Petiţie

Doamnelor, domnişoarelor, bă băieţi.

Vreau să vă spui că eu, toată luna lu’ Ianuarie îs bezmetică. Da’ rău. Că după Crăciunuri, revelioane şi alte chestii d’astea de pierdut nopţi aiurea, în ianuarie tre’ să mă întorc la muncă. Şi la munca mea luna asta e cruntă. Că tre’ închis anu’ care a trecut, deschis ăla d’o venit, făcut bilanţuri, dat situaţii, tâmpenii de genu’ ăsta. Motiv pentru care mi se întâmplă destul de des să trebuiască să-mi scriu liste cu ce am de făcut, chiar dacă pe lista scrie doar „cumpără pâine”. Şi în situaţia asta păţesc chestii de genu’:

Acu’ două zile, în drum spre fabrică îmi zice mama ceva. Am ţinut minte că era vorba de verbu’ „a suna” şi de tata. Decât că nu-mi aduceam aminte exact care era faza. Drept urmare o sun pe mama:

„Auzi, ce mi-ai zis azi dimineaţă?”

„Să-l suni pe tac-tu.”

„Aha, îl sun. De ce?”

„Să-i zici la mulţi ani.”

„Aha, îi zic. De ce?”

„Că-i ziua lui.”

„Aha, ok.”

Am închis telefonu’ vag debusolată, că io stiu siguuuuuuuuuuuuur că ziua lu’ tata e în august. Da’ l-am sunat şi i-am zis ce mi-a zis mama. Spre marea mea surprindere omu’ chiar se aştepta să-l sun. Şi a fost tare bucuros de telefon. Şi nu mi-a zis ca’s dusă. Şi am rămas cu gându’ că toată lumea ştie ceva şi mie nu mi-a zis nimeni. Da’ am trecut peste……….

Ieri, discutând cu un amic la telefon îmi explică susnumitu’ că alaltăieri a fost la nişte Ioni. Şi atunci am avut o revelaţie. Alaltăieri a fost Sfântu’ Ion. Şi pe tata îl cheamă ……………… nea’ Ioane. Decât ca după revelaţia numaru 1 (adică aia de v-am spus-o mai sus) a urmat şi revelaţia număru’ 2: mi’s nesimpoarcă de nesimpoarcă din ţara nesimporcilor. Că frumos din partea mea ar fi fost să mai sun vr’o doi Ioni să le urez de bine, da’ n-am facut-o. Să-mi fie ruşine.

Deci, având în vedere cele menţionate mai sus:

1. Îmi fac autocritica, îi rog pe numiţii Ionuţu, Vania,  Ionu (se ştie el) şi care mai este Ion/Ioană prin zonă să mă ierte şi le doresc toate cele brune 😀

2. Cer să se redistribuie aniversările şi onomasticile din luna Ianuarie în celelalte 11 luni din an ca să nu mai păţesc ruşini d’astea.

Reclame

Isterie de grup

Prin birou’ unde imi fac eu veacu’ şi mă fac că muncesc se perindă foarte, foarte, foarte multă lume. Din fabrică şi de pe lângă fabrică. Şi de obicei, când apare câte o chestie nouă prin susnumitu’ birou, se lasă cu întrebări de genu: „Cât costă?, de unde ai luat-o?, îmi iei şi mieeeeeeeeeee?”. Şi e imposibil să nu apară ceva nou în fiecare săptămână, că doar deh, suntem 5 în birou, şi toante muieri. Eh, ultima isterie a început acu’ vr’o lună, când una din colege a facut o vizită de muncă în una din secţiile localizate în altă localitate. Ea, care este, a văzut acolo unde a fost, într’o vază, o adunătură de biluţe colorate. Şi i-a zis la o tanti, logic, să-i cumpere si ei. Şi tanti s-a executat. Şi colegă-mea le-a plasat intr-un recipient de sticlă despre care am învăţat acu’ o mie de ani la chimie şi pe care il folosim pe post de vază. Şi a plasat recipientu’ la vedere. O altă colegă mai umblată prin lume şi prin magazine ne-a vândut un pont important. Adecă soiu’ de magazine un’ se vând susnumitele biluţe. Şi a făcut greşeala să spună că magaziunu’  se situează pe drumul ei spre casă. Şi colega număru’ unu a rugat’o să-i mai cumpere biluţe. Şi acu’ are chestia aia de sticlă plină cu biluţe roz şi cu ceva animăluţe. Şi adevăru’ e că arată bine. Decât că colega număru’ doi i-a terminat lu’ nenea magazinu’ stocu’ de biluţe colorate şi animăluţe în două zile. Că a vrut toată fabrica. Şi vă e clar că mi-am luat şi io. Şi le-a văzut mama. Şi mi-a zis că nu-s zdravănă. Că să vă spui. Biluţele respective sunt din gelatină. Şi sunt cât un vârf de ac. În starea iniţială. Că dacă le bagi în apa se fac mari. Şi cercetătoru’ din mine a vrut să descopere ce le face pe biluţe aşa speciale. Drept urmare, una a ajuns fărâme, ca am disecat-o să aflu din ce-i facută, şi una s-a uscat, că am vrut să văd dacă se face mică la loc. Şi săptămâna viitoare tre’ să mă duc să mai cumpăr biluţe şi animăluţe. Că îmi vin nişte neamuri ăn vizită. Şi doi copii de şcoală primară. Şi s-a gândit mama că o să le placă.

