuff), ceva carti de vizita, certificatu’ de garantie de la filtru’ de cafea, un pachet de prezervative vechi de vro’ 2 ani, agrafe, o cutie de capse, copertile de la bonurile de masa, vr’o cateva chitante, trei chestii de legat paru’,da’ portofelu’ ioc.
Ups, am uitat sa-i spun ca am un buzunar cu fermoar si acolo imi tin portofelu’ 😀 . Ii dau banii fetei si ma apuc de sortat. Acu’ am scapat de hartii, de gelu’ de dush si de tigari. Da’ am o vaga idee ca in amxim trei saptamani iar o sa am o gramada de tampenii uitate prin geanta.
Ca_concluzie, cea mai inteligenta afirmatie pe care am auzit-o despre poseta apartine unei ilustre contemporane (o prietena d’a lu’ frate-mio) care zicea ceva de genu’ „O sa-i raman etern recunoscatoare aluia care o sa fabrice poseta cu bec. Adica o chestie de genu’: deschizi geanta si se aprinde un bec, sa vezi si tu ce-i inauntru”.
PS, 2% 😀
Blog din Ţara Bârsei 