Cafea cu aroma de … nisip

Nu, nu m’am tampit. De tot. Inca. Numa’ ca azi am fost in expeditie de jaf si cotropire la mon pere.  Si lojic, a venit si junioru’ familiei, recte nepotu’. Amu’, voi astia care ati stat la viata voastra mai mult de doua zile langa un copil mai mic de 4 ani, stiti ca susnumitii is dependenti de apa. Adicatelea unde e balta acolo’s si ei. Eh, nepoate, de cate ori e cald afara si ajunge la „Muicu Ion”  face cafea. Si daca voua v-a trecut prin cap ca stiti sa faceti cafea va inselati amarnic. Da’ io’s fata faina si va dau si voua reteta. Deci: se ia un lighean dintr-un material cat mai razistent. Dimensiunile ligheanului poa’ sa varieze da la lighean de rufe la piscina. Se umple ligheanu’ cu apa pan’ la jumate. Se ia o cantitate de nisip care poa’ sa varieze de la galeata la bascula (in functie de marimea ligheanului). Se plaseaza nisipu’ langa lighean. Se aduc neste obiecte intamplatoare (sticle de plastic, cani de tabla, lopatele & stuff) si se plaseaza langa lighean si nisip. Se plaseaza un copil de maxim 4 ani langa lighean, nisip & ob’ectele mentioneate mai sus. Se asteapta.

Copilu’ va spala metodic in apa din lighean toate obiectele gasite in preajma. Dupa care va umple obiectele cu nisip. Dupa care obiectele vor fi spalate din nou. Dupa care vor fi umplute din nou cu nisip. Procesul se repeta pana se termina ceva (ori nisipu’ ori apa din lighean). Rezultatul va fi cam asa: ligheanu’, obiectele vor fi pline cu nisip imbibat cu apa. Pe o raza de cel putin juma’ de metru’ in juru’ ligheanului va fi balta. Si nisip ud. Copilu’ va fi ud din cap pana’n picioare. Si plin cu nisip (eventual ud. Nisipu’ adica).  Pielea de pe mainele copilului va fi rece si incretita. Copilu’ va urla cat il tin bojocii ca nu-i e frig, ca e apa calda si ca n-a terminat cafeaua. Si ca-i mai tre’be nisp (sau apa, dupa caz). Si cafeaua tre’ sa mai fiarba. Si mai tre’ mestecat putin in ea (cu mainile daca se poate). Procesu’ tehnologic se incheie cand apare catelu’ si fuge cu unu’ din ob’ectele absolut necesare prepararii cafelei (adica lopatica).

PS, Nu incercati asa ceva acas’. Mai ales daca detineti covoare in proprietate.

Reclame

Dezastru

In timpul saptamanii nu plec de acasa pana nu reusesc sa ingurgitez cel putin doua guri de cafea si tot drumul pana la munca mi-l petrec visand la automatu’ care ma asteapta langa usa de la intrare, singur si infrigurat.Este binecunoscut faptul ca eu nu functionez normal fara cafea. Tot  a doua sinapsa se leaga aiurea. Vorbesc monosilabic si descifratul numarului de la autobuz mi se pare problema de fizica cuantica. Asta ca sa nu vorbim de logica din capu’ subsemnatei, care deobicei e foarte vaga, dar in cazuri de penurie de cafea lipseste cu desavarsire. Chestia e ca in conditii extrem de vitrege (a se intelege cand n-am parte de cafea mai mult de 12 ore) creierul meu incepe sa se atrofieze.  Si cu cat mai mult timp petrec fara cafea cu atat mai mult mi se atrofiaza creierasu’.

Si acu’ sa va explic dezastru’. Vineri cand am plecat eu la munca am baut juma’ de cana de cafea da’ am uitat sa verific nivelul cafelei din cutie si din cana de filtru. Proasta idee. Foarte proasta. A trecut ziua cum a trecut, am ajuns acasa, am golit toata cafeaua ramasa in filtru in juma’ de cana (ca nu era mai multa) si m-am gandit ca ar fi o idee buna sa-mi fac alta sa am dimineata in vederea unei treziri perfecte. Numai ca, surprizaaaaaaaaaaaa, cutia de cafea era goala. Nici un praf  cat de fin de cafea nu mai era inauntru, nici macar un bob scapat de vigilenta de acu’ 2 zile. Problema e ca am ajuns acasa la o bucata mare de timp dupa ce inchisese si ultimu’ chiosculete din zona. Vineri spre sambata am visat numai cani de cafea aburinda si sambata dimineata m-am trezit cu fixatia ca tre’ sa-mi iau cafea (si tigari). Drept urmare, m-am spalat cu apa rece (dar asta n-a avut darul de a ma trezi), m-am imbracat si am plecat la cumparaturi. Mi-am luat ceva de mancare, tigari……… si atat.  Am urcat 4 etaje, mi-am aprins o tigara si m-am pregatit sa-mi fac o cafea……..si cafeaua ia-o de unde nu-i. Si nu-i ca am ajuns exact inaintea sa  inchida magazinu’ (care sambata inchide pe la 11 juma’ si duminica nu-i deschis) si nu m-am mai riscat sa fac o plimbare aiurea ca garantat uitam iar de ce am plecat de acasa. Drept urmare, uichedu’ a trecut greeeeeeeeeeeeu de tot, si luni dimineata ma gandeam doar la automatu’ de langa usa care ma astepta singur si infrigurat. Numai ca, cum un ghinion nu vine niciodata singur, cand am ajuns la munca am descoperit ca stupoare ca automatu’ nu functiona. N-a vrut de loc de fel si de nici o culoare sa-mi salveze neuronii si sa-mi faca cadou un pahar cu licoarea maronie de care aveam extrem de mare nevoie. Pe cale de consecinta, azi la munca am vorbit tampenii toata ziua. Noroc ca sefa stie ca lunea de obicei nu se poate discuta cu mine. Partea proasta e ca, ajunsa acasa m-am trezit certandu-ma cu nepotu’ proprietate personala (are 2 ani) pe telecomanda, masinute si ursuleti de plus.  In concluzie, m-am cam tampit.

Vestea buna e ca, am o colega care ma iubeste nespus si mi-a furnizat un pachet de cafea de juma’ de kil. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa……..logic, CAFEAAAAAAAAAAA. Inca nu mi-am refacut nivelul de cofeina din organism, dar, incet incet imi revin la normal.

Deci, care vrei o cafea?