Deci, care mai vrei biluţe? Să nu mă duc la magazin de două ori 😀

Concluzie

În 30 de ani şi-un zâmbet vieţuiţi sub acelaşi acoperiş cu ma mere au apărut frecuşuri. Acu’ n-am de gând să vă povestesc chestii legate de notele de la şcoală sau de foştii amanţi, pardon, iubiţi, da’ am de gând să vă pove chestii din viaţa de zi cu zi. Povestea pleacă de la faptu’ că io şi cu ma mere suntem firi incompatibile. Adicătelea e e gospodina desăvârşită. Îi place să spele, să cureţe, să facă mâncare, chestii de genu’ ăsta. Eu în schimb sunt dezastru la capitolu’ ăsta. La mine pentru curăţenie  există întotdeauna ziua de mâine, de spălat spăl, adică spală maşina, o dată pe săptămână şi doar ceea  ce e absolut necesar (pentru restu’ există săptămâna viitoare), şi de gătit…. Dumnezeu cu mila. Că la mine „mâncare caldă” se numeşte cafea iar „mâncare gătită” friptura de pui. Rece.

Eh, din cauza asta, discuţiile mele cu ma mere sună, de obicei, cam aşa:

Ea: Fă-ţi curat pe birou, bagă-ţi hainele în dulap, şterge prafu’ de pe bibliotecă.

Eu (cu nasu’ în monitor/vr’o carte): Îhî.

Ea (după vr’o juma’ de oră): Ţi-am zis să… citiţi mai sus.

Eu (în aceeaşi poziţie): Da mamă.

Ea (după altă juma’ de oră): Parcă ţi-am zis ceva.

Eu (în aceeaşi poziţie): Nu dorm încă.

Ea (altă juma’ de oră): N-ai făcut  ce ţi-am zis.

Eu (În aceeaşi poziţie): Mâine, că e târziu, şi mi-e somn.

Azi am luat-o de la capăt. Adică ea mi-a zis să-mi fac curat pe birou şi eu am ajuns la concluzia că şi mâine e o zi. După care urmează uichendu’. Şi ne-am luat la ceartă. Şi după ce s-a calmat m-a mâncat în dos să deschid gura:

Eu: Auzi mamă, tu ţi-ai ratat cariera. Tre’ia să te faci capitan. Că te descurcai.

Ea: Şi tu ce mă-ta tre’ia să te faci? Prinţesă? Că văd ca te descurci.

Deci (asta era concluzia), de acu’nainte aştept să vă adresaţi cu majestate când aveţi să-mi comunicaţi ceva. Primesc ode şi laude aici. Pentru cadouri lăsaţi o adresă de mail să vă pot comunica unde să le trimiteţi. Ştiu, pot să aştept…..

