Vă mai aduceți aminte de bună-mea? E bine, sănătoasă, dacă vă întrebați. Bine, chestia asta cu „bine sănătoasă” nu se aplică neapărat la sănătatea mentală. Că să vă spui. S-o dus mama azi pe la ea în vizită de pretinie. Și cum ‘a bătrână are foarte mult timp la dispoziție, de obicei se apucă de gândit. Și din când în când trage concluzii. Și din alt când în alt când le mai și verifică. Gen: A aflat ea, de nuș’ pe unde că în Canada e o parte de țară în care se vorbește franceză și una în care se vorbește engleză. Și mai știa ea că io am una bucată neam dusă de mănoasele plaiuri ale Canăzii de ceva vreme. Drept urmare a luat-o pe mama la întrebări. Și a vrut ea să știe că cum se descurcă susnumitu’ neam. Că ea nu l-a auzit niciodată vorbind franceză. Nici engleză. Și logica ei zice că, din motivele prezentate mai sus omu’ habar n-are nimic despre respectivele limbi. Nu că ar ști buna-mea cum sună limbile astea. Decât că, cum nebuneala la mine în neam se transmite pe cale genetică din exagerat de multe surse, pe mumă-mea a mâncat-o în proverbialul dos să-i răspundă. Și i-a zis că neamu’ o așteaptă să se ducă în Canăzi. Măgar în vizită. Chestie care a reușit să declanșeze una bucată criză de isterie din partea bună-mii. Care a sunat cam așa: ” n-ai ce căuta acolo. Și oricum n-o să te descurci. Că nici tu nu știi franceză. Și nici engleză  (mi-a luat cam 5 minute să-mi aduc aminte unde am mai auzit expresia asta. Da’ acu’ știu. Într-o ceartă între sora-mea și nepoate). Și trebuie să-ți cumperi alte haine. Adică poți să te duci și în pantaloni. Da’ până mor eu nu te duci nicăieri! Fază la care, singuru’ lucru care i-a trecut mumă-mii prin cap, a fost s-o întrebe când s-a programat să moară. Să știe când își face planuri de plecare. Motiv pentru care, bună-mea și-a adus aminte, brusc și dintr-o dată că…………… nu mai are zaharină.

Hai sănătățuri!