Unde nu-i cap

e vai de steaua noastră.

Bag de samă că v-am mai zis la câte unu’ altu’ că io am ajuns la concluzia că în dreaga de Românica n-ai cum să te plictiseşti nici dacă ţâi neapărat. Că tot timpu’ se întâmplă ceva care te face ori să râzi în hohote, ori să te cruceşti de cât nu-i duce capu’ pe unii compatrioţi d’ai noştrii. Eh, eu de vr’o săptămână care a durat până aseară mă tot întrebam ce mama dreaq se întâmplă. Pe scară la mine care este. Că viu şi io, co’chil cuminte acas’ într’o drăguţă dupe amiază şi descopăr că pereţii de pe scară erau raşchetaţi boboc prma’ntâia. Ceea ce înseamnă că zugrăvim scara. Ceea ce m-a făcut să intru automat în depresii, fi’n’că deoarece asta însema că cineva, în viitoru’ foarte apropiat va atenta la bujetu’ meu, care oricum e vai steaua lui şi suferă de deficit de cam multişor.  Da’ m-am gândit că om trece şi peste asta, că deh, dacă tre’be, atunci tre’be şi ne’om vedea de viaţă în continuare. Numa’ că, vr’o trei zile zugravii au zugrăvit cu avânt muncitoresc decât că doar palieru’ pe care se situează apartamentul subînsemnatei, care este el ultimu’ din bloc. Motiv pentru care m-a cam luat cu frică şi sughiţuri, că bagai de samă că treaba era cam groasă. Că dacă se proţăpea careva la uşă dupe bani avea să ceară cam mult. Dar, cineva acolo sus se pare că mă iubeşte, şi asară la şedinţa de bloc a aflat ma mere că, de fapt, vecinu’ de vis a varză zugrăveşte palieru’ pe cheltuiala lui. Deci, nenea vecinu’, dacă n-ai ce face cu banii să-ţi fie de bine. Şi sănătate.

Numa’ că……. acu’ vr’o două săptămâni un alt nenea vecinu’ să schimbăm geamurile de la luminator. Motiv pentru care cineva a dat geamurile vechi jos, pen’ că urma să vină nenii de la firmă să le pună pe ăle’ noi. Decât că geamurile vechi au dispărut de o săptămână şi ăle’ noi apar cel mai devreme mâine. Şi miercuri seară a fost furtună. Cu strigături. Şi fulgere. Şi tunete. Şi vânt. Şi s’a cam dus pe apa Sâmbetii toată zugrăveala. Şi acu’ zugravii au luat’o de la capăt. Şi probabil că se roagă să nu mai vină altă ploaie.

Mno, hai noroace şi ceasuri bune!

Reclame

Când stai prost cu auzu’

ţi’o incalţi d’an boulea.

Că să vă spui. Şiţi voi melodia asta a’ lu’ coana Rihanna? :

 Mno, madamme n’o fo’ niciodată printre preferatele mele şi melodia asta mă face să cred că ăl’ d’ scris versurile e vag retard, da’ nu despre asta e vorba. Vorba e despre o fomelie de românaşi din Românica zburaţi definitiv şi irevocabil pe mănoasele plaiuri ale lu’ Canada, partea franţuză.  Care fomelie se compune din el, ea + doi plozi de 6 respectiv 11 ani. Mno, cutuma de prin respectiva zonă zice că tu, părinte, tre să petreci ceva timp cu co’chii personali ca să aibă co’chilu’ impresia că’l bagi în samă chiar dacă ţie îţi stă capu’ la altele. Eh, şi întrebi co’chilu’ ce soi de muzici ascultă. Că de obicei se apucă să-ţi cânte şi tu poţi să-ţi vezi de vite, că oricum, în 99,99% din cazuri oricum nu pricepi ce zice. Numa căăăăăăăăăăă, dacă co’chilu’ tău nu ştie (suficientă) ingleză te trezeşti cu surprize de genu’:

Dacă aveţi nervi să asculaţi melodia, undeva aproape de final tanti Rihanna zice „pull the trigger” puţin cam des, cam repede şi cu un accent foarte ciudat. Şi cum rumânu’ are din gene o imaginaţie mult prea bogată si orientată spre sex susnumita fomelie a descoperit cu stupoare că 6 respectiv 11 ani cântau prin casă ” pulicică, pulicică, pulicică”. Motiv pentru care şi-au luat’o peste ochi, că fi’n’că „nu-i frumos să spui aşa”.  Dupe care patriarhu’ fomeliei a aflat care e povestea cu pulicica. Dupe care copii au primit interdicţie la susnumita cântătoare.

