Floricică floricea

Hai trăieşti! Să dai o bere 😀

Reclame

Iescursie la (o) poşta

Carevasăzică azi am primit CARTEA.  Adică ea a ajuns săraca de vineri, numa’ că eu vineri am ajuns acasă poţin prea târziu s-o pot recupera, şi poşta nu lucrează sâmbata. Drept urmare, azi m-am îndreptat cu paşi voioşi înspre ospiciu’ poştal. Toate au fost bune şi frumoase până am ajuns la ghişeu de eliberări colete. Că în faţa mea era o tanti care trimitea o recomandată. Şi lu’ tanti de la ghişeu i-a luat 10 minute să-i facă toată hârţogăraia şi înca 5 să lipească timbrele pe plic. Da’ a reuşit, întru-n târziu. Deci, e rându’ meeeeeeeeeeeeu. Îi dau buletinu’ şi avizu’ lu’ tanti, le studiază vr’o 3 minute, se apucă de căutat intr-o cutie, ia o hârtie verde şi pleacă. Se întoarce după 5 minute cu aceeaşi hârtie în mâna, completează altă hârtie verde şi pleacă iar. Se întoarce după 10 minute cu aceleaşi hârtii în mână, imi ia banii, în dă o chitaţă, mă pune să semnez pe o hârtie albă şi pleacă iar. Toată povestea asta a durat vr’o 5 minute. După alte 10 minute apare tanti cu coltu’ meu şi poci şi io să plec acasă.

Românicooooooooooo, tu iumbesc!

Imaginaţie, nu glumă.

Aseară încercam fără voia mea să-l învăţ pe nepoate sensul expresiei „NU-I VOIE”.  Adică el vroia oglinda mea şi eu n-am vrut să i-o dau. Că i-aş fi dat-o dacă mi-o cerea. Numa’ că m-am terzit cu o mânuţă care incerca să subtilizeze oglinda de sub nasul subsemnatei. Şiiiiiiiiiii :

„Dragoş, nu-i voie!!!!!!!!!!!!!”

„Da’ numa voiam să văd dacă nu m-am îlosit la fasa!”

„Nu te-ai înroşit.”

„Da’ numa’ voiam numa’ să văd.”

„Ce să vezi?”

„Dacă n-a ilosit, că am bălbelit si am dat cam tale pe fasă si voiam să vad daca nu am ilitat.”

Mno, mai spune-i ceva!?

Via mail (ăla de fete :P)

UE ne va „obliga” sa ne ingropam mortii   ca ei.


Exemplific:

Inmormântare UE:
1. A crapat nea Gica.
2. Constatam asta.
3. Aducem si un medic / scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie
4. Sunam firma servicii funerare. comandam una bucata sicriu
5. Il ducem pe nea Gica la capela.
6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat nea Gica. Le zicem adresa capelei.
7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre nea Gica.
8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe nea Gica si il ingroapa / incinereaza / impaiaza / criogenizeaza / ce-o fi, in functie de preferinte.
9. Odata ingropat, Gica acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau fara

