Descoperiri

Carevasăzică, la sfârşitul săptămânii trecute am fost plecată tai tai iar. Logic, tot pe lângă Sibiu. Decât că nu v-am mai anunţat, ca să nu vă ofticati. Chestia e că, faţă de colegele mele de muncă nu nutresc aceleaşi sentimente plăcubile şi lor le-am spus. De fapt trebuia să le spun, că fi’ncă am dispărut două zile de la muncă. Eh, tura asta am fost în Păltiniş. Şi înaite să plec am primit un mail de la organizator, care spunea, pe scurt, „fraţilor, haine groase că-i cam frig”. După care, o colegă, mai în glumă, mai în serios mi-a spus că ar fi cazul să-mi iau paltonu’. Decât că io am stat şi am socotit că, Paltinişu e lângă Sibiu. Şi la Sibiu e vag mai cald decât în Braşov. Şi temperatura din Braşov era suportabilă. Drept urmare, mi-am luat haine după logica descrisă mai sus. Şi o bluză mai groasă, care a devenit prietena mea cea mai bună cât am stat pe acolo.  Că după ce m-a încălzit bine de tot soarele pe Bălcescu (deci logica mea a fost bună) m-am urcat în autobuzul de Păltiniş. Şi au fost toate bune până a trecut de Răşinari, când a început să urce. Şi eu am început să văd numai brazi verzui, verzi şi foarte verzi. Şi am început să-mi pun logica la îndoială. Că după ce am ajuns la cabană a început să bată vântul. Şi după două ore îmi clănţăneau dinţii în gură. Şi după vr’o 3 ore am aflat şi eu că mă situam la 1400 de metrii deasupra nivelului mării. Şi s-a dus … de suflet logica mea. Şi a început să-mi pară rău că n-am învăţat geografie. Da’ nu-i vina mea. Că eu am vrut. Da’ ea nu s-a lăsat. Da’ până la urmă am supravieţuit şi m-am întors în Braşov. Pe ploaie.

PS, nu’ş cum se face că, de câte ori plec din Sibiu începe ploaia

PPS, Luci mi-a postat pozele 😀

PPPS: E săptămână nouă de  concurs nou pe 1001 culori. Deci, postaţi, şeruiţi, votaţi, comentaţi.

PPPPS: Dezbatem dezbateri pe feisbuc.  Simţiţi-vă liberi să vă spuneţi părerea.

Reclame

Recuperatorii

Carevasăzică, azi pe când intram pe usa apartamentului propr’etate personală a lu’ mama, am auzit cum suna suav telefonu’ fix. Şi am avut proasta inspiraţie să răspund. Şi………….

Tanti: „Bună ziua, am sunat la familia Xulescu?”

Eu: (Habar n-am unde ai sunat, da’ ai nimerit bine) „Da”

T: „Aş dori să vorbesc cu domnul Xulescu Y” (ăsta fiind frate-miu)

E:”Şi eu.”

T: „Poftim?!”

E: „Cine îl caută?”

T :”Păi sunt Mărioara lu’ Nenicu’ de la firma lu’ nea’ Gheo’.”

E: „Ok, în ce problemă?”

T: „Aaaaaaa, păi era ceva personal, vroiam să vorbesc cu domnul Y”

E: (Amu’ zi că te-a lăsat gravidă şi vrei vr’o pensie alimentară) „Îmi pare cu regret, da’ nu pot să vă ajut.”

T: „De ce?”

E: „Că nu mai ştiu nimic de el de 4 ani.”

T: „Dar e plecat din ţară?”

E: „Madam, dacă vrei neapărat să şti, e fraiu’miu. Decât că s-a certat cu părinţii ş’a plecat de acas’. Şi eu nu mai ştiu nimic de el.”

T: „Am înţeles. Dar un număr de contact nu aveţi?”

E: (Fă, eşti bătută în cap?) „Doamnă, acum v-am spus că nu mai ştiu nimic de el de 4 ani. Dacă aveam un număr de contact, ştiam ceva despre el.”

T: „Aha. Am înţeles.”