Hai sănătăţuri.

PS, pentru cine se întreba pe gogu’, berbecul nu e cea mai idioată zodie, sunt altele mai idioate. Da’ tu cum de’ai nimerit pe bloaga mea?!

Remedii

Din când în când mi se întâmplă şi mie să mi se împiedice moralu’ de câte o datorie şi să cază brusc în Groapa Marianelor. De obicei îşi revine când dau de bani sau când se întâplă câte o chestie care îmi lasă impresia că e alţii mai duşi decât mine. Ca par examplă aseară. Că m-a mâncat în proverbialul dos să mă apuc de socotit leafă minus datorii şi am rămas pe minus rău de tot. Motiv pentru care mi-a sărit somnu’. Motiv pentru care m-am agăţat de geamu’ de la bucătărie şi mi-am aprins o ţigară.

Amu’, în crucea nopţii, bine era mai mult crucea Sfântului Andrei a nopţii, că se făcuse de vr’o 1 juma’ de dimineaţă, în tot cartieru’ erau 3 (trei) huhurezi. Adică:

1. Eu. Motiv: lipsă de somn combinată cu semidepresie pe bază de lipsă de fonduri. Activitate: fumat + holbat pe geam + spionat vecinii şi trecătorii.

2. Vecinu’ de la etaju’ 1 din blocu’ de vis a vis. Motiv: necunoscut. Activitate: butonat pisiu cu pauze de fumat pe geamu’ de la dormitor. Btw, nea’ vecinu’, io fumez pe geam că’s fie ţaţă fie plictisită şi spionez vecinii. Tu fumezi pe geam ca să nu-ţi intre fumu’ în casă. Ceea ce e prost gândit, că din motive de dinamica fluidelor şi curenţi de aer îţi intră mai mult fum în casă dacă fumezi pe geam decât dacă fumezi în cameră cu geamu’ deschis. Trecem peste.

3. Nenea Chelu’. Motiv: suspiciune de dileală + buba la cap. Activitate: plimbat cu rolele.  Amu’ io ştiu că sport = sănătate, da’ numa câteodată. Că nenea ăsta a făcut o fixaţie pe podu’ din Gemenii. Adică pe la jumătatea primei ţigări a coborât podu’. Pe role. Pe trotuar. Când am stins prima ţigară urca podu’. Pe role. Pe stradă. Două minute mai târziu cobora podu’. Pe stradă. Pe role. În cristiană. După 5 minute urca din nou podul. După care l-a coborât din nou. Tot pe role. Tot pe stradă. Tot în cristiană. Pe lângă  maşini. Două maşini. După care am hotărât că e timpul să fac nani, că e alţii mai duşi cu biscuiţii decât mine.

Hai sănătăţuri. Şi ceva bani, că nu strică 😀

Rate pe la bănci

Pe masa mea din bucătărie tronează de vr’o săptămână o învelitoare de CD plină cu fise de 1 (un) ban. Chestie care e groaznic de ciudată, pen’ că fi’n’că în neamu’ meu toată lume are alergie la fise. În afar’ de mine, logic, pen’ că mie îmi tre’ dimineaţa la automatu’ de cafea. Da’ nu fise de un ban. Că să v’o spui p’a dreaptă, eu am crezut că nu mai există aşa ceva. Eh, azi mi-am făcut curaj şi am întrebat naţionalităţile conlocuitoare (recte sor’mea şi cumnatu’mio) dacă au spart cumva cutia milei să facă rost de bani de pâine. Şi mi-a răspuns cumnatu’mio ciufut nevoie mare:

„Nu! Am rate de plătit.”

