Nenea ăsta mi-a adus brusc și dintr-o dată aminte de ce mi-am scos eu scutire la sport din trimestru II în clasa a 10-a. Croit pe sistemu’ „înalt ca bradu’ și prost ca gardu’ ” o fo vedeta săptămânii. Amu’ eu știu că profesorii de limba gimnastică îs cam frustrați că fiin’că_cam nimeni nu-i consideră profesori și tre’ să demonstreze iei la toată lumea că dă fapt tre’ respectați că iei a terminat o facultate, da’ nea’ ăsta a cam exagerat cu demonstrațiile. Adicătelea.

Prima seară în care am sesizat că există o fo marți. Când la unii dintre copiii lui i s-a pupăzat de jucat baschet. Numa’ că ăia unii erau doar trei. Și le-ar mai fi trebuit un om.  Drept urmare……… s-a băgat nea’ Gicu.Și după trei aruncări la coș a decis să-l ignore pe puștiu’ cu care era în echipă pentru că „oricum ești prost și nu ești în stare de nimic”.

Miercuri s-a mutat la masa de ping – pong. Și după vr’o două meciuri în care și-a făcut adversarii troacă de porci a ajuns la concluzia că ar fi cazu’ să ne arate mușchii. Motiv pentru care și-a dat jos tricou’.  Explicația lui a fost că i s-a făcut cald. Explicația mea e că erau cam multe mândre care păreau majore prin zona.

Joi din fericire au plecat pe undeva. Din nefericire s-au întors. Din fericire chestia asta s-a întâmplat după ce am terminat noi cina. Din nefericire m-am nimerit destul de aproape de el să-l aud urlând „duceți-că să vă spălați că arătați ca niște porci”. După care m-am chinuit să-l ignor. Și aproape că mi-a ieșit. Până pe la 1 dimineață, când unu’ din ai lui copchii a deschis geamu’ și l-a întrebat dacă nu-și aduce aminte cui i-a lăsat rucsacu’. Că nu-l găsește și nu mai știe ce a făcut cu el. Răspunsu’ lu’ nea’ Gicu’ a fost ceva de genu’: „dacă tu ești tâmpit și nu-ți aduci aminte unde îți lași lucrurile, de ce mă bați la cap cu tâmpeniile tale?”.  Eh, până pe la 2 dimineață co’chilu’ și-a adus aminte că și-a uitat rucsacu’ în sala de mese, și nea’ a tras altă concluzie: ” Te trezești dimineață la 5 juma’ și păzești sala de mese să nu ți-o fure careva”.  Deci, te’n mă-ta dom’ profesor.

Mno, vineri ai noștrii copii au avut în program paaaaaaartttttttttttttyyyyyyyyyyyyyy. Cu bumți bumți. Care party a început în sala de mese și a continuat afară. Pen’ că gașca de copii din Argeș s-a făcut ciorchine la ușă da’ nu avea nici unu’ tupeu să intre.  Ceea ce ne duce la ziua de:

Sâmbătă. Care a fost ziua de glorie a lu’ Gicu. Adicătelea, dacă noi făcurăm chef pentru toți se gândi iel să facă un foc de tabără. Da’ un foc d’ăla de n-a mai văzut Roma de pe vremea lu’ Nero. Motiv pentru care și-a luat 2 copchii și au plecat la căutat de lemne. După ce s-a oprit ploaia.  Amu’ io’s co’chil crescut la țară. Și prima chestie pe care am învățat-o când m-a uitat tata în pădure a fost să aprind focu’. Și io știu că lemnele ude, mai ales dacă au și frunze verzi nu se aprind chiar ușor.  Alea se aruncă_când focu’ arde mai abitir și să lasă peste noapte. Că ard. Mai greu, da’ ard. Și dimineață nu mai tre’ decât să arunci un vreasc să-ți hierbi cafeaua. Eh, nea ăsta, numa’ lemne ude cu frunze verzi a găsit. Și s-a chinuit să aranjeze lemnele pentru focu’ de tabară. Ceea ce a reușit. Șoferu’ de la microbuz. Da’ oricum, a marcat momentu’ cu „bine că stați să vă uitați la mine cum muncesc, da’ nu veniți unu’ să mă ajutați”. Amu’ nuș’ dacă replica era pentru noi sau pentru copchiii lui, da’ io ma pregăteam intens să mânc bătaie la remi, motiv pentru care l-am ignorat. Dupe vr’o oră s-a aprins și mirobolantu’ nostru foc de tabără. Și da, tot ne’a șoferu’ a rezolvat-o și pe asta. Și o ars în flăcări cam 10 minute. Dupe care o chicat. Arnajamentu’ de lemne, care este. Dupe care a făcut bum. Un tub de fixativ aruncat în foc. Chestie care l-a distrat la nebunie pe nea’ profu’. Care nea’ profu’ și-a adus aminte că noi am avut muzică mișto la discotecă. Și s-a trezit să-l întrebe pe unu’ din copiii noștrii că „voi aveați un laoptop ieri. Nu puteți să îl aduceți?” Deci Gicule, aveam 4 laptoape. Și 3 modemuri. Da’ nu, n-o să vezi nici unu. Că ești porc.

Eh, chefu’ s-a spart destul de devreme pen’ că toată gașca a ajuns la concluzia că muzica e cam de rahat, și era și frig, drept urmare toți copii s-au împrăștiat prin camere. Eu mâncam bătaie la remi în continuare, și făceam pariuri despre ora la care o să se îmbete profii din Argeș. Pariu pe care l-am pierdut. Pen’ că nea’ Gicu a aruncat juma’ de kil de apă peste foc, după care s-a ascuns într-o cameră. Cre’ că i-a mulțumit, până la urmă, aia la care i-a făcut masaj toată săptămâna (știu, îs țață, da’ pentru asta tot mă iubiți 😀 ). Mno, tot când m-a uitat tata în pădure, am învățat că focu’ de obicei nu se stinge de capu’ lui. Eventual începe să se simtă singur și pleacă în vizite pe la garduri, case și alte chestii care au în compoziție chestii care ard.  Da’ bag de samă că pe Gicu’ nu l-a uitat tac-su în pădure.  Cu toate că ar fi trebuit. De tot.

