Descoperiri

Azi fusei în vizită la ‘a bătrână. Care e o femeie foarte conștiincioasă și ordonată. Mai ales când vine vorba de chitanțe. Care chitanțe îs aranjate frumos, dupe an, lună și  firmă. Numa că, din când în când, câte o chitanță mai zace câte o săptămână – două în vitrina din bucătărie. Și alea, de obicei îs chestii plătite de alții, la care tre’ să le dea banii.

Mno, azi în vitrină la ‘a bătrână erau doo chitanțe. La care n-am avut de lucru și m-am holbat puțintel mai atent. Și mi-am adus aminte de ‘al batrân. Că prima chitanță era făcută pe numele batrânului. Și scria pe ea „îngrijire”. A doua era ceva mai ciudată. Că am recunoscut numele de familie, da’ prenumele……………… io nu l-am auzit niciodată.

Amu’ ‘ăl bătrân a fost la viața lui oltean. Și îl chema Oaie. Ceea ce, apropos de nume predestinate, explică crizele de prostie pe care le am din când în când. Mno, pe chitanța număru doi scria Oaie Laszlo…… ceva, că după Laszlo mai erau niste litere, da’ nu le-am ținut minte. Care chitanță era emisa de Parohia reformată ……………. Asta nu-i glumă, că n-au scris numic pe …………..Mno, ajung acas și o întreb pe mama pe numele cui e făcută chitanța aia.

M(ama): pe numele lu’ mama.

Eu: și cine mama naibii e Laszlo…chestie ăla?

M: Păi știiiiiiiii, cum pe tac-tu îl cheamă Ion, pe al meu îl cheamă Laszlo.

Eu: Bun, și totuși, cine-i Laszlo, că pe tac-tu din buletin, adică ăla de-l știam io îl chema Vasile.

M: Laszlo e Vasile la unguri.

Eu: Bine, da’ Laszlo a cam murit. De vr’o 9 ani.

M: Păi mama tot a lu’ Laszlo e. Decât că nu mai e nevastă-sa, e văduva lui.

E: Mno bine, da’ Laszlo era oltean. Și creștin ortodox. Genu’ care ultima dată a fost la biserică acu’ 33 de ani, la botezu’ meu. Că la botezu’ soru-mii n-a avut chef să se ducă. Și următoarea dată când a  avut de’a face cu popa a fost acu’ 9 ani, când l-a lăudat în dosu’ bisericii.  De ce e facută chitanța pe numele lu’ Laszlo?

M: Apăi așa se face.

Ceea ce se traduce pe românește prin ” Nu mă mai fte atâta la melodie”. Ca fapt divers, prima chitantă era facută de Parohia Ortodoxă „Dumnezeu cu mila” și era pentru ingrijit mormântu’. Pe numele mortului. Încurcate îs căile (slujitorilor) domnului.

Hai ceasuri bune.

Reclame

Șoc cultural

keyboard style.

Nuș’ dacă v-am povestit da’ de aproximativ un an mă distrez cu niște voluntari de prin niscai țări europene. Care voluntari au venit în România cu calculatoarele din dotare. Laptopuri adică. Amu’, calculatoarele aistea au diferite dimensiuni, dupe bujet, coane Fănică. Chestie care nu mă deranjează. Numa’ că, toți voluntarii au setate pisiurile în limba lor de acas’. Ceea ce iar nu mă deranjează. Partea jalnic de proastă e că susnumitele laptopuri au tastaturile custome made pentru limbi străine. Gen franceză, turcă, germană… Eh, io toată viața mea am funcționat pe tastatură englezească. Pe care tastatură am cam învățat-o pe dea rostu’. Drept e că mi se mai întâmplă câteodata (gen acuma) să-mi setez tastatura pe limba românește, ca să poci să pun căciulițe la niscai litere. Da’ diferența pe butoane fața de limba ingliș nu-i chiar mare.

Eh, mai acu’ vr’o doo luni am încercat să-mi verific facebook-ul de pe un pisiu cumpărat din Turcia. Și am ajuns la concluzia că-i bine că susnumita carte de fețe n-are limită la greșit parole. Pen’ că parola mea conține un „i”. Și pe respectiva tastatură „i” e cam pe unde se afla „;” pe tastatura normală. Numa’ că mie mi-am luat cam 5 minute să realizez chestia asta. Ca pe locu’ lu „i” e o chestie care seamănă cu el, decât că n-are punct.

Ieri, una dintre voluntarele care are domițilu’ în Germania s-a apucat să scrie un text pe românește. Cu diacritice. Motiv pentru care de câte ori ajungea la litere cu căciulițe își dădea cu presupusu’ că nu nimerea butoanele.

Da’ dezastru’ cel mai mare a fost acu’ 2 zile, când m-am chinuit să-mi trimit un mail de pe un calculator de limbă franceză. Deci, bai fraților, nici un buton nu-i la locu’ lui. Și adresa mea care are exact 6 litere nu arăta de nici o culoare cum ar fi trebuit. Și mi-a luat 10 minute să scriu 6 litere. Și am reușit doar după ce am cerut ajutoru ‘ proprietarei.

Motiv(e) pentru care am o rugăciune la producătorii de laptoape/tastaturi: Facem și noi o tastatură internațională, să nu mai trebuiască să-mi bat io capu’ cu longitudinea și latitudinea  literelor pe pământu’ ăsta?

Hai ceasuri bune!