Filozofari

In folcloru’ urban de prin tara noastra draga si plina de oameni dashtepti au ramas neshte replici faimoase gen: „Maine sa vi cu tac-tu tuns la scoala!” , fara virgula intre „tac-tu” si „tuns”.  Problema cu replicile astea e ca sunt glasuite spre a ramane in posterioritate de profesori, ofiteri, presedinti si alti sefi. Drept e ca nu prostia asigura imortalitatea acestor cujetari ci intrebarea „Cum dreaq ne invata/apara/conduce unu ca asta?!”. Fabrica mea ofera posterioritatii una bucata filozoafa. Tre’ sa va spui despre ea ca are treij’ da ani, e jurista cu patalama, face pe sefa intr-un anumit berou si de obicei se ocupa cu aprovizionarea.  Ce tre’ sa va mai spui e ca, fabrica in care imi desfasor activitatea de (re)productie are cantina si magazie de alimente.

Mno, amu’ vr’o doo – tri luni Leana (gestionara de la magazia de alimente care este) a primit carne. De vita. Taiata cam cum i-0 picat macelarului la mana. Sau la satar. Si vine tanti aprovizionatoarea sa studieze indeaproape receptia si impartirea carnii. Dupa vr’o juma de ora de studiat glasuieste:

„Doamna Leana, da’ dumneavoastra dati carnea la bucata? Sau cum o impartiti? Ca uite, unele bucati sunt mai mari, altele mai mici…..”

Leana mea a ramas interzisa vr’o cicni secunde, dupa care ii raspunde:

„Pai tu Marie, sa sti de la mine, ca-s femeie batrana si am trecut prin multe in viata: carnea, daca o ti in mana creste. Bucatile asta tre’ tinute juma de ora in mana, eventual frecate putin si se fac toate la fel.”

„Cum adica_creste carnea daca o ti in mana?”

„O dau la kil toanto. Cum naiba s-o dau la bucata?”

Aprovizionatoarea mea n-a priceput nici cum creste carnea, nici de ce s-a lipit de apelativu’ „toanto” si a plecat debusolata.

Saptamana asta inlocuitoarea lu’ Leana a primit morcovi (Leana e in contzed). Problema e ca tre’ia sa primeasca 50 de kile de morcovi radacina si a primit 51 de kile de morcovi cu frunze. O zana cu aere de sefa din comitzia de receptie a pus-o sa rupa frunzele la morcovi si sa-i mai cantareasca o data. Eu ii rupeam gatu’, da’ asta e alta poveste. Deci, tamtam mare prin fabrica, s-a intrunit comitzia de receptie in par, brainstormig, crize de inteligenta, problemuri, chestii, si se hotaraste sa-i trimita furnizorului morcovii inapoi sau sa-l puna sa aduca diferenta. Cand dadura sedinta drept incheieta, se trezeste tanti aprovizionatoarea :

„Da’ ce-are daca au adus morcovii cu frunze? Ca doar frunzele se pun in ciorba! Nu?!”

Pofta  mare!

Reclame

Ai nostrii ca brazii

Pana mai ieri mi-a fost dat o singura data in viata sa intalnesc un nea’ Gheo, care, dupa ce a fugit, vorba vine, de comunisti in strainezia (de fapt i-a pus nevasta-sa in vedere ca daca o mai pocneste o data il da afar’ din casa si trebuia sa dovedeasca tarii si nemului ca e in stare de ceva), s-a intors printre incuiatii de romani cu impresia ca a descoperit piatra cunoasterii si sensu’ vietii, si cu senzatia ca-i cel mai ‘telighent si mai invatzat om de pe fatza pamantului. Nea’ respectivu’ asta are calitatea (sau defectu’, ca nu m-am hotarat inca) de a fi var cu mon pere, chestie care il face un soi de unchi d’al meu (v-am zis ca neamu’ meu e mare). Si pe nea’ respectivu’ asta am avut ghinionu’ sa-l revad dupa vr’o dooj’ de ani in care uitasem ca exista, la nunta sor’mii. Si a tinut neaparat sa-mi iesplice ca starea mea civila in momentu’ respectiv  „la ei” se numeste „conjointes de fait” (cre’ ca asa se scrie, ca nu stiu prea bine ruseste), si e perfect legala si zuta la zuta acceptata de sotzietate. Si ca el nu se mira ca nu m-am maritat. Si ca-i pare bine ca „in neamu’ lui” ramas in Romanica se iezista si persoane „occidentale”. Si cre’ ca s-a cam suparat pe mine cand i-am iesplicat ca conjointii lui in Romania se numesc concubini si ca nu-si bate mai nimeni capu’ cu chestia asta. Da’ cel mai rau i-a picat omului faptu’ ca i-am explicat ca a cam pierdut contactu’ cu lumea reala, motiv pentru care nu ma mira ca nu i-am mai vazut ochii de vr’o tri ani. Amu’, pe nea’ asta tind sa-l iert, fi’n’ca are undeva spre saij’ de ani si de vr’o 30 isi face veacu’ pe manoasele campii ale Canadei. Numa’ ca, dispre aceleasi manoase campii a aterizat saptamana trecuta un fat frumos cu nume de cioban si creier de oaie, cu care tre’ neaparat sa ma vaz la ochi. Bine, cu el sau cu nevasta-sa. De preferat ultima varianta. Eh, nenea asta, a plecat dupa fusta nevestii de vr’un an. Si bagai de sama ca-i vag mai precoc decat susnumitu’ unchiu’mio. Ca s-a ‘telighentit brusc si dintr-o data. Si s-a gandit el in sinea gandului lui ca ar tre’i sa-mi impartaseasca si mie cate ceva din vastele lui cunostinte: voi stiati ca daca suni la interfon de langa usa de la scara, ala care-i in casa poa’ sa va raspunda? Ca io nu stiam. Da’ mi-a zis nea asta, ‘dea lui al’ de sus sanatate, ca muream proasta daca nu dadeam de el.

