Sa mai cresti copii!

De vreo 2 zile ma doare capu’. La propriu. Si nu stiu de de. Adica stai ca stiu. M-a fortat sefa sa gandesc si neuronu’ meu se revolta.

Problema e ca, daca ma doare capu’ si nici o pastiluta mica si colorata nu-si face efectu’ tre’ sa dorm si-mi trece. Daca adorm in momentu’ in care am pus capu’ pe perina succesul e garantat in decurs de 2 – 3 ore, daca nu, garantat nu dorm juma’ de noapte.

Aseara, ca in fiecare vineri, inainte sa ajung acasa mi-am facut stocu’ de tigari, cafea si bere pentru tot uichendu’. Obiceiu’ asta al meu, din pacate, e cunoscut in toata casa.  Deci, ajuns acasa, descoperit ca-s singura, potolit foamea, postat in fata la PC, baut o cafea, baut un pahar de bere, multumit lu’ Dumnezeu ca-i vineri si pregatit pentru program de lancezeala&blogareala 2 zile. Pe la vr’o 9 a inceput nebunia. A ajuns acas’ sor’mea & compania dupa care, mi-am luat un pumn in gura, era sa-mi zboare un ochi din motive de combinat nepot de 2 ani cu un pix  in bratele mele (proasta idee), ochelarii mei au facut o excursie de vr’o 2 metrii pe parchetu’ proaspat ceruit (asa-mi trebe daca n-am lasat copilu’ sa stinga calculatoru’) si am ramas vr’o 10 minute fara curent curentat fin’ca nea’ cumnatu’ s-a trezit ca tre’ schimbata o priza. Dupa care m-a luat durerea de cap. Si logic, n-a vrut sa plece tai tai cand i-am dat o pastiluta, drept urmare m-am bagat in pat, in speranta ca adorm instantaneu. Ce n-am luat in considerare a fost faptul ca organismul meu e obisnuit sa adoarma vinerea pe la 2 – 3 sambata dimineata, si eu il fortam sa doarma pe la 11 vineri seara. Si n-a vrut! De loc, de fel si de nici o culoare.  In cazuri de genu’ asta, de obicei, ma dau jos din pat si ma dau cu placa de surf pe net pan’ ma plictisesc si mai ia somnu’, da aseara nu ma lasa rana de pe neuron.

Si cum stateam eu asa, cuminte, in pat, si visam  la feti frumosi calare pe cai albi si incaltati cu cizme rosii, la comorile lu’ Traian, Decebal si Burebista, la cramele lu’ Stefan cel Mare, se aude pe langa usa subsemnatei:

pas, pas, pas, pas, scaaaaaaaaaaaaart, pas, pas, fas, fas

Mi-au trecut prin cap 1555 de scenarii, incepand cu Zburatori si terminand cu criminali in serie, dar m-am fortat sa intoprc capu’ si sa deschid ochii, si…………… surprizaaaaaaaaaaaaaaa: SOR-MEA

„Ce faci tu?”

„Nu mai avem bere si tigari, ne dai si noua?”

„Grrrrrrrrrrrrrrr, ia-ti”

pas, pas, pas, scaaaaaaaartz, pas, pas, pas ……………naniiiiiiiiiiiiiiiiiiii

Azi dragutza dimineata ma trezesc la 8 juma (tre’ notat, ca eu ma trezesc sambata pe la 11 – 13) ma duc in bucatarie sa caut niste cafea gata preparata si gasesc……………. bidonu’ de bere de 2 kile din care apucasem sa beau UN PAHAR , da doar bidonu’, ca berea ioc, pachetu’ de tigari care era sigilat, da doar pachetu’ ca tigari ioc, si juma’ de cana de cafea :((

Si sa mai cresti copii!!!!

Reclame

Tigarile mele :((

Pana acu’ vreo doua luni, mama proprietate personala ma tot batea la cap sa schimb tigarile. Pe vremea respectiva fumam neste tigari mentolate, care, dupa parerea mamei, putzeau cam rau. Dupa ani de certuri pe tema asta, am renuntat si am schimbat tigarile. Am incercat vreo cateva marci si concentratii de nicotina/gudron pana am ramas la o anumita marca&concentratie. Chestia e ca, tigarile pe care le-am gasit nu-s de mult timp pe piata, drept urmare nu-s multe magazine/buticuri/chioscuri/bombe care sa aiba la vanzare sursa mea de calm si relaxare.  „Nu-s multe” inseamna 4 locatii mari si late, 3 palsate strategic pe drumul meu spre munca si una langa domiciliu’ subsemnatei.  Problema cu primele 3 locatii e ca, sunt plasate in statiile de unde iau/schimb autobuzul, si daca Doamne feri e coada si n-am timp de asteptat, tre’ sa recurg la varianta de rezerva (aceeasi marca, alta concentratie) fin’ca pe langa locul de sapa al subsemnatei tigarile respective inca nu au fost descoperite.

Locatia de langa domiciliu’ subsemnatei, are, in schimb, alta meteahna. In cursul saptamanii e deschisa de la 6:30 pan’ la 21:30, sambata de la 8:00 pan’ la 16:00 si duminica ioc. Aprovizionarea cu tigari o fac doar martea (o fi avand vr’o logica chestia asta, da’ eu n-o vad). Amu’, ori nu comanda tigari suficiente, ori e careva prin cartier care ma uraste, deoarece:

martea, daca ajung dupa nenea care aduce tigarile, am ce-mi cumpara.

miercurea, cam o data la doua saptamani mai gasesc cate un pachet ratacit pe rafturi.

joia NU MAI AU TIGARI.

De aproape doua luni patesc chestia asta, da’ io insist, ca poate poate se gandesc astia sa aduca mai multe tigari, sau se muta nenea care-mi fura tigarile din cartier.

CZ: Neneaaaaaaaaa, fie-ti mila si lasa-te de fumat, ca vor si altii sa moara din cauza de tutun.