Se întâmplă chestii. Gen
1 E închidere de an și tre’ să ne dăm de bilanț, motiv pentru care acu vr’o săptămână sun la ordonatoru’ de credite ierarhic superior (ce importatnt sună!) să întreb de termen. Mi-a raspuns cineva că se negociază termenu’ da’ ne anunță ei. 14 ani de dat cu sapa în sectoru de stat m-au învățat că tre’ să mă apuc de treabă, că de obicei aflu azi că mâine tre’ să depun bilanțu’. Aceiași 14 ani m-au făcut să cred că mă lasă maxim până prin 19 -20 ianuarie. Motiv pentru care mi-am aranjat ploile să termin ieri. Ceea ce am și făcut. Decât că șefu’ a avut ceva treburi importate de trebuit și a dispărut din zonă, drept urmare am sunat la susnumitu’ ordonator să anunț oamenii că ce le-am scris în program e bine da’ n-am semnături. Și că foarte probabil nu ajung decît azi la ei cu hârtiile. Doamna cu care m-am conversat mi-a zis că oricum nu mai conteaza, că termenu’ de bilanț a fost în 18. Și că ei au trimis hârtie să ne anunțe. PRIN POȘTA. În era în care aflăm în timp real că-n Italia zăpada a plecat la vale cu un hotel plin, câți au scăpat, câți mai îs în hotel și în care anume camere ăștia îmi trimit hârtii prin poștă. DIN CAPU’ ĂLĂLALT DE STRADA. Ca să n-o înjur pe biata femeie întreb și io ca prostu’ de ce dreaq nu m-a sunat, că veneam să-mi iau hârtia. Mi-a zis că noul director financiar (asta e altă poveste din absurdistan) a zis că tre’ trimise prin postă să se asigure că are semnătură de primire pentru ele. Păi PLM, că venem până la voi, vă semnam pe toți pereții și vă lasam si-o probă de ADN în freză. Ca fapt divers, hârtia a ajuns totuși la mine. Azi.
2 Dacă tre’ să-ți faci analize, investigații și alte rahaturi legate de sănătatea personală a matale și te duci la un laborator particular și le fluturi un bilet de trimitere și cardu’ de sănătate ți le fac moca. Multe dintre ele. Peste 3 luni. Da’ moca. Dacă faci aceeași chestie la un spital de stat și nu ești internat acolo poți să le fluturi și un tren că plătești. Orice. Nenea CNAS-uu ne iesplici și nouă de ce? Pă bune. Întreb pentru niște prieteni. Cam toți ăia care îți furnizează ție bani.
3 Copilu’ care „ieri ” venea în birou și zicea „sărumâna, m-a trimis mama cu hârtiile astea” și era super fericit că primea o bomboană e cu un cap mai înalt ca mine și tocma’ mi-a curățat calculatoru’ (despre care zicea că avea foarte mai șanse să demonstreze că oamenii îs făcuți din praf și nisip). Săr’naaaaaaa mult Andrei.
Altufel, toate brune! Și la vară cald!
Blog din Ţara Bârsei 