Puterea obisnuintei

Sambata pe seara imi odihneam oasele si-mi clateam ochii cu „frumusetile patriei” prin Piata Sfatulului. Amu’, in perioada asta a anului prin satu’ meu is o groaza de turisti , si la ora aia (sa fi tot fost vr’o 8 pe sara), mai ales cand rasare cate o scena in susnumita piata, is o groaza de batrani, batranei si fosile. Mno, si cum stateam io asa cuminte si trageam cu patos dintr-o tigara, aud o voce dogita undeva in stanga spate:

„Mai copii, da’ voi ce limba vorbiti?”

Faza la care m-am blocat. Ca io n-am zis nimic. Si de obicei vorbesc romaneste. Drept urmare, intorc capu’ si…….. un nenea tataie interoga doi tineri care se uitau la el ca la masini inchiriate.

„Spic, spic, ce limba spic voi?”

„……………”

„Spic, spic, ce?”

„…………….aaaaaaaaaaaa, Holland”

„Da’ francais nu spic?”

Dupa care a urmat o discutie intr-o franceza super stricata din care am aflat ca: mosu’ are vr’o 80 de ani si e insurat de vr’o 60, tinerii erau intr-o vacanta prelungita prin estu’ Evropei, tara noastra e frumoasa si are dealuri si munti si campii si paduri si pasuni si rauri si etc- uri, si oamenii e primitori si harnici si darnici. Da’ sa spuie si ei, olandezii, de unde au venit, cat au de gand sa stea, unde pleaca de aici, unde stau, cat ii costa, cat costa painea la ei in tara si daca au bere neagra.

Eh, pan’ sa apuce saracii sa se dezmeticeasca, a aparut o ‘mneaei pe la vr’o 150 de ani si s-a luat de viata mosului:

„Ridica-te de acolo!”

„Ridica-te de acolo ti-am zis!”

„Ti-am zis sa vi aici!”

La care mosu’ „Acu’ vorbesc, nu vezi?!”

‘A batrana s-a intors mormind „Las’ ca vezi tu acas’ vorbe.”

Pan’ la urma mosu’ s-a dus dupa „son mariage” (ca asa a prezentat-o pe ‘a batrana) si olandezii au respirat usurati.

Si in situatii de genu’ asta se vede cam ce-a facut omu’ toata viata. Adicatelea el, batranu’, a fost obisnuit sa (se) intrebe cu ce trebi se afla prin sat fiecare presoana care aterizeaza in raza lui de actiune si sa caute pricina de vorba  (cel putin) la toate fetele tinere si frumoase care intra in aceeasi raza.  Ea in schimb, a fost obisnuita sa-l cicaleasca si sa-l gelozeasca. Si asta fac in continuare.

PS, care treceti prin Brasov in perioada asta, servim Watumi Festival & Fringe.

Nasol!

Nus’ sigur ce-i nasol ca nu-mi dau sama exact ce se intampla. Adicatelea, ori am imbatranit io si m-am ticnit si nu-mi mai place sa mi se puna intrebari, ori a inceput ma mere sa dea in mintea copiilor. In mintea copiilor care au ajuns in stadiul „De ce?” vreau sa zic.  Ca sa va iesplic. Aseara i s-a facut foame. Si s-a uitat in frigider. Si:

„N-ai mancat salam?”

„Nu.”

„De ce?”

„Ca nu mi-a trebuit”

„De ce?”

„D’aia!”

Si chestiile astea se intampla zilnic. Si parca mai acu’ vr’o tri luni nu era chiar asa. Sau nu-mi dadui io seama. Ca pana acu’ aveam cu cin’ sa impart intrebarile astea. Ca mai tot timpu’ ma mere avea la dispozitie trei insi pe care sa-i ia la intrebari. Numa’ ca frate-miu a dezertat de vr’o trei ani si sor’mea si compania de pe la inceputu’ anului. Si am ramas io. Si cand mi-e lumea mai draga ma trezesc cu cate o intrebare care ma baga in ceata, gen:

„Ai vorbit cu frac’tu?”

„Nu.”

„De ce?”

„N-a sunat.”

„De ce?”

„Habar n-am.”

„Sor’ta ce face?”

„Nu stiu.”

„De ce?”

„Ca n-am vorbit cu ea.”

„De ce?”

„D’aia!”

