Albastru..albastru…albastru..

Va spuneam io, in postu’ cu care mi-am dezvirginat blogu’ ca din cand in cand fac fixatii. Si cel mai des fac fixatii pe culori. Ultima achizitie la capitolu’ asta e culoarea albastra. Bine, de semifixatia pe negru inca n-am scapat. Si am realizat io chestia asta cand a zis Luana ca_cu ocazia blogmeetului pe care o sa vi-l povestesc maine (nu de alta, da’ se intampla diseara) tre’ sa ma imbrac in verde. Si mi-am zis io in sinea gandului meu ca-i imposibil sa n-am macar o esarfa verde prin casa. Drept urmare, mi-am facut un inventar in dulap. Si am descoperit ca am pantaloni negrii, gri si albastrii (blugii) si bluze: negre (vr’o 4), maro & derivate (vr’o 3), rosii (una) si albastre (vr’o 5), da’ verde pauza. Pe cale de consecinta am trecut la inventariat accesorii. Deci, am de ales intre: bijuuri de argint fara bolovani, cu bolovani (sticla) incolori, crem sau albastii, chestii de plastic negre sau albastre si esarfe albastre, albastre sau albastre. Singura chestie care are verde in compozitie e o cravata uitata de fra’i’miu. Decat ca n-am camasi. Asa ca, am trecut la sosete. Ca poate poate gasesc ceva verde si purtabil. Numa’ ca io nu prea port sosete. Da’ am gasit. O pereche albe si una bleu. Belu…..bleu…. Am dat io banii pe sosete bleu?! Deci, am luat sosetele la studiat si imi pareau cunoscute. Si mi-am adus io aminte ca mai dedemult aveam o pereche de sosete care semanau cu alea, numa’ ca erau albe. Dar, avand in vedere si luand in considerare locu’ unde le-am gasit (adica la uscat), mi-am adus aminte care era baiu’ cu sosetele alea. Ca sa va spui. Mama mea dupe ce s-a maritat ea i-am cumparat lu’ tata’su (adica bunicu-mio) un halat. Care halat e d’ala gros cum se faceau pe vremuri. Si tine cald. Foarte cald. Numa ca bunicu-mio nu l-a purtat de loc. Ca_cand l-am gasit io inca mai avea eticheta pe el. Asa caaaaaaa, ultima data cand i-am facut curat prin dulapuri lu’ buna’mea l-am arestat. Numa’ ca_cand l-am arestat io era vara vara clad afara. Si nu l-am imbracat. Da’ de cand s-a racit afar’ mi-a devenit prieten foarte bun. Si saptamana trecuta am ajuns la concluzia ca ar fi cazu’ sa faca si el o baie. Si l-am bagat la spalat. Si am descoperit cu stupoare ca culoarea nu-i chiar bine fixata in tesatura. Si in contact cu apa tinde sa-si ia zboru’ si sa se infiltreze in alte carpe care impart locu’ de balaceala cu susnumitu’ halat. Eh, cand imi spal sosetele nu ma prea uit ce culori au toalele din masina. Drept urmare mi-am spalat frumusete de sosete albe su frumusete de halat albastru si m-am ales cu frumusete de halat albastru si „frumusete” de sosete bleu. Si pentru adunarea de diseara am cersit o bluza verde.

Hai sanataturi, si buhuhuhuhu ca tot e la moda 🙂

Reclame

Si ei au nebunii lor

Din capitolul „when I’m feeling lonely I google myself”

Chestia asta am descoperit-o mai dedemult cand am dat curs unei provocari. Nu mai stiu nici cine a lansat provocarea si nici care era scopu’ ei, da’ mi-a ramas in cap. Amu’, ca explicatie (ca m-au intrebat destul de multi), niku’ pe care il folosesc de obicei pe sfantu’ veveveu vine de la Ate, fi’sa lu’ Eris si a lu’ Zeus, adicatelea zeita crimei. Problema e ca_cam toate siturile vor nik/user name de cel putin 4 caractere, motiv pentru care i-am bagat lu’ Ate un h. Acu’ arata mai englezeste, numa ca_cum va spusei, dadui un search pe gogu’ dupe „Athe”. Trecand peste raspunsurile legate de „Association for Theatre in Higher Education | ATHE ” si blogu’ subsemnatei am gas’t asta. Chestia e super serioasa, ceea ce se vede din primu’ rand:

„This article appears to contradict itself, and needs to be exorcised.”

