Politichie

Te-ai chinuit ani să-ți pui apropiați/simpatizanți/datornici în posturi cheie (la dreaq, am început să scriu ca cititorii de prompter din teveu) ca să te asiguri că daca doamne feri dai de greu are cine să te ajute. Și te-ai chinuit tot atâta timp să puni bețe în roate altora. Că te încurcau. Și te-ai betut cu pumnu’ în chept că „cât trăiesc io ăla n-o să ajungă prea sus”. Decât că, ghinion iliescu, s-a rupt craca și ai picat. Și apropiații/simpatizanții/datornicii îs în aceleași posturi da’ îs curați ca lacrima și habar n-au cine ești. Și încă trăiești, și ală care nu trebuia să ajungă prea sus a ajuns exact unde n-ai vrut. Karma e curvă. Rău. Și se mai face….

Copilu’ minune care în campania electorală s-a lăudat că face și drege și curăță și repară s-a dat cu capu’ de realitatea carpato-danubiano-pontică. Și ș-a luat jucăriile și a plecat acasă. Ca să poată să urle iară că hoții și curvele și măgarii. Și să dea lecții despre ce și cum tre’ făcut.

Talibanu’ a căștigat războiu. Americănizu’ infidel a plecat acasă. Victorieeeeeee. Doar că talibanu’ acu’ tre să guverneze. Și să-i explice lu’ Ahmed de ce n-are ce să le dea de măncare la copchii. Acu’ rămâne de văzut cât durează până îi dă Ahmed cu ceva în cap la taliban.

Pe plan local, în stilul caracteristic de la poalele Tâmpei, primarele a facut parcarea consiliului județean zonă pietonală. Drept e că doar o săptămână, da’ tre’ să ne arătăm muschii…..

Altufel, sărbătorim cu fast săptămâna orașelor verzi. Ca preludiu la ziua de luni. Că-i prima zi de școală. Și o să ne înverzim la față de la gazele de eșapament. Că presupun că-cochii încă n-au învățat mersu’ pe jos.

Până la episodul următor, toante brune, și la vară cald. Fes în cap.