Si, cum va spuneam (sau am vrut sa va spun), ziua de vineri (fiecare zi de vineri) e rezervata pentru ingropat saptamana lucratoare si facut pomana susnumitei cu o bere in compania la una bucata prietena propr’etate personala. Chestia e ca ma mere si’n ziua de azi are impresia ca pr’etena respectiva e de fapt un tip. Si io poarca si magara nbu vreau sa-i spun cine-i ala. Si de la asta mi se trag chestii…… ca ieri dimineata. Ca ieri dimineata, chioara de somn cum imi sta mie bine, localizez o colega in statia de autobuz. Si cum sufeream de lene cronica si somn acut n-am reusit sa ma deplasez inspre respectiva colega, dar, am reusit sa ridic o mana in semn de salut spre o directie greu de deslusit. Colega a priceput ca tre’ sa astepte sa-mi fac doza de cofeina ca sa poa’ sa ma bage in sama, numa ca ma mere:

„Cui i-ai facut cu mana?”

„Ha?”

„Cui i-ai facut cu mana?”

„Vine autobuzu”

Ma deplasez cu gratia unui urs polar spre autobuz si, inainte sa urc imi sopteste ma mere printre dinti:

„Si are si numar de Bucuresti!”

„Ce?”

Urcam in autobuz, si o intreb pe ma mere:

„Ce-ai zis?”

„Cui i-ai facut cu mana?”

„Lu’ Maria. Cine are numar de Bucuresti?”

„Masina.”

„Care?”

„Aia la care i-ai facut cu mana.”

Deci, ma duc sa stau de vorba cu un psihiatru.

Neamu’ meu al falos…

….si putin mai indepartat de data asta.

Prin hatisu’ de unchi, matusi, veri si verisoare, hatis despre care nu m-am chinuit niciodata sa-l inteleg exact, se afla un cuplu pe la vr’o 60 de ani fiecare. Is ceva neamuri cu tata. Mai mult ea. Eh, cuplu’ asta se compune din: el moldovean cu acte in regula (recte ceferticat de nascare), ea nebuna tot cu acte in regula (recte diagnostic, medic curant, tratament si pensie de boala).  ‘Mnealui nu-i foarte interesant in situatia de fata, in schimb ‘mneaiei bag sama ca nu si-a mai luat tratamentu’ de mult. Sau poate boala i se agraveaza direct proportional cu varsta din bolentin. Ca sa va spui. Ca mama dadu azi de ‘mneaiei si a ajuns acas’ cu dureri de cap.  Ca a inceput madam sa-i iesplice ca:

– fie’sa ‘a mare s-a incurcat cu Ghitza si nu mai da pe acas’. De fapt astia sunt impreuna de vr’o 5 ani. Si ea s-a mutat la el.

– frac’su lu Ghitza se insoara in vara. Si-i mai mic decat Ghitza. Si ea i-a zis lu’ fie’sa ca-i da un porc si-un vitel sa faca nunta. Si fie’sa nu vrea.

– fie’sa ‘a mica si-a gasit pe unu. Pe internet. Si la vara merge cu el la mare. Da’ ala e de prin Pitesti. Sau Ploiesti. Sau de pe acolo. Si nu vrea porcu’ si magaru’ sa vina la Brasov sa-l vada si ea cum arata.

– la tineretu’ asta din ziua de azi (porcii si magarii) nu-i mai place munca. „Ca uite, si tu sapi gradina singura si copchii tai nu vin sa te ajute” (pupa-m-ai). Ca si ale ei (fete) numa’ pleaca in oras si pe ea o lasa singura.

– Nelutu’ (asta fiind tot un soi de var) se insoara in vara. Da’ aia e urata. Si nici ei nu-i place munca. Ca n-a vazut-o vr’odata la sapa. Si nesimtita aia de Marie (una de prin sat) vrea sa-i strice daru’ la nunta lu Nelutu. Ca si-a pus nunta cu o zi inaintea lui.

– si „mamica saraca” (ma-sa ei adica) e batrana si nu mai poate. Si-a cazut in curte, si-o doare picioru’. Si cineva tre sa stea cu ea. Si n-are cine. Ca ea-i obosita. Si ea tre’ sa doarma.