PS. Votati Pantera roz!

Exista viata fara CET

Trecand peste faptu’ ca MI-AU  AJUNS POZELE LA TEVEU tin sa va spui ca:

1. Campania continua cel putin pana se voteaza bugetul local pentru anul 2010.

2. Daca nu aveti timp sau daca voluntariatul nu-i chiar activitatea voastra favorita si daca vreti sa ne ajutati cu ceva, puteti sa puneti unul dintre bannere pe blogul ‘mneavoastra. Le gasiti aici.  Si/sau puteti sa trimiteti scrisorile.

Pana una-alta ne vedem sambata…… cate unii

Campanie helectorala

Adicatelea io sustin un candidat la presedentia lu’ Romanica. Si il sustin din tot bojocii, chiar daca nu-mi place foarte tare culoarea lui. Da’ fata de restu’ contracandidatilor e cel mai simpatic. Deci, candidatu’ meu este:

Ta na na na naaaaaaaaaaaaaaaaaa:

pantera-rozda, Pantera roooooooooooooooooooooooozzzzzzzz.

PS1. : Leapsa am furat-o de la Marius.

PS2. : Leapsa merge mai departe la toti din blogroll. Bine, care vrea s-o ia.

PS3. : Daca-i trece cuiva prin cap sa zica_ca „pantera” e la feminin: Da’ de un’ sti ca nu-i panter?!

PS4. : Stiti ca sambata o punem d’un blogmeet, nu?

Cadoooooooooooooooo

a-present-for-your-blog.jpe

M-a cadorisit Marius. Bine, nu pe mine, pe bloga’miu. Si daca zice boboru’ roman ca „dar din dar se face raiul” il dau mai departe la Bine, no! a’ lu Clau, ca a reusit sa ma scoata din dezmorteala, nea’ Costache a’ lu’ nea’ Costache, ca spune povesti faine, Cronicii, chiar daca se incarca greu, Viselor, sa creasca mari. Deocamdata. Revin cu update- uri pe parcurs 🙂

Nea’ Ioane si tehnologia

Dupa cum va spuneam, mon pere tre’ia sa-si schimbe cardu’ de la gigi tv. Si urmau erdeeshi sa-l sune cand au carduri. Logic, nu l-au sunat. Numa’ ca susnumitu’ a avut azi drumuri prin oras si a dat o raita si pe la compania care-i da programe la TV. Si si-a schimabt cardu’. Pe la vr’o shap’shpe si ceva maruntis imi suna telefonu. Era mon pere:

Tata: Tu. Is tare nacajit.

Eu: (n-ai bani, ti-a fugit cainele, ti-a murit vr’o oaie…) Da’ ce-ai patit?

T: Pai mi-am schimbat cartela de la teveu. Si nu-mi merge.

E: (oare pe unde umbla cumnatu-mio?) Pai de ce nu merge?

T: Ca astia mi-au zis sa sun la un numar de telefon. Si mi-a raspuns un robot. Si mi-a zis ca pentru romana apsati 1, pentru activat cartele apasati 4, bagati codu’ de 12 cifre, si dupa ce-am bagat codu’, asteptati ca va transferam la un operator. Si dupa mi-a zis ca le pare rau si mi-a inchis. Si ma chinui de 4 ore sa sun la ei, si-mi tot zic ca le pare rau.

E: (mdea, deci, iescursie fulger la nea’ Ioane, incercat facut merge, eventual recuperat card si mers certat cu erdeeshi maine)

T: Da’ am vazut io cat am stat sa-mi dea cardu’ ca se poate activa si pe internet.

E: (retractat gandu’ iesprimat mai sus)

T: Hai ca-ti dau codu’ de pe cartela si incearca tu sa-o activezi. Ca daca astia nu-mi dau drumu la programe pana diseara imi bag @la in ei si maine ma duc sa le fac scandal.

E: ok, da-mi cnp, serie si numar de buletin, numaru’ de la contract si te sun daca-mi mai tre’ ceva.

T: No bine, hai ca mai vorbim.

E: Pa pa. Bip bip bip.

Pe cale de consecinta, m-am postat in fata pcului si m-am apucat de forat pe sfantu’ veveveu dupa erdeeshi. I-am gas’t (logic), am gas’t si pagina unde zicea „activare cartele on line”, i-am dat click si…………. m-am blocat. Ca scria mare acolo: „Ce decodor aveti?”. Amu, decodoru’ lu’ mon pere e gri. Numa’ ca astia nu aveau varianta asta. Ca scria numa’ Hy si Hu (n-am chef sa fac reclama). Deci, il sun pe tata. Care tata intr-un tarziu binevoieste sa-mi raspunda.