Din fericire duminică au plecat. Imediat după micul dejun.

Mâne tragem concluzii.

Hai sănătățuri.

e o școală. Nuș’ să vă spui unde exact că n-am întrebat. Da’ școala asta are în dotare una bucată otobuz d’ala de zice pe el „transport elevi”, cu care otobuz pleacă tai tai din când în când. Ceea ce e bine. Săptămâna trecută a nimerit la Ocna Sibiu. Ceea ce a fost prost. Că:

1. Copchii erau cam bezmetici și vag sălbatici. Chestie care nu ne miră, deoarce:

2. Profii erau tâmpiți. Fără excepție. Adică:

3. Una dintre profe a fost cuminte. În sensu’ că a spart semninte, a fumat și a băut cafele toată tabăra. Asta când nu bârfea lăngă niscai alcoale cu:

4. Ailaltă babă. Care printre pahare și țigări mai urla la copii. Chestii gen „mișcă-te în pizda mă-tii că întârziem”. Asta până a apărut:

5. Doamna de engleză. Despre care n-am înțeles exact dacă era din aceeași gașcă sau era din alt film. Eh, mândra asta era cu fetele personale. Una de vr’o 9 și ailaltă de vr’o 4 ani. Copchila de 9 ani semăna leit cu mă-sa. La nesimțire. Adicătelea a văzut ea, copchila, că noi mai facem si alte chestii în afară de mâncat, zăcut la soare, băut și bârfit, și a considerat că ar fi cazu’ s-o primim si pe ea la activități. Chestie cu care era de acord și mă-sa. Mno, asta nu m-ar fi deranjat dacă tonu’ pe cu care venea copila sau mă-sa in sală erau puțin altele. Adicătelea când îmi întrebi unu’ din copii, cu mine de față „Ăștia ce mai fac azi” n-ar tre’i să te aștepți să-i zâmbesc frumos copchilului tău și să-l primesc la activități. Și dacă copchila intră în sală și mă întreabă de ce n-am chemat-o când am început în loc să pui botu’ că ți-am trimis-o la plimbare, ar tre’i să te bucuri că n-am venit cu ea să vă dau cap în cap. Da’ trecem peste. Trecem și peste faptu’ că madam a considerat că are dreptu’ să se servească din cafeaua noastră fără să întrebe. Probabil nu avea combustibil pentru barfele cu:

6. Miss tanti nef….ericita. Care toată tabăra a stat cuminte să-i facă masaj:

7. Profu’ de sport. Mno, nea’ ăsta are nevoie de o poveste specială. Care va să vie mâine. Pe bune.

Da’ până atunci am și eu o întrebare: Cine a pus coada la prună?

Țin să vă anunț prin prezenta că din nou foooooooooooooooooooost-am dus d’acasăăăăăăă, fără cal fără nevastă.

Carevasăzică plecat-am o gașcă din Brașov, care călare, care pe jos ăăăăăăăăăăă, pardon, reformulăm, care cu masina, care cu ghezășu’ și ne deplasarăm noi, doi câte doi sub formă de grămadă înspre………. Ocna lu’ nea’ Sibiu’.  Unde ne-am unit cu țara.  Pardon, cu gașca venită pe același sistem din Sibiu. Că ne-am tăbărât de handmade.  Și ne-am jucat cu multe chestii, și am făcut tablouri din materiale reciclate ( al meu a ieșit albastru până la urmă), și ne-am reciclat tricouri (bine, al meu s-a numit „reparat tricou”. Mulțam Luci. Și da, era tot albastru.) și am făcut tablouri de ipsos (ghici ce culoare a fost al meu :-” ) și am făcut brățări din ațe și bijuuri din fimo și brățări croșetate cu biluțe și ne-am dezbătut despre ce vor tinerii din Brașov și din Sibiu, dupe care ne-am dat cu sama despre cam ce înseamnă el voluntariat și cu ce se mănâncă el. Și ne-am jucat (mai mult alții, ca io am fost arbitru) și am căutat comori prin Ocnă (din nou alții, că io am fost hipopotam). Foarte tare, nu?

Decât că, pe lângă asta am găsit o gașcă de oameni super faini. Și am făcut baie în lacuri. După ce am descoperit că stilu’ meu de înot nu se aplică la Ocnă ( adică io știu doo: bolovan și topor). Și am reușit să-mi scot pielea la (relativ) o culoare. Și am descoperit centipedele. Sau centepizii. Sau cum mama nevoii le-o zice. Și am aflat că Tarzan s-a bronzat. Like a bannaaaaaaaaaaaaaaaaaaana. Și până la urmă câte unii au descoperit cine a pus coada la prună. Și am mâncat bătaie la remi. În afară de o seară, când am câștigat. Da’ am rămas campion pe sate la Jungle Speed. Și m-au măritat copchii. Da’ le-a trecut repede. Și ne-am dansat. Și ne-am behăit și hăhăit. Dupe care ne-am cărat acas’.

Dar, cea mai tare fază a fost în ultima seară când………………………… NE-AU FĂCUT COPIII TOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOORT. Care a fost super yummy. Și surpriza a fost super cool. După ce ne-a trecut criza cu „io nu mă leg la ochi”

Până tura viitoare ………………. care te bagi în apă?

Hai sănătățuri.