Mdea

„Buna ziua.”

„Buna ziua”

„Sunt Icsulescu din Igreculesti. Stiti, v-a trimis fratele dumneavoastra niste bani. Si sunt la mine”

„Stiu, mi-a spus.”

„Stiti, am zis ca vin azi in Brasov, dar mi s-au schimbat niste planuri. Va deranjeaza daca ne intalnim saptamana viitoare?”

„Aaaaaaaaaaaaaaaaa”

„Da’ stiti, eu a trebuit sa plec din localitate. Sunt la vr’o suta de kilometrii de Brasov. Da’ saptamana viitoare vin sigur. Sau vine sotia.”

„Adica ma deranjeaza, nu ma deranjeaza tot un drac.”

„Pai da.”

Ti’ar lojica a dreaq.

Disclaimer

Dragi tovarasi si pretini.

Subsemnata io declar prin prezenta ca nu-i vina mea ca nu mai am timp de stat la taclale pe diferite bloage, inclusiv asta. Sefa-mea e de vina. A descoperit ca-s om de baza al societatii si s-a gandit sa-mi dea mai mult de lucru. Da’ se termina si chestia asta candva.

„Tine-ti” aproape. Revin 😉 Curand 😀

Limba noastra-i un comor

1

Constatatiuni

Ieri am descoperit cu stupoare ca locu’ meu de dat cu sapa n-are sens in lipsa de curent electric.  Ca nus’ daca va spusei pana acu’, da’ obectu’ meu de activitate se desfasoara cu aj’toru’ computerului, in afar’ de vr’o 24 de ore pe luna cand fac scriptologie cronica. Chestia e ca, alea 24 de ore is desfasurate tovaraseste pe toata durata lunii. Eh, ieri pe la vr’o 10 imi terminasem pragramu’ de scriptologie repartizat pentru perioada asta a lunii. Si pe la 11 juma’ a fugit curentu’ tai tai. Da’ cum fabrica unde dau io cu sapa se numeste ca are fitze, are si jenerateur de curent buleftric propriu si personal produs  cu aj’toru’ stimabilului Dom’ Diesel (sa-i fie lui tzarana usoara). Problema e ca, susnumitu’ jenerator da curent la o anumita intensitate (nu prea mare) si pentru o bucata de timp ashishderea. Pupaza peste colac (padron, gresit, torcem invers) colac peste pupaza, birou’ meu se situeste strategic pe la sfarsitu’ retelei buleftrice din firma. Pe cale de consecinta, prin birou’ personal ajungea curent suficient cat sa palpaie un neon chior. Si, ca de obicei, in situatii de genu’ asta, io tre’ia neaparat sa trimit un mail. Si m-am apucat sa caut prin fabrica un pc cu doo caracteristici: sa fie legat la net si sa fie cat mai aproape de susnumitu’ jenerator. Si am gasit. Da’ n-am luat in consideratiune faptu’ ca modemu’ prin care ne da sfantu’ ISP tzava de net e situat in capatu’ alalat de fabrica, la alalat capat de retezea buleftrica. Pe cale de consecinta, sufletu’ net pana nu-si revine tzompania producatoare & distribuitoare de buleftrica. Drept urmare, m-am gandit io in sinea gandului meu ca ar tre’i sa-mi redactez o cafea si sa ma duc la o pipa. Numa ca, surprizaaaaaaa: filtru’ de cafea functioneaza pe curent. Nu-mi dadusem sama pana ieri. Da’ nu-i nimic, ma duc sa-mi iau o cafea de la automat. Sau poate nu. A dreaq chestie tot pe curent functioneaza. Nici de asta nu-mi dadusem sama. Ma apuca’ brusc o criza de paranoia, mi-am luat o cana cu apa si m-am dus sa toc neste tzigari. Si neshte nervi. S’am numarat stropi de ploaie pan’ pe la 14, cand in sfarsit se facu’ lumina. Si am reusit sa trimit si mailu’. Sa traiasca.