E: Ce decodor ai?

T: Ce ce???????????

E: Decodor. Du-te in casa si uita-te pe chestia aia gri si zi-mi ce scrie.

T: Bine, hai ca ma duc. Pai scrie Dv nu’s ce.

E: Nu-i bun, cauta ceva care incepe cu H.

T: Pai HSS bla bla bla bla.

E: Nu-i bun. Cauta ceva care sa inceapa cu Hy sau Hu.

T: Nu scrie. Nu vad. Da’l dreaq

E: Bine, mai zi-mi o data ala cu HSS ca incerc sa-l caut io.

T: Pai hss…………. da’ stai, ui’ ca scrie Hy.

E: Bun, hai ca te sun mai tarziu.

Inapoi la site. Clickai Hy si-mi insira nea’ sitele o lista cu erori. Mno drace, acu’ ce-i zic? Ca nicari nu scria „activeaza cartela”. Deci, sunam tatanele iar.

E: Auzi, da’ tu ai bagat cartela?

T: Da.

E: Si ce ti-a zis?

T: Pai mi-a zis ca_cartela e ne…….. ceva.

E: (mdea, is vr’o tri chestii cu „cartela e ne…”. Amu’ ce fac, dau cu banu’) Du-te in casa si da-i drumu’. Si zi-mi ce scrie.

T: Io tre’ sa dau de mancare la animale si tu ma tot plimbi prin casa.

E: TU vrei teveu.

T: Bine ca esti tu desteapta. Pai acu’ nu mai zice. Ca vad ca merge.

E: (po’ sa ma iau la palme?) Beton. Si merg toate programele?

T: Stai sa vad. (Pe fundal incepuse sc cante ceva.)

E: Tataaaaaaaaa, lasa muzica. Merg toate?

T: Aaaaaaaaaaaa. Da. Da’ unele au purici.

E: Pai la mine ploua.

T: Si la mine. Da’ ce mama dreaq au facut astia? Ca_cand i-am sunat io nu mergea.

E: Zi merci si nu-ti mai bate capu’.

T: Mno bine. Hai ca tre’ sa inchid. Ca urla astia de foame. Paaaaaaaaa. Bip bip bip bip….

Deci, hai ca tre’ sa inchid. Ca ma apuc de cautat  bloggeri din Brasov. Paaaaaaaa.

Si facuram

Exista viata fara CET, filmuletu’

A filmat mixu

A filmat Sabin cand filma Realitatea

Poze a facut toata lumea. Si au mai filmat inca vr’o doi. Filmuletu’ e la montaj. Revenim cu informatii.

PS, ne-a dat si la gazeta. Si au pus si poze.

Ca tot e sarbatoare….

…..si, vine vorba, e zi de stat degeaba. Am si io o intrebare. Ce faci cand n-ai chef sa gatesti?  Sau timp. Sau nu te pricepi. Si vrei o mancare d’aia cum facea mama in copilarie. Si n-ai chef sa te duci la restaurant. Sau n-ai timp. Sau n-ai bani. Ca io stiu ce poti sa faci. Poti sa stai de vorba cu baietii astia.  Si-ti fac ei de mancare. Si ti-o aduc si acas’. Tu tre’ doar s-o mananci.

Hai pofta mare!

Cafea cu aroma de … nisip

Nu, nu m’am tampit. De tot. Inca. Numa’ ca azi am fost in expeditie de jaf si cotropire la mon pere.  Si lojic, a venit si junioru’ familiei, recte nepotu’. Amu’, voi astia care ati stat la viata voastra mai mult de doua zile langa un copil mai mic de 4 ani, stiti ca susnumitii is dependenti de apa. Adicatelea unde e balta acolo’s si ei. Eh, nepoate, de cate ori e cald afara si ajunge la „Muicu Ion”  face cafea. Si daca voua v-a trecut prin cap ca stiti sa faceti cafea va inselati amarnic. Da’ io’s fata faina si va dau si voua reteta. Deci: se ia un lighean dintr-un material cat mai razistent. Dimensiunile ligheanului poa’ sa varieze da la lighean de rufe la piscina. Se umple ligheanu’ cu apa pan’ la jumate. Se ia o cantitate de nisip care poa’ sa varieze de la galeata la bascula (in functie de marimea ligheanului). Se plaseaza nisipu’ langa lighean. Se aduc neste obiecte intamplatoare (sticle de plastic, cani de tabla, lopatele & stuff) si se plaseaza langa lighean si nisip. Se plaseaza un copil de maxim 4 ani langa lighean, nisip & ob’ectele mentioneate mai sus. Se asteapta.

