Molus mioriticus feroviari

N-am priceput de cand mama m-o facut 2 chestii: haicinciu’  si molurile.  Si cand vorbesc de mol nu ma refer la izotopu’ de carbon12 nici la numaru’ lu Avogadro, ca pe ala l-am pricipit. Ma refer la molu’ nostru al de toante zilele.

Sa raman tot la capitolu’ „amintiri din neolitic copilarie” acu’ vro’ 2 ani, discutand cu un amic, imi iese pe gura un porumbel: „eu n-am fost niciodata in mol”. La care tipu’ s-a uitat destul de contrariat la mine si zice: „da’ profil pa haifaiv ai?” . Pai n-am, ca n-am inteles care-i scopu’, drept urmare nu m-am obosit sa-mi fac. Concluzia? „Nu esti adevarata”.  Deci nu pricep,  ca cum adica nu-s adevarata? Ca io stiu ca-s adevarata. Ca daca incerc vreo bucata de beton cu tibia din dotare doare de-mi vine sa-mi iau campii. Si daca ma gandesc sa-mi incerc tocurile de la papuci pe tibia din dotarea ta s-ar putea sa afli de ce-i zice fluieru’ piciorului.

Eh, sa revenim, n-am fost adevarata pana mai sara cand, din motive de altruism exagerat m-am trezit pe post de cel mai nou client molar din R(r)omania. S’apai cand fac un lucru pai al’ lucru tre’ facut cum trebe.  Si s-a nimerit sa ajung in al mai mol dintre moluri, quintesenta molurilor mioritice: al’ de la gara. Si cum mie nu-mi plac aglomeratiile, s-a nimerit sa fie cea mai proasta alegere pe care am facut-o anu’ asta (daca v-a trecut prin cap sa ziceti ca abia a inceput anu’ si am timp sa fac si altele, merci, stiam).

Ce mi-a placut: pe niste pereti era o expozitie de fotografii. Si era cald comparativ cu geru’ de afara. Si cam atat.

Ce nu mi-a placut: expozitia era pe peretii ……….cum sa-i zic oare?….. da, bodega= adica ceea  ce tinea loc de „restaurant/fast fud/chestie” . Era cald, drept urmare toate „aromele” erau putin prea intense. Aromele extraordinar de diverse, mult prea diverse: parfumuri shanel/cavali/banderas/graff/sabatini (de unde tot atata boierie?) /transpiratie/branza/cartofi prajiti/chebab/saorma, fuuuuuuuuuuuuuuum de tigara/ulei ars/carne arsa/paine arsa. Lumina muuuuult prea puternica judecand dupa numarul posesorilor do ochelari de soare (tin sa precizez ca mie imi era mult prea somn sa bag in seama lumina). Paleta de culori foarte diversificata. Daca stau sa ma gandesc monitoru’ meu ala supra haitech de la munci n-are atatea culori cate am vazut ieri (se pun si culorile tegumentelor la socoteala). Media coeficientelor  de inteligenta putea merge linistita in picioare pe sub scaune.  In rest, cam aceleasi personaje despre care am cetit ca ar popula molurile. In plus in molu’ asta: categoria navetistus mioriticus, aurolacus minorus, cersetorus coloratus (infantis), garcis feroviaris, prostitutio in integrum, si io, care nu prea pricepeam ce-i de capu’ meu pe acolea.

Momentan is pe juma’ „adevarata”, da’ profil pe haifaiv tot nu-mi fac. Sac!

Hic fuit molus mioriticus feroviari. (Adeca’ asta fu’ molu’ de la gara).

Reclame