Nuș’ cum să vă spui, da’ ăsta e primu’ an în care chiar ma bate gându’ să plec din România. De tot. Definitiv. Și irevocabil. Și dacă se poate, undeva pe partea ailaltă de planetă.

Amu’ să vă spui și ce m-a călcat be bătături.

Carevasăzică io mi-s contabil. Și de 10 ani trecute fix, dau cu sapa într-o fabrică d’a lu’ statu’ Român. Estem bugetari, care estem. Da’ nu asta-i problema. Problema e că, în ăstia 10 ani, am mancat 3 schimbări majore. Pe care le-am înteles. La momentu’ respectiv. Adicătelea, schimbară planu’ de conturi. Chestia era logică_că l-au făcut ca pe ăla de la agenții economici (adică_ca la privați). Dupe care schimbară banii. Chestie pe care am înțeles-o. În mijlocu’ anului. Chestie pe care n-am înțeles-o. Da’ am supraviețuit. După care ne-au schimbat programu’ de oameni ‘telighenți. Chestie pe care iar am înțeles-o. OK, asta era extra, ca n-o’ fo’ din ordinu’ statului român.

Revenind la dimineața de azi, concluzionăm că, pare-se, statu’ român nu-i în stare să stea pe curu’ lui prea mult timp, și din când în când mai schimbă chestii. Gen în anu’ de dizgrație 2014 s-a gândit să schimbe, din nou, planu’ de conturi la jucăriile lui. Ceea ce mă face pe mine, țața Frosa, cu 2 zile înainte de termenu’ de predat bilanțu’, să mă holbez la o balanță din care nu înțeleg nimic. Nici măcar de ce are 10 pagini.

Adică știu de ce are 10 pagini: pen’ că foaia A4 are dimensiuni limitate. Și io tre’ să înghesui în aiste dimensiuni 10 coloane. Din care 8 cu cifre. Care încap. Alealalte 2 îs alta poveste. Că una se numește „Denumire cont” si e lungă rău, și ailaltă se numește „simbol cont” . Și aici începe distracția. Că până anu’ trecut aveam de scris exact 3 cifre. Da’ asta era anu’ trecut. Ca anu’ ăsta am de scris în felul următor: 7 caractere contu’ sintetic. Încă 33 de caractere contu’ analitic de grad 1. Din care majoritatea se numesc X. La propriu. Ceea ce fac 40 de caractere. Minim. Că dacă mai vreau un analitic se mai adaugă. Minim doo. Și acu’ stau și mă holb la balanță și nu-mi explic unde se termină contabilitatea și unde începe filosofia. Și pe cine dreaq ajută toată filosofia asta. Și mă întreb cu durere în suflet ce-or să mai schimbe după ce m-oi obișnui și cu povestea asta.

Da’ până atunci, hai noroc! Și eventual, pașteți fericiți.

PS, Rezumat pentru ce-i care n-au înțeles nimic: careva de prin ministeru’ de finanțe a visat urât într-o noapte, s-a gândit să modifice ceva și mi-a distrus mie somnu’. Futu-i!