Copilu’ va spala metodic in apa din lighean toate obiectele gasite in preajma. Dupa care va umple obiectele cu nisip. Dupa care obiectele vor fi spalate din nou. Dupa care vor fi umplute din nou cu nisip. Procesul se repeta pana se termina ceva (ori nisipu’ ori apa din lighean). Rezultatul va fi cam asa: ligheanu’, obiectele vor fi pline cu nisip imbibat cu apa. Pe o raza de cel putin juma’ de metru’ in juru’ ligheanului va fi balta. Si nisip ud. Copilu’ va fi ud din cap pana’n picioare. Si plin cu nisip (eventual ud. Nisipu’ adica).  Pielea de pe mainele copilului va fi rece si incretita. Copilu’ va urla cat il tin bojocii ca nu-i e frig, ca e apa calda si ca n-a terminat cafeaua. Si ca-i mai tre’be nisp (sau apa, dupa caz). Si cafeaua tre’ sa mai fiarba. Si mai tre’ mestecat putin in ea (cu mainile daca se poate). Procesu’ tehnologic se incheie cand apare catelu’ si fuge cu unu’ din ob’ectele absolut necesare prepararii cafelei (adica lopatica).

PS, Nu incercati asa ceva acas’. Mai ales daca detineti covoare in proprietate.

Vineri, ha? Sigur nu-i marti?

Doamnelor, domnisoarelor, ba baieti. Stiti voi vorba aia care zice ca_ cand e sa ai ghinon si-n @zdă dai de cuie? Ca daca n-o stiti v-am zis-o io.  Ca m-am dus ieri la munci cu gandu sa stau degeaba. Si mi-a reusit. Si pe la unu’ juma’ mi-a trecut prin cap sa scurtez programu’ regulamentar de munca. Ca ma sunase ma mere pe la vr’o 10 sa-mi explice ca ieri pan’ la 7 (19 care este) tre’ ia sa duc contractele (al meu si a’ lu’ abue) la gaz. Ca era ultima zi de depunere si daca nu ma duceam se dadea p… darama blocu’. Amu’, fi’nca sursa mea de caldura sufleteasca se numeste centrala termica_care functioneaza cu gaz nu puteam sa risc sa-mi taie astia gazu’.  Si, cum numa’ mie mi se poate intampla, contractu’ lu’ abue era la mine, da’ al meu era acasa. Si imi trebuia si o copie dupa buletinu’ batranei.  Si m-am gandit io ca daca sefa tot e in contzed po’ sa ma fac nevazuta far’ sa afle nimeni. Numa ca pana m-am gandit io, doo bucati colege de birou s-au volatilizat subtil, si am ramas in birou doar io si loctiitoarea de sefa. Amu’ io mi-s copil cuminte si responsabil (da, mi-au murit laudatorii) si m-am gandit ca loctiitoarea de sefa s-ar putea sa nu se descurce daca i se pupaza cuiva sa vrea neste chestii din trecutu’ indepartat. Ca susnumita nu-i angajata decat de vr’un an. Decat ca mai bine nu ma gandeam. Ca pe la doo juma’ a aparut the manager cu o hartie in mana. Ca mai marii mei locali vroiau pan la 3 (adica intr-o juma de ora) o situatie cu tot ce aveam de platit la sfarsitu’ lu’ septembrie. Chestia asta a insemnat doua  ore de butoneala cronica. Ceea ce a insemnat ca am plecat de la munca la 4 juma’. Motiv pentru care m-am vazut silita sa le fac la doi taximetristi norma de bani pe ziua de azi. Da’ pe la 5 juma eram la compania care ne gazeaza (pardon, ne da gaze) si aveam si contractele depuse. Dupa care a tre’it sa ma intorc in Piata Sfatului. Da’ ieri am luat cardu’ care trebuia, asa ca azi (mai ) am ceva bani.

Amu’ va las, ca tre’ sa ajung la CET. Sanatatzuri!