Legaturile pe care le am cu sistemul de invatamant mioritic ma fac din cand in cand sa ma lovesc de cate o poveste care, comparativ cu copilaria mea, imi da impresia ca am devenit o natie de iresponsabili (daca nu va simtiti nu-mi sariti in cap, daca va simtiti incercati sa schimbati ceva).

Speta: un pusti de clasa a doua sau a treia apare dimineata la scoala fara penar si fara jumatate din cartile si caietele necesare zilei respective. Nimic iesit din comun, tutulor ni s-a intamplat asta la un moment dat. Problema e ca pustiu a venit la scoala in adidasi treling si tricou. Asta in conditiile in care afara erau vreo 15-20 de grade cu minus. Va e clar ca invatatoarea l-a luat la intrebari. Explicatia copilului: dormeau toti si n-am putut sa aprind lumina.

Pai daca stau sa-mi aduc bine aminte, pe vremea cand eram eu scoler al patriei nu se exista sa plec de acas’ far’ sa vada unu din parinti cam ce anume zestre car dupa mine. Si era putin cam imposibil sa plec fara vre-o bluza la care eu nu-i gaseam rostu’. Ca mama avea o vorba „daca ti-e cald te dezbraci, da’ daca ti-e frig n-o sa ai ce sa mai iei pe tine”.  Si tot cam imposibil era sa nu-mi verifice careva ghizdanu’ cu o seara inainte. E drept sa se intampla sa plec eu fara penar si frate-miu cu doua, sau viceversa, dar mult timp am invatat in aceeasi scoala, drept urmare nu era chiar dezastru.

Acu’, ce nu pricep nici sa ma pici cu ceara, cum vine aia sa n-ai timp sau sa fi prea obosit sa verifici cum se imbraca pustiu’ proprietate personala. Si nu ma refer la stil sau la moda, pen’ ca-s foarte rare cuplurile parinte-copil care se inteleg in privinta asta, ma refer la faptul cacopilu’ tre’ sa fie imbracat in concordanta cu domn’ Celsius.

Probabil ca n-am nici un drept sa-i judec pe acesti parinti avand in vedere faptul ca eu n-am copii, dar in cazul asta ar trebui sa nu ma mai mire nici statisticile sau „semnalele de alarma” ale Ministerului de Boala in legatura cu varstele la care apar anumite afectiuni rezervate pana nu demult persoanelor mult mai in varsta.

Pana ajung sa fac un copil, hai sanatate.