PS, Daca il cunoaste cineva pe nea’ Cancescu, am o rugaminte. Sa-i spuneti ca am inteles ca nea’ primarele e copil rau si nu-l lasa sa se joace cu otobuzu’ lui supraetajat prin oras, da’ in durerea mea, mi s-a cam facut greatza de atitudinea asta de copil de gradinita. Am inteles ca n-are voie sa opreasca in statiile Rat, da’ alea chiar nu-s singurele locuri un’ se poate opri in orasu’ asta.  Am inteles si ca otobuzu a fost scump si se duce _ulii de suflet ditamai investitia, da’ pana una-alta, dom’ Socrate, cine mama dreaq plateste motorina la’ ditamai mastodontu? Nu ca m-ar interesa, da’ vreau sa stiu, ca imi face impresia ca_cam am dreptu’ sa intreb.

Nea’ Gheo si internetu’

Ieri mi-o fo’ andrisata o intrebare super ‘telighenta:

„Carmen, acasa, and intru pe net mi se deschid multe d’alea. Cum le inchid?”

„Ce „d’alea”?”

„Pai d’alea!”

Deci, dragii mei, cum se inchid alea? Ca io habar n-am 😀

Plec!

Ieri a fost marti. Iar. Si dupa ce ca n-am dormit juma’ de noapte am mai avut si fericirea sa-l visez pe ex fostu’. Pe cale de consecinta ziua a inceput mirobolant. Si a continuat in aceeasi maniera. Ca_ca urmare a scolarizarii de vineri, ieri am fost suport tehnic pen’ ale mele colege de suferinta. Cu putin noroc s-a terminat ziua de munca fara incidente. E drept ca_cu o ora mai tarziu decat ma asteptam, da’ s-a terminat. Si am plecat acas’. Cu autobuzu’. Si cam cand ma urcam io in autobuz mi-am adus aminte ca nu-mi place sa ma plimb cu autobuzu’ vara. Si nu mai stiam de ce. Da’ mi-am adus aminte. Brusc. Ca’n stimabilu autobuz putzea a transpiratie de-ti muta nasu’. Si era o caldura de sa mori. Si logic, nici un geam deschis. Si m-a mancat in dos sa deschid unu’. Si a inceput sa urle o baba ca din gura de sarpe ca-i curent si pe ea o dor maselele. Da’ cum io mi-s capoasa, m-am postat langa geam si m-am facut ca n-o aud.  Adevaru’ e ca eram prea obosita sa deschid gura. A tocat madam vr’o 10 minute pana cand l-a plictisit pe un nenea de langa mine care i-a explicat frumos ca-n autobuz pute si ca n-are de gand sa moara intoxicat. Deh, e drept ca iesplicatia asta era formata din bagat, ceva organe sexuale si dintii babei, da’ trecem peste.  M-a ajutat Al’ de sus de am ajuns in statia de destinatie. Si m-am dus la magazin sa-mi iau cafea si tigari, cafea si tigari, cafea si tigari. Si inaintea mea la rand era un nenea care putea a transpiratie combinata cu miros de grajd si branza si parfum. Si am apucat sa-i zic lu’ tanti sa-mi dea tigari. Si am plecat inainte sa risc sa-i arat lu’ tanti vanzatoarea ce am mancat toata ziua (adica_cafea si tigari).

Si acu’ plec. Ma duc sa-i caut pe Neptun si pe Poseidon. Sa doneze primu’ o galeata de apa si al doilea o lecutza de foc sa le explic la nespalatii astia ce inseamna apa calda si cum se foloseste.  Sau ar trebui sa astept sa ploua?

Viitor de haur tara noastra are

1. Scri’tura de viitor ieconomist:

100_3604

2. Parcatura de baiat deshtept:

100_3605

Deci

Ieri v-am lasat sa ascultati muzici ca io fusei la scolarizari.  Bine, e mult spus scolarizari. Fusei la institutia ierarhic superioara se ne arate un nenea un programel. Si ni l-a aratat. Nu-i chiar dezastru avan in vedere ca-i facut de neste oameni care habar n-au despre ce-i vorba in propozitie, da’ are o meteahna mare: ca sa ajungi la susnumitu’ program tre’ sa incepi cu https://.  Si incepuram noi sa pune pariuri despre cat de repede o sa pice serveru. Si am descoperit: la o ora dupa prezentare. Si inca nu-i perioada de trafic super inters pe respectivu’ server. Sa fim sanatosi!

PS, asta-i pentru’ Croco si cei nascuti prin luna asta (sper sa va pice bine) 😀