E: (Mă îndoi de mă rup, da’ trecem peste.)

T: „La revedere.”

E: (deci pot să beau şi io o cafea…..) „La revedere.”

Amu’ am şi io o dilemă: ăştia de la firmele de recuperat bani de la unu – altu, au condiţie specială la angajare IQ până la genunchiul broaştei, sau am avut eu ghinion?!

S-a mai incheiat un concurs.

Şi avem şi câştigători. Adicătelea:

Cea mai votată şi şăruită poză din Sibie îi apartine dom’şoarei Capotă şi arată aşa.

Cea mai votată şi şăruită poza din Braşeu îi apartine domnului Boacă şi arată aşa.

Concursul continuă, motiv pentru care aveţi liber la incărcat, votat şăruit şi comentat poze.

Apropos, avem si concurs de miss.

Ingioi!

A stinky problem

De fapt îs două probleme cu miros dubios.

Prima ar fi cam aşa. Cumnatu’ propr’etate personală a cumpărat acu’ vr’o două săptămâni un aparat d’ăla de face fâs. Şi cum era în bani a luat o chestie d’aia (vorba vine) ‘telighentă care face fâs de câte ori treci pe lângă ea. Decât că face fâs doar o data la juma’ sau la un sfert de oră. Că dacă vrei să facă fâs mai des tre’ să apeşi pe un buton. Ditamai minunea tenologiei, ce mai! Partea proastă e că nuş’ ce aromă are, da’ mie nu-mi place. Deh, de gustibus….. Partea şi mai proastă e că respectivu’ aparat e plasat în bucătărie. Partea groaznic de proastă e că, fiind singură acas’ şi fumând în bucătarie, îmi stă inima de câte ori mă duc să fumez. Că trec pe lângă fâsâitoare şi aia mă anunţă că-i prin zonă. Şi face fâs. Şi eu iau câte o gură de parfum…..

A doua problemă ar fi că a luat foc „groapa” de gunoi. Trecem peste faptul că groapa e de fapt deal. Eh, în mod normal nu cred că aş fi sesizat chestia dacă nu se urla pe feisbuc de ieri. Partea proastă e că astă noapte toar’şu vântu’ şi-a schimbat orientarea politică şi a început să bată spre oraş. Şi eu aveam cam toate geamurile deschise, motiv pentru care vă las să vă imaginaţi cam cum mirosea azi drăguţă dimineaţă la mine în casă. Amu’ bag de samă că ori m-am obişnuit cu mirosu’ ori vântu’ a revenit la setările de ieri şi bate spre localităţile limitrofe.

Acu’, din toată povestea asta am rămas cu o trilemă. Cum am vrut io să aflu’ dacă s-a stins focu’, am găsit de cuviinţă să fumez o tigară pe geam, şi, pe pervaz am descoperit două cadavre de ţânţari. Trilema mea e: de la ce au murit? Adicătelea se iezistă tri posibilităţi:

1. Gazaţi de fâsâitoarea lu’ cumnatu’.

2. Gazaţi de fumu’ de la groapă.

3. S-au sinucis după ce i-au tratat sor’mea & cumnatu’mio toată noaptea cu manele.

Face cineva autopsii la ţânţari?

Urmări

Orice lucru bun care mi se întâmplă are urmări. Proaste. Că cum vă spusei, am fost în tabără. Ăsta era lucru bun. UN lucru bun. Că urmările sunt mai multe.  Par examplă, luni când am ajuns la muncă, mi-am găsit birou’ plin de hârţogăraie care ar fi trebuit rezolvată cât timp am fost eu plecată, dar deh, n-a avut cine. Motiv pentru care 3 zile am făcut pe scribu’. Da’ trecem peste, nu asta-i problema cea mai urâtă.