– porcu’ de barbatu’so  are saptej de milioane in banca si ei nu vrea sa-i dea nici un ban. Si ea n-are decat pensia de tri milioane.  Si el si-a vandut pamantu’ de la Cotnari d’aia are bani. Da’ ea nu-si vinde pamantu’. Ca ea ce-o sa mai manace cand o sa fie batrana?

– soacra-sa era o curva! Si ei nu i-a dat niciodata nimic. Da’ toata viata a barfit-o pe ea.

– si a tre’it sa se duca la ginecolog. Ca curva de soacra-sa i-a dat lu’ fi-su cand a fost mic a bea numa’ vin rosu’ sa-i creasca ………. Da’ e prea mare. Si pe ea o doare. Si-o bate gandu’ sa divorteze.  Si pe mine ma bate gandu’ sa-mi schimb numele.

Hai la multi ani copiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!

Mi-s rea!

Ieri o fo’ sor’mea & co in expeditie de jaf  si cotropire pe la mine pe acas’ si cu ocazia asta bagai de sama ca nepotu’ propr’etate personala cam fuge de subsemnata.Eh, asta in sine n-ar fi o problema prea mare, fi’n’ca de obicei, cand ajunge la mine pustiulica face intai inventaru’ la jucariile lasate pe aici, la papuci, la vasele & tacamurile din dulap, la mancarea de prin frigider, prin geanta lu’ muni (adica maica’mea) dupa care incepe sa stea de vorba cu lumea. Asa aflai ca azi, par exemple, a fost la dotor si i-a dat patie (pastile). Si ca a plans cand a trebuit sa ia patiele. Si ca si Bina (adica mama lu’ cumnatu’) ia patie. Si ca a fost in pac (parc) joc (si s-a jucat). Si ca Goghe (tata lu’ cumnatu’) i-a cumparat manane (banane) si maine pleaca pate (departe) a sosa (la sora-sa). Problema e ca, toate povestile astea le-am auzit in timp ce i le povestea lu’ mama cand io nu eram in camera cu ei. Ca_cand am intrat in camera n-a mai scos un cuvant. Dupa ce-am iesit a inceput sa turuie iar. Ca vrea gooo mae (adica mingea mare) s-o duca la dece (10, ca mai nou sta la etaju 10). Si vrea si vrum vrum si goo mic sa le duca tot la dece. Mi-am zis ca o fi vr’o coincidenta si m-a mancat in dos sa intru iar in camera. Si iar a tacut. Si dupa ce-am iesit a inceput sa turuie iar. Si am inceput sa-mi fac probleme. Ca nu-mi aduceam aminte sa fi urlat la bietu’ copchil sau sa-l fi pocnit. Dupa vr’o juma de ora de tocat creierii si-a facut cumnatu’ mila de mine si mi-a zis care-i baiu’: mandretea de nepot i-a zis lu’ Goghe si lu’ Bina ca-s rea. Ca lu’ pustiu nu-i place sa-l pupi. Si io de cate ori il prind il iau pe sus si-i trag o smotoceala. Si ultima data cand a fost pe la mine i-am ascuns si gooou’ . Si n-am vrut sa-i fac tuc (da’ chiar nu aveam portocale). Pe cale de consecinta, am castigat postu’ de bau bau personal a’ lu’ nepoate. Si nu ma plateste nimeni pentru asta.

Cercetari cercetate VI

Mda, iar m-am apucat de cetit ziare pe tzava, si ziarele iar n-au zub’ecte de dezbatut. Si s’apuca de cercetat cercetari. Si le iese cate o chest’e de genu:

10 minciuni despre sex:

1. Sexul este ceva ce faci doar cu persoana iubita. Ar fi ideal daca ar fi asa, insa cateodata, pana il intalnesti pe „El”, te multumesti si cu o „imitatie” cu muschi si ochi albastri. Hai pe bune. Asta e o chestie valabila doar pentru femei bag sama. Ca din cate stiu nu-s foarte multi barbati care asteapta un „El”.

2. Trebuie sa faci dusuri intravaginale, ca sa elimini mirosurile „intime”. Orice ginecolog iti poate spune ca dusurile intravaginale te fac mai predispusa la infectiile bacteriene, care nu au un miros natural – darmite frumos! Parca vorbeam de sex nu de igiena intima…

3. Barbatii ar trebui sa se poarte delicat cu fetele. Serios? Uite ca fetelor le mai place si ceva „duritate” din cand in cand. Gen „leaga-ma de calorifer, bate-ma cu biciu” -duritate? Uuuuuuu kinky.