Ăăăăăăăă. Adică…. cum adică?! Că şi eu am rate de plătit, da’ ratele mele nu implică mărunţiş de genu’ ăla. Da’ am aflat şi explicaţia. Susnumitu’ cumnat a avut două carduri de credit la nuş’ ce bancă. Pe care le’a închis. Părerea lui. Că mai săptămână i-a venit scrisorică acas’ că mai are de plătit  la unu’ din carduri 41 de bani şi la altu’ 82 de bani. Şi omu’ a adunat de pe unde a putut un leu şi două’ş trei de bani în fise de un ban. Şi acu’ îşi face timp să se ducă să plătească ratele. Ceea ce ne demonstrează că nu’s singura sărită de pe fix.

Hai sănătăţuri.

Artimetica ne omoară

Doamnelor, domnişoarelor, bă băieţi. Am aruncat un ochi pe rezultatele de la bac din Braşeu. Că mă înteresa şi pe mine ce făcură doi co’chii proaspăt absolvenţi de liceu. Mno’ co’chii respectivi făcură bine. Adică au luat bacu’ şi acu’ îşi bat capu’ cu înscrieri/examene pe la facultăţi. Felicitaţiuni şi bafte în continuare. Numa’ că, soacra din mine n-a avut de lucru şi s-a apucat de vizionat rezultate la modu’ colonel. Pardon, general. Şi pe la litera C m-au lăsat nervii. Că să vă spui. Eu, când am intrat la liceu (btw, cu examen de admitere) am nimerit din greşală intr-o clasă de mate-fizică. Intensiv mate. Şi am mâncat artimetică pe pâine, 13 ore pe săptămâna 4 ani de zile. Amu’ e drept că nu ne-am înţeles noi chiar bine pe la începuturi (eu şi artimetica_care este), da’ în durerea mea, era materie de bac şi a tras profa de noi de aveam coşmaruri noaptea. Şi de bine de rău, am luat toţi bacu’ cu note de bun simţ la mate. Eh’ acu’ stau şi mă întreb ca curca: cum pula lu’ Hector poţi să te prezinţi plantă la un examen şi să iei 1 (UNU) curat? Adică nu eşti în stare să scri decât numele pe foaie. Că din câte ştiu eu 1 se dă pentru copiat sau din ospiciu. Pardon, oficiu. Adică cine şi ce mama zmeului te-a învăţat pe tine în liceu ăla pe care l-ai terminat şi cum dreaq ai reuşit să-l termini? Că teoretic ar fi trebuit să-ţi intre ceva în cap, suficient cât să iei un 5 amărât. Dar deh, noi este români, şi la capitolu’ teorie stăm bine, practica, în schimb ne omoară. Practic, cunosc, ai avut parte de nişte profi dulci sau sictiriţi care te-au trecut să scape de tine. Că eşti copil bun şi le-ai futut nervii 4 ani. Sau te-a ajutat tati, din ţara căpşunieră unde s-a dus să tragă ca bou’ să aibă plodu’ bani de ţoale şi maşină şi alte brizbrizuri de gen, cu bani şi ceva cadouri  pentru profi. Că ghieţii profi îs săraci, că le-au tăiat al’ de B&b lefurile şi cu asta şi demnitatea. Partea proastă e că_când a trebuit să te descurci singur ai dat chix, ceea ce îţi doresc şi în continuare.  Partea şi mai prostă e că mulţi ca tine vor ajunge în posturi de conducere pe te miri unde, că_cadourile de la tati îs bune în multe locuri, şi o să împuţi cu prostia şi fiţele tale dreaq ştie ce instituţie publică, pentru că un patron destupat la creier nu te-ar angaja decat să-i freci podelele. Dacă eşti în stare să faci şi asta. Că să numeri, deja ai demonstrat că nu eşti în stare. Şi nici să scri, având în vedere faptul că ai luat 3 şi ceva la română. Drept e că să-i torni două versuri lu’ al de guţă nu-ţi tre’ doctorat în litere. 3u’ de la bac te califică automat pentru postu’ de versificator al duşmanilor, banilor şi merţanelor. Mori dă-te dreaq.