Problema aiurea e că mie, la un moment dat, din cauză de oboseală şi costumaţie prost gândită mi s-a făcut frig. Şi eu am prostul obicei să ignor frigul, ceea ce am şi făcut. Motiv pentru care luni am ajuns la doctor din cauză de anumite dureri care nu (mai) puteau fi ignorate. Cu ocazia asta m-a făcut tanti doctor troacă de porci, nu că n-ar fi avut dreptate, că şi eu aş fi făcut la fel, da’ nu mi-a picat bine. Şi mi-a dat şi pastile. Pe care tre’ să le iau. Şi am două probleme. Mari. Problema număru’ unu e că’s antibăutice. Deci sufletu’ alcool. Problema număru’ doi e că tre’ să le iau la oră fixă şi eu nu-s în stare să fac chestia asta. Că’s femeie bătrână. Şi mă lasă memoria. Şi de obicei îmi aduc aminte de pastile cam după o oră după ce trebuia să le iau. Problema număru’ trei e că pastilele sunt destul de tari şi trebuie să le iau cu iaurt. Şi io am o problemă cu lactatele care nu se numesc brânză topită sau caşcaval. Adică îmi provoacă greaţă. Şi acu tre’ să-mi iau pastilele. Şi cutia de iaurt se holbează la mine cu un zâmbet dracesc. Şi mă apucă plânsu. Şi…….. nu vrea careva să ia pastile în locul meu?

PS, da, ştiu, cei 4 evanghelişti erau 3. Luca şi Matei.

Fost’am dus(ă) d’acasă

fără cal, fără nevastă, pardon, bărbat, pardon, că nici d’ăla n-am

fost’am dus(ă) de sărbători (a se citi conţed)

printre pomi şi flori.

Adică am fost in vacanţă la bunici. La Cisnădioara. În tabără. Partea bună în toată afacerea asta a fost că mi-am scos pârleală cu alea 30 de minute de mişcare în fiecare zi cu care îmi toacă creierii toate posturile de tembeliziune pentru cel puţin un an, am dat în mintea copiilor (la propriu), am făcut puzzle, şi tablouri din şerveţele, şi măşti de carnaval, şi decoraţiuni pentru ghivece, şi brăţări din sfori şi din mărgele, am sărit coarda şi am jucat elastic, am pus scilipici cu lipici pe muuuuuuuuuuuulte chestii, am văzut primu’ foc de tabără din viaţa mea (cam târziu, ştiu), am făcut poze, muuuuuuuuuuuulte poze, decât că nu le’am făcut cu aparatul meu, deci tre’ să le recuperez de la propr’etaru’ aparatului, am făcut furori cu ghearele mele de vulturaş printre fete, am vazut cetatea Cisnădioara, şi Cisnădia de pe un deal, şi Sibiul la 3 dimineaţa (asta intră la capitolul aventuri), şi munţii Făgăraş în ceaţă, am uitat de când am pus piciorul în tabără de muncă, şi raportări, şi internet, am dansat Braşoveanca, şi sârba, şi hora, şi Vanilla Ice, am aflat câte ceva din istoria Sibiului (mulţam fain Radu&Radu), am văzut Muzeul de animale moarte din Sibiu, mi-am revăzut iubirea (a se citi centru vechi din Sibiu), am dormit puţin înspre de loc, mi-am relaxat neuronii, am stresat copii şi pe ceilalţi voluntari, am ţipat până am rămas aproape fără voce, am râs cu şi fără motiv, am învăţat joculeţe şi cântecele şi mi-a părut groaznic de rău când am plecat.

Partea proastă în toată afacerea asta e că m-am întors în Braşov, la muncă şi nervi. Şi de trei zile de când sunt acasă am scris cam 8 ore pe zi. Şi am de făcut raportări, şi situaţii, şi bugete şi alte chestii d’astea nasoale. Da’ în 23 urmează Păltinişu’. Şi îmi mai relaxez neuronul.

Şi dacă tot m-am întors pe sfântul veveveu, vă aduc aminte că concursul miss culoare e în plină desfăşurare, concursul săptămânal şi campania „Colorează-ţi comunitatea” deasemenea.  Deci, propuneţi, comentaţi, şeruiţi. Patria vă va fi recunoscătoare. Şi eu la fel. Poate puţin mai mult decât patria.