4. Toti pustii „de gasca” de varsta ta o fac! Ei bine, un pic de individualitate atunci cand simti ca nu esti pregatita pentru sex este buna, chiar daca nu vei mai fi considerata „de gasca”. Aaaaaaaa pai daca „pustii” de varsta mea nu fac sex se numeste ca-s calugari. Sau ipotenti.

5. Sexul de calitate dureaza toata noaptea. Calitatea nu e totuna cu cantitatea, iar un studiu recent dovedeste ca durata medie a unui act sexual este de 13 minute. Err, sexu’ de calitate dureaza pan’ la urmatoarea intalnire.

6. Femeile nu simt nevoia de sex la fel de mult ca barbatii. Toate femeile au nevoi si dorinte, numai ca doar unele gasesc curajul sa le rosteasca. In plus, apogeul dorintei sexuale se manifesta la varste diferite la barbati si femei. Uf! ce d’a timidele.

7. Barbatii ar trebui sa faca mereu prima miscare. Ei bine, in timpurile moderne, femeile pot fi, daca vor, la fel de agresive ca si barbatii. Nu poti sa stai si sa astepti sa-ti bata Fat-Frumos la usa. Aha, deci scenariu: „Iubituleeeeeee, mi s-a ars becu’ in dormitor. Nu ma ajuti sa-l schimb?” Si cat saracu’ sta cocotzat pe scaun si se chinuie sa schimbe becu’ ii tragi scaunu (da’ ai grija sa cada pe pat) dupa care ii lauzi talentele de acrobat si cu putin noroc nu-i descoperi talentu’ de boxeour.

8. Barbatii se gandesc mai des la sex decat femeile. Oricat de surprinzator ar fi, si femeile se gandesc foarte des la sex – doar ca traditia le da intaietate barbatilor. Da’ totusi barbatii se gandesc la sex mai mult decat femeile. Da’ n-a zis nimeni ca femeile nu se gandesc la sex. Da’ barbatii se gandesc mai mult. Sau nu?

9. Barbatilor le plac doar tipele slabe. Toate femeile sunt frumoase, indiferent cum arata. Pentru fiecare dintre ele exista un barbat – sau doi sau trei – capabil sa se indragosteasca la nebunie. No com la faza asta.

10. Toti barbatii isi doresc o partida in trei. Sigur, poate ca au fantezii cu asta, insa daca ar fi sa puna in practica o partida in trei, le-ar fi teama, in secret, sa nu te piarda in favoarea „echipei adverse”. Asa ca prefera sa viseze cu ochii deschisi. D’a n-a zis nimeni ca „al treilea” tre’ sa fie un tip. Drept e ca ar fi deprimant sa-si piarda gagica in favoarea „partii adverse” dupa un trio cu inca o tipa.

Lenea asta.

Dragi tovarasi si pretini, tin sa va anunt pe aceasta cale ca mi-s in plina criza de prostie. Ca mai fac_crize d’astea din cand in cand. Nororc ca nu ma tin prea mult. Ca sa va spui:

