Azi ajunsei prin locuri în care n-am crezut că o să mai calc în viața mea. Adicătelea într-o biserică. Că apucăturile, pardon, obiceiurile neamului nost’ zic că, la un moment dat un popă tre’ să-i facă baie la copchil. Carevasăzică botezarăm nepoata.

Și plecarăm noi înspre susnumita biserică_care se situează pe undeva prin capu’ la steagu’.  Și cum eu la chestii de genu’ ăsta am tot timpu’ ceva de comentat, m-am plasat strategic lângă tata. Că la capitolu’ biserici suntem cam pe aceeași lungime de undă. Mno, și cam pe când am ajuns lângă biserică a scăpat tata o cujetare : „Casa mea e mai mare decât biserica asta”. Ceea ce era perfect adevărat, da’ ne-a explicat nouă socru’ soru’mii că nuș’ cine n-a vrut să-i dea popii nuș’ ce bucată de teren și taica popa n-a putut să facă biserica mai mare. Mare bai că biserica era mică n-o fo’, numa că_ca să nu ne înghețe niscai terminații am vrut să ne introducem pe lângă un calorifer. Decât că, știți voi vorba aia „dacă e să te ia dreaq te ia din ușa bisericii”?  Eh, în cazu’ de față te cam ia dreaq până deschizi ușa. Că noi ne-am cam chinuit vr’o 2 minute, după care am ajuns la concluzia că popa n-a venit. Și ușa e încuiată. Și după ce ne-am holbat vr’o 5 minute după o chestie bipedă care ar arăta a sfânt părinte a apărut o blondă. Din biserică. Care a ajuns la concluzia că nesimțiții ăștia de cerșetori au stricat clanța. Și dădurăm noi să intrăm, numa’ că tanti blonda a zis că mama și copchilu’ n-au voie înăuntru. Și că tre’ să mai așteptăm puțin. Și am mai așteptat. Până a apărut un dulăpior de 2/2, brunet și neras, care avea față de bodyguard în Problem. Și primu’ gând care mi-a trecut prin cap a fost că l-am speriat cam tare pe taica popa. Care era o chestie slabă rău și destul de mică de înălțime. Da’ aflarăm că-i cantoru’ și am intrat la căldură. Amu’ io am văzut destule biserici la viața mea, de destule religii, da’ una care să aibă icoane înrămate pe tavan încă n-am văzut. Decât că, la un moment dat mi-am dat sama că chestiile alea erau panouri radiante. Personalizate să se potrivească cu peisaju’. Altă chestie pe care am priceput-o azi a fost de ce tre’ să ai 2 nași la copchil. Și cum  îs fată faină vă zic și vouă: dacă vrei doar un naș ăla tre’ să fie caracatiță. Că nașu / nașa tre’ să țină copchilu’ în brațe. Și dacă ar mai avea cel puțin o mână ar tre’i să țină și lumânarea. Și cum nu putem să implantăm mâini extra, tre’ să mai facem rost de un om. Și soru-mea azi și-a făcut rost de mine. Că nepoată-mea o are pe post de nașă pe sora lu’ cumnatu-mio. Și eu mai nou mă ocup cu ținut lumânări. Eh, slujba o fo’ faină rău. Taica popa s-a bâlbâit de la început până la sfârșit, dar, a avut bunu’ simț să nu bage copchila cu capu’ sub apă, și, înainte s-o bage în apă, a rugat-o pe soră-mea să verifice dacă e destul de caldă apa. Mno, cândva în tot timpu’ ăsta cineva mi-a dat foc. La lumânare. Și după ce s-a terminat slujba, baba de serviciu din biserică a început să-i explice soru-mii ce trebuia să facă_când ajunge acas’, da’ mie nu-mi zicea nimeni ce să fac cu lumânarea. Care încă ardea. Motiv pentru care am întrebat. Și mi-a răspuns soacra soră-mii: „Tre’ s-o duci acasă aprinsă și s-o stingi de tavan”. Și cum muierea asta de obicei e pusă pe glume și io niciodată nu știu dacă glumește sau vorbește serios, am mai întrebat-o o dată. Și am primit același răspuns. Drept urmare m-am conformat. Și acu’ soacra soră-mii are pe tavanu’ din hol o pată neagră înconjurată de o pată de ceară.

Până la următoarea experiență de gen, sănătate la găini.