Portocale și albăstrele

Carevasăzică

1 …….. imi sună azi telefonu’.

– Bună ziuaaaaaaaaa. Vă sun din partea O rangă, cea mai super ultra ++ companie de bla bla bla. Vreau să vă fac o ofertă GRATUITĂ foarte avantajoasă.

– Bună ziua. Cât costă?

– Păi asta nu pot să vă spun decât la sfârșit. (Tanti, ești trântă. Tocma’ mi-ai zis că e gratuită). Dar știți, vă oferim gratuit un stik de internet cu bla bla viteză pentru bla bla .

– Tanti, nu vreau stik de net de la voi.

– trafic de net, după care bla bla viteză până la sfârșitu’ lumii. Pardon, lunii. Și aveti și

– Tanti, nu vreau net de la voi.

– trafic nelimitat de la ora 24 pana la ora 7.Care e ideal dacă vreți să descărcați filme sau muzică. (hmmmm, chestia asta, teoretic, e ilegală. Șef’tu știe ce recomanzi?)

– TANTI, ia o pauză. Să-i iesplic. Că vaz că nu asculți. Io noaptea dorm. Drept urmare opțiunea voastră cu happy new year (pardon, night) mă cam lasă rece. Și io am acasă interneți de la alții. Care nu-mi limitează traficu’. Că io sufăr de claustrofobie. Și dacă îmi limitezi viteza & traficu’ mă crizez. Deci, din nou, nu vreau net de la voi.

– Ooooooo, aveți internet acasă… (Fă, am. Io și ăl măcar 75 % din populația României, grupa mea de vârstă. Nu te mai mira). Da’ sunteți mulțumită de furnizor?

– Lojic. Că, trecând peste alea 3 ori pe an când îi fac troacă de porci, nu-mi fac probleme.

– Dar ați putea incerca și stikul nostru de net, care costă 10 euro pe lună, dar astazi vi-l oferim la 8 euro (asta-mi sună a ofertă la tigăi) și nu vă afectează abonamentul la telefon (deci am alfat ce inseamnă GRATUIIIIIIIIIT).

– Tani, cum să-ți spui io ție, să pricepi. NU VREAU NET DE LA VOI. Că l-am testat. Și-i varză.

– A da…. Păi mă scuzați că v-am deranjat. O zi bună.

Și s-au dus 5 minute din viața mea. Și un neron.

2……………… mi-a expirat abonamentu’. De la RAT. Brașov. Motiv pentru care m-am dus să-mi fac altu’. Că dimineață tre’ să mă duc la muncă. Drept urmare …………..:

Stația de la teatru:

– Tanti, da’ și mie un abonament de mâine. ( a se reține că  mâine e 30 ianuarie).

Îmi ia tanti abonamentu’ și banii, se uită 5 minute pe peretele de la chioșc, presupun că p’o hârtie, se uita la abonamentu’ meu și glăsuiește:

– Da’ nu pot să vi-l fac decât până in 28 (februarie).

– De ce tanti?

– Că februarie n’are decât 28 de zile.

– (Pe cuvântu’ tău de pionier) Tanti, știți, s-a inventat 1 Martie între timp.

– Nu.

– Ce nu?

– Nu e 1 Martie.

– (careva în afacerea asta e puțin tâmpit) Tanti, dă mata (vine de la dumneata, nu de la mă-ta) banii și abonamentu’ înapoi, să mă duc io să-mi văd de viață.

Stația din Gemenii:

– Tanti, dă’ și mie un abonament de mâine.

– Păi știți, nu po’ să vi-l fac decât până în 28.

– De ce?

– Așa am primit ordin de la șefi. Că au zis că februarie are doar 28 de zile, si nu putem să facem abonamente care expiră în martie.

Mno tanti, șă-ți trăiască șefii. Mult și bine. În dosu’ bisericii.

Până data viitoare, hai noroc și la mai mare.

Reclame

Chestii

Chestii nasoale. Care este ele.

Iar (adică din nou) se întreabă lumea de ce nu mai scriu. Și cre’ că ar fi cazu’ să le răspund.

Deci, nu, n-am rămas fără subiecte de dezbătut. Am o listă extraordinar de lungă de oameni, funcții și instituții la care le-aș explica_calendaru’ ortodox de la 1 ianuarie până la 31 decembrie. În ordine alfabetică. Cu ceva verbe inserate în explicații. Mai sunt câțiva la care le-aș explica diferența dintre formă și fond (care fond, de obicei lipsește cu desăvârșire). Mai am niște pățanii pe care vi le-aș fi povestit. Și niște idei care îmi rod creierașu’ de ceva vreme. Decât că nu prea pot. Nu că nu mi-aș asuma tot ce-mi iese pe gură (bine, pe tastatură), da’ mă cenzurează chestii.

Gen: X m-a rugat să nu-i spun lu Y că…………… plouă afară. X și Y știu unde să mă găsească pe interneți. Dacă scriu, află Y. Și mai află și X că Y a aflat.  La dreaq, pe lângă.

Asta trecând peste faptu’ că s-ar putea să supăr colaboratori, parteneri, furnizori, clienți și finanțatori. Și câte unii (logic, nu eu) rămân fără slujbă, bani, mașină, vilă și piscină. Din nou, la dreaq, pe lângă.

Dar viața e frumoaxă și roeuse, afară e cald și soare și nivelu’ de trai ne crește mai ceva decât Fat Frumos.

Hai noroc, și la mai mare.

Apdeitu’ număru unu

Pe anu’ ăsta.

1. După ce nea’ statu’ român s-a gândit să mă lase să stau acas’ mult și bine de sărbăutori, mi-o dat de lucru de mi-o ieșit pe nas. Și încă n-am terminat.

2. Juma’ de neam e în spital. Unii cu un scop anume. Alții fără.

3. Situația nepoților se prezintă în felu’ urmăritor (cu liniuță de la capăt)

– ‘ăl mare face 8 ani minteni, și se boxează cu școala. Din păcate, școala câștigă.

– ‘a mijlocie se îndreaptă cu pași repezi spre 1 an juma’ și are o fixație pe luminițe, butoane și televizoare. Și se întreabă chestii.

– ‘ăl mic se îndreaptă cu pași la fel de repezi spre venerabila vârstă de 3 zile și vrea acasă.

Hai sănătățuri!