Vineri cand am ajuns acasa stiam siguuuuuuuuur ca tre’ sa-mi fac ceva de mancare. Ca frigideru’ era cam sexy inspre porno. Adica era imbracat in doo triunghiuri de branza topita si o felie de salam. Congelatoru’ in schimb e calugar. Si mai e si groaznic de pudic. Adica toate chestiile din el is groaznic de bine inghetate si lipite intre ele. Si ca sa scot ceva de acolo, tre’ sa scot sertaru’ sa-l las la temperetura camerei vr’o tri ore si dupa aia sa ma chinui sa iau ceva. Eh, vineri seara nu-mi era foame, drept urmare n-am bagat frigideru’ in seama. Sambata dimineata am golit frigideru’ d’a ramas saracu’_cum l-a facut ma-sa fabrica, si m-am apucat de butonat. Pe la pranz mi s-a facut foame. M-am uitat in frigider, frigideru’ s-a uitat la mine, mi-am pus o cana de cafea si m-am gandit ca ar trebui sa-mi bag nasu’ prin congelator. Da’ am ramas cu ganditu’. Pe la vr’o 10 sara mi-am adus aminte ca mi-e foame. Si m-am uitat iar in frigider, da’ nu facuse nimeni mancare. Drept urmare, m-am apucat de forat in congelator. Si am gasit o chestie. Da’ era beton. Si mi-am zis ca n-am rabdare sa astept sa se dezghete. Si mi-am mai pus o cana de cafea. Dupa care m-am bagat in pat. Si mi-am zis ca adorm si pan’ ma trezesc se dezgheata si carnea. Da’ se facuse de vr’o 3 juma dimineata si io nu puteam sa dorm. De foame. Da’ nu m-as fi ridicat din pat sa-mi fac de mancare nici sa ma bati. Am reusit sa adorm, pe la 4. Si la 7 eram drepti. Si mi-era foame. Si e 11. Si inca n-am mancat. Ca am apucat sa beau o cafea. Si-s putin cam ametita. Si vad in ceata. Si se invarte casa cu mine. Si ma duc sa mananc.

Mon pere…… la modu’ general

Mon pere e baiat bun de felu’ lui. Si simpatic. Da’ are un defect care ma face sa banui ca-n fomelia mea ceva nu-i chiar in regula.  Mon pere seamana foaarte tare la apucaturi cu Abue, de parca ar fi fi’su. Sii nu-i. Ca Abue e mama lu’ ma mere. Ca sa va spui. Azi ma suna mon pere. Pe fix. Ca numaru’ de mobil nu l-a nimerit. Ca are saracu’ o problema cu mobilu (aparatu’ adica): nu-l pricepe de nici un fel. Si cand “suna” tata se intampla cam asa: ori o cauta pe sor’mea si ma suna pe mine, ori o cauta pe mama si suna pe fix, ori ma cauta pe mine si-mi trimite cate un mesaj gol. Ca a gresit butonu’. Eh, revenind la povestea cu “suna tata pe fix”, s-a spovedit omu’ de ce avea pe suflet vr’o 5 minute si,

“Mno, hai ca mai vorbim. Pa. Da’ tu ce mai zici?”

(Aaaaaaaaaa, parca zisesi ca paaaa)”Bine, ma invart prin casa.”

“Aaaa, da, ca esti singura. No pa. Da’ frac’tu ce mai face? Ca nu m-a sunat.”

“Pai a avut ceva treaba. Si n-a fost acasa. Si a venit tarziu. Si n-a mai sunat.”

“Aaaaaaaaaa. No bine, mai vorbim. Da’ tu cand ai vorbit cu el?”

“Saptamana asta in fiecare zi cate 5 minute.”

“Aaaaa, deci e bine. Noapte buna. Vezi ca joi vin in oras.”

“Bine, treci pe acasa?”

“Nu, ca nu mi-e in drum. Da’ mai vorbim noi. Noapte buna.”

“Pa pa tatiii biiiip bip bip.”

Eh, toata discutia a durat cam juma’ de ora, timp in care io salivam cu gandu’ la tigara ramasa aprinsa in scrumiera si sprijineam un zid ca-mi inghetasera picioarele si nu mai puteam sa stau drepti ca omu’. Amu’ io stiu ca asta-i boala veche la tata. Ca asa-mi face si cand ne intalnim. Adica stam amandoi cuminti la masa, bem cate o cafea, fumam cate o tigara, 2, 3, 5, 7, 9, timp in care nu zice nimic. Da’ daca pa ridic sa plec/ se ridica sa pleca (depinde unde ne situam) ma tine de vorba asha d’an picioarelea cate o ora.

Mno’, daca stiam ca-i mon pere la telefon imi luam si io papucii de casa. Si scaunu’ la indemana. Si stingeam tigara. Si imi luam si cafeaua langa sufletu’ meu. Da’ ca sa aflu’ ca era mon pere la telefon tre’ia sa fac doo chestii inainte: sa schimb bateria la telefon sa nu mai fie afisaju’ ala digital chestie de decor, si sa-i memorez numaru’ de telefon a lu’ tata. Chestii pe care osaaaaaaaaa le fac_candva.