Există în viața fiecăruia o întrebare care pare inocentă. Atâta timp cât cel care întreabă nu e o anumită persoană. Eh, la mine întrebarea e „ce faci mâine?”.  Care întrebare e pur informativă atâta timp cât persoana care întreabă nu e mama. Că dacă întreabă mama întrebarea e echivalentă cu un dezastru. Că par examplă alaltăieri s-a trezit maman să se intereseze cam ce planuri dețineam pe ziua de ieri. Și pe mine m-a mâncat în proverbialul dos să-i explic că vreau să dorm. Motiv pentru care…… am aflat că cineva ar trebui să treacă pe la bună-mea să-i pună perdelele. Drept urmare am devenit brusc și dintr-o dată cineva. Numa’ că „pus perdelele”, până am ajuns la susnumita bunică, s-a transformat în pus perdele, dat cu aspiratorul, șters prafu’ și dus gunoiul. Ceea ce am și făcut. După care m-am cărat acasă cu intenția clară de a-mi odihni oasele. Chestie care mi-a reușit. Vr’o 10 minute. Că mama m-a trimis să-mi fac curat în cameră. Că îi trebuia neapărat o măsuță care zăcea sub o tonă de chestii.  M-am conformat, că n-am avut încotro. Și am aflat că planurile mele se schimbă din nou. Adică cineva trebuia să spele geamurile de la balcon. Și cum deja am ajuns la concluzia că eu sunt cineva la mine în casă, vă las să ghiciți ce-am făcut eu până pe la 8 juma’ aseară. După care am făcut o baie și am reușit să dorm.

Amu’ ultima întrebare pe care mi-a adresat-o mama ieri seară a fost „ce faci sâmbătă”.  Și i-am zis că nu știu. Că pe bune că nu știu. Numa că am ceva impresii că n-o să-mi fie prea moale.

Hai sănătățuri!