Inmormântare românească:
1. A crapat nea Gica
2. Constatam asta. Inainte de a suna medic sau de a scoate certificat sunam pe toti care il stiu sau nu pe Gica si anuntam asta
3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni care au venit sa il vada pe Gica mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp Gica e tinut pe masa trei zile. Asa mort, da.
4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca – ritual antecrestin, apropo –
5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca daca nu e multumit ni-l lasa pe nea Gica pe masa si se cara. De parca nu tot din banii nostri ar fi platit, pastele ma-sii azi si maine de curva cu patrafir.
6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
7. Pregatim echipamentul lui nea Gica, compus majoritatea din elemente tot antecrestine. Bani pe ochi, colac in mana, prescura pe piept – sau invers? – costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si niste pantofi cu talpa de carton ca e pielea scumpa si si-asa e mort.
8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schela cu fructe agatate in el (tot pagan e si asta). Unul cu o cruce. Toti cu lumanari. Altii cu steaguri si prosoape.Inca minim 2 cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca minim doi cu coroane. Inca vreo doi care sa duca „darurile” – obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina vie uneori, care se trece peste groapa, etc
9. Fanfara. Tigani mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi „Pe langa Plopii fara Sot”, „Drumurile noastre Toate”, „Treceau batalioane romane Carpatii”, „Dunarea albastra ” (n-aveti idee cum suna asta la TROMBON)
10. Bocitoare. intre 3 si 5 babe bete si senile care sa il calareasca pe nea Gica si sa zbiere de parca li se scot ovarele pe cur. De multe ori nu au absolut nici o treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, d.ex. „Vasile”
11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa il ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.
12. La fiecare rascruce – intersectie – vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o extenie. Intre extenii, cine stie canta din toti plamanii „Sfinte Dumnezeule” in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.
13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem tot de ceara, urlam TARE sa stie LUMEA ca noi SUFERIM pentru ca A MURIT GICA, BAAAAAAAA!!! In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si „vamile” pe jos, obicei – cum altfel? – antecrestin si ala. Potrivim vata in nas lui Gica, nu de alta dar de atata jale si lumanari si tamaie a inceput saa se cam lichefieze.
14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic tot intre neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se imprumuta), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.
15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Gica unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapita, Geoana, alegeri, inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Mutu, Steaua, femeia vecinului, orice numai Gica nu.
16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc totul culminand cu 7 ani cand il dezgropi pe Gica sau ma rog ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenire a mortilor.

Nedumereală

Azi drăguţă dimineaţă când făcui io ochişori (pe la 8 trecute fix), aveam în cap bine definit postu(rile) pentru ziua de azi. Carevasăzică am vrut eu să vă povestesc despre adunarea de ieri şi despre problema lu’ nea’ Costache (despre care urma să ma informez înainte). Decât că mi-am început ziua în mod obişnuit, adică agăţat din zbor o cană de cafea şi o ţigară şi plasat fizicu’ în faţa geamului de la bucătărie. Că ţigara de dimineaţă o savurez în timp ce verific buletinu’ meteo în timp real. Numa’ că, mi-am aruncat ochii pe geam, m-am enervat şi am uitat tot ce-am vrut să scriu. Motiv pentru care am luat-o de la capăt da’ cu alt subiect.

Amu’ nuş’ dacă vă mai aduceţi voi aminte, da’ mai dedemult erau prin Braşov o groază de copaci pe marginea dumurilor. Decât că în timp marea majoritate a susnumiţilor copaci au decedat din motive de secure. Şi toate zburătoarele care îşi făceau veacu’ prin susnumiţii copaci şi-au mutat domiciliile prin alţi copaci, care au mai găsit şi pe ‘coperişele blocurilor, care n-au mai găsit. Copaci care este. Eh, având în vedere şi luând în considerare faptul că eu vieţuiesc la ultimu’ etaj, am pe post de vecini la etaju’ de deasupra ….. un stol de porumbei. În 7 ani de când suntem vecini am învăţat să ignor sunetul făcut de zeci de gheruţe care umblă agale pe tablă, şi ciudăţeniile de sunete pe care le scot porumbeii când dorm şi le-am iertat în timp sute de sperieturi cauzate de fâlfâitu’ aripilor. Numa’ că nu mă pot obişnui cu faptul că stolu’ meu de porumbei e groaznic de needucat. Că pe membrii susnumitului stol nu i-a învăţat nimeni că nu-i frumos să îţi faci nevoile în public. Şi e nesimţire să te … vorba aia (caci) pe averea vecinului. Că aştia au o plăcere sadică să-mi …. rezolve pervazu’ de la geam. De la toate geamurile adică. Mai ales dacă m-am chinuit să le spăl. Geamurile adică. Şi pervazurile aferente.

Amu’ am şi io o nedumereală: în ţara asta e legal să testezi instrumente de tortură pe porumbei vii?

Mărţişorul meu

pentru voi, care este: