Apdeit

Care este încă zugrăvim. Teoretic mai avem doar un dormitor. Decât că,  ieri avu’ loc marea mutare. Adică am ajuns eu copil cuminte acas’ după o vizită la bună-mea ( care în caz că vă întrebați e bine, sănătoasă, da’ se întreabă dacă nu-i face frate-miu un strănepot. Sau o strănepoată. N-are preferințe.) și mi-am găsit patu’ la nou’ lui domiciliu. Și ai mei ca brazii aveau o doleanță. Că adică tre’ia să golesc fosta mea camera. Ca de exemplu urgent. Ceea ce m-am apucat de făcut. Numa’ că fiind bine spre 6 sara când am aterizat n-am avut timp (drept e că nici chef) să pun chestiile pe la loc. Că am descoperit că într-o cameră de 3/4 (parcă) încap o groază de rahaturi. Care rahaturi se găsesc acu’, claie peste grămadă  în noua mea cameră. Pe podea. Și în niscai valize. Că am descoperit eu că po’ să car mai multe cu valiza. Partea prostă e că valizele alea îmi tre’ peste cam o săptămână. Motiv pentru care o să tre’iască să le golesc. După care o să tre’iască să le umplu cu chestii care pleacă tai cu mine. Motiv pentru care tre’ să-mi aranjez țoalele. Da’ până atunci tre’ să-mi găsesc pernele. Care există. Da’ nu știu exact unde. Că astă noapte am folosit un urs de pluș pe post de pernă. Care urs nu știu de unde a apărut, da’ presupun că nu-i al meu. Și mai presupun că azi n-o să-l mai găsesc. Motiv pentru care astăzi servim program administrativ – gospodăresc. Chestie care îmi place la nebunie. Și tind să cred că o să găsesc chestii despre care o să mă întreb de unde au apărut și cam până la anu’ pe vremea asta o să mă întreb unde mi-au dispărut alte chestii. Dar, viața e frumoasă, laptopu’ meu e bine sănătos, încă mai vede uaiărlesu’  motiv pentru care încă mai respir.

Hai sănătățuri!

Reclame

Încă mai trăiesc

pe bune! Decât că n-am prea mai avut eu timp de scris, că s-au întâmplat chestii. Gen cumnatu-mio. Care s-a hotărât el că anu’ asta e un an bun pentru schimbări. Nu, n-am avut norocu’ să-și aducă aminte ce bine era la mamă-sa acas’, da’ și-a adus aminte de talentele lui de zugrav. Drept urmare….. dap, s-a apucat de zugrăvit. Și ca să nu-și toace concediu cu chestii inutile ca holbatu’ la tembelizor, a ajuns la concluzia că tre’ zugrăvit tot apartamentu’. Chestie de care s-a apucat. Cam acu’ o lună. Că omu’ îi născut în Ardeal. Motiv care îi dă voie să fie molcom. Din părinți moldoveni. Motiv care nu-i dă voie să fie molcom. Da’ el e. Eh, și după ce o lună de zile a trebui să fac slalom printre te miri ce chestii ca să ajung la mine în cameră, am aflat că_consiliu de familie (la care io n-am fost invitată) a decis cu unanimitate de voturi că ar cam trebui să am parte și eu de ceva schimbări. Nu că mi-ar fi trebuit, dar deh, ne supunem majorității. Și schimbările care privesc ilustra mea persoană presupun ceva mutări. Adicătelea mă scoate fomelia din camera din fundu’ cășii, unde puteam foarte ușor să mă ascund de musafiri, vecini și alte chestii care sunau la ușă, în ha’ de lângă susnumita ușă. Care e puțin cam aproape de aceeași ușă. Și acu’, în loc să-mi fac bagajele să mă car tai tai în conțedu’ meu de hodină, tre să mă apuc de mutat chestii. Multe chestii. Foarte multe chestii. Și să sortez hârțoage. Prea multe hârțoage. Drept e că, aș putea să fac pe niznaiu, să ma car și să las lumea bună să facă mutările de cuviință, decât că s-ar putea să ma trezesc cu chestii lipsă. Că doamna mumă-mea a cam uitat ce țoale când mi le-am cumpărat. Și mai acu’ vr’o  2 zile am găsit-o cu paltonu’ meu ăla nou în mână deplasându-se agale către coșu’ de gunoi. Motiv pentru care ar cam trebui să mă apuc de sortat. Ceea ce nu mă încântă. Cam de loc, de fel și de nici o culoare. Drept urmare, dacă nu apar foarte curând prin zonă gândiți-vă că’s într-un vârf de munte, lângă un lac, undeva pe planeta asta, fără semnal la telefon, doar eu și păsărelele care fac cipcirip, chiar dacă eu îs undeva la etaju’ 4, lângă un maldăr de chestii care tre’ sortate și aranjate, cu semnal la telefon, doar eu și toată fomelia și un concert din muzică de Bosch.

Hai sănătățuri!