Carevasăzică, azi pe când intram pe usa apartamentului propr’etate personală a lu’ mama, am auzit cum suna suav telefonu’ fix. Şi am avut proasta inspiraţie să răspund. Şi………….

Tanti: „Bună ziua, am sunat la familia Xulescu?”

Eu: (Habar n-am unde ai sunat, da’ ai nimerit bine) „Da”

T: „Aş dori să vorbesc cu domnul Xulescu Y” (ăsta fiind frate-miu)

E:”Şi eu.”

T: „Poftim?!”

E: „Cine îl caută?”

T :”Păi sunt Mărioara lu’ Nenicu’ de la firma lu’ nea’ Gheo’.”

E: „Ok, în ce problemă?”

T: „Aaaaaaa, păi era ceva personal, vroiam să vorbesc cu domnul Y”

E: (Amu’ zi că te-a lăsat gravidă şi vrei vr’o pensie alimentară) „Îmi pare cu regret, da’ nu pot să vă ajut.”

T: „De ce?”

E: „Că nu mai ştiu nimic de el de 4 ani.”

T: „Dar e plecat din ţară?”

E: „Madam, dacă vrei neapărat să şti, e fraiu’miu. Decât că s-a certat cu părinţii ş’a plecat de acas’. Şi eu nu mai ştiu nimic de el.”

T: „Am înţeles. Dar un număr de contact nu aveţi?”

E: (Fă, eşti bătută în cap?) „Doamnă, acum v-am spus că nu mai ştiu nimic de el de 4 ani. Dacă aveam un număr de contact, ştiam ceva despre el.”

T: „Aha. Am înţeles.”

E: (Mă îndoi de mă rup, da’ trecem peste.)

T: „La revedere.”

E: (deci pot să beau şi io o cafea…..) „La revedere.”

Amu’ am şi io o dilemă: ăştia de la firmele de recuperat bani de la unu – altu, au condiţie specială la angajare IQ până la genunchiul broaştei, sau am avut eu ghinion?!

De fapt îs două probleme cu miros dubios.

Prima ar fi cam aşa. Cumnatu’ propr’etate personală a cumpărat acu’ vr’o două săptămâni un aparat d’ăla de face fâs. Şi cum era în bani a luat o chestie d’aia (vorba vine) ‘telighentă care face fâs de câte ori treci pe lângă ea. Decât că face fâs doar o data la juma’ sau la un sfert de oră. Că dacă vrei să facă fâs mai des tre’ să apeşi pe un buton. Ditamai minunea tenologiei, ce mai! Partea proastă e că nuş’ ce aromă are, da’ mie nu-mi place. Deh, de gustibus….. Partea şi mai proastă e că respectivu’ aparat e plasat în bucătărie. Partea groaznic de proastă e că, fiind singură acas’ şi fumând în bucătarie, îmi stă inima de câte ori mă duc să fumez. Că trec pe lângă fâsâitoare şi aia mă anunţă că-i prin zonă. Şi face fâs. Şi eu iau câte o gură de parfum…..

A doua problemă ar fi că a luat foc „groapa” de gunoi. Trecem peste faptul că groapa e de fapt deal. Eh, în mod normal nu cred că aş fi sesizat chestia dacă nu se urla pe feisbuc de ieri. Partea proastă e că astă noapte toar’şu vântu’ şi-a schimbat orientarea politică şi a început să bată spre oraş. Şi eu aveam cam toate geamurile deschise, motiv pentru care vă las să vă imaginaţi cam cum mirosea azi drăguţă dimineaţă la mine în casă. Amu’ bag de samă că ori m-am obişnuit cu mirosu’ ori vântu’ a revenit la setările de ieri şi bate spre localităţile limitrofe.

Acu’, din toată povestea asta am rămas cu o trilemă. Cum am vrut io să aflu’ dacă s-a stins focu’, am găsit de cuviinţă să fumez o tigară pe geam, şi, pe pervaz am descoperit două cadavre de ţânţari. Trilema mea e: de la ce au murit? Adicătelea se iezistă tri posibilităţi:

1. Gazaţi de fâsâitoarea lu’ cumnatu’.

2. Gazaţi de fumu’ de la groapă.

3. S-au sinucis după ce i-au tratat sor’mea & cumnatu’mio toată noaptea cu manele.

Face cineva autopsii la ţânţari?