La noi in Absurdistan. Iar

In cazul in care n-ati observat, mai nou scriu doar cand ma lasa nervii. Ca no, suferim de lipsa de timp. Sau de chef.

Deci.

Sistemul institutiilor de stat, financiar vorbind e facut in trepte. Adicatelea ceva minister are in subordine ceva shandrama locala care are in subordine pulimea. Si in functie de cum ti-e norocul ai sau n-ai cu cine sta de vorba in institutia ierarhic superioara. De obicei n-ai, da’ cand ai dai de unu’ care injura la fel ca tine.

Pe de alta parte, fi’n’ca este la stat tre’ sa lucram cu sfanta trezorerie. Care, conform chestiei de mai sus face parte /e subordonata sfantului ANAF. Amu, asta n-ar fi o problema, decat ca noi stim ca multi din angajatii de aolo is ameobe si euglene verzi. Ceea ce ne duce la situatii de genul:

Io (io face parte din pulime) in fiecare luna tre’ sa trimit la aia de deasupra mea o hartie. Care aia aduna toate hartiile de la pulime, fac alta hartie si o trimit la sfantu’ ANAF. Cu copii de pe hartiile trimise de pulime. Toate bune pana aici. Decat ca….

Daca vreau so sa platesc chestii mai mari tre’ sa-i scriu lu’ tanti trezoreria, sa-i spun ca am trimis hartia la aia de deasupra. Si sa-i fac si copie. Ca nu ma crede pe cuvant. Tanti trezoreria trimite hartiile mele la sfantu’ ANAF. Care deja are hartie de la aia de deasupra. Si copie de pe hartia mea. Da’ presupun ca in alt birou. Ca le mai vor o data. Si daca le scriu in hartie ca 1+1=2 tre’ sa le demonstrez cum am ajuns la rezultatu’ ala. Pe hartie. Alta hartie.

Si voi vreti sa salvati ursii polari. Sorry. N-avem cum.

Altufel, toate bune. Si la vara cald. Fes in cap.