Mi se intampla din cand in cand sa fac fixatii. Fac fixatii pe vinuri, tigari, cafea, parfumuri, baterii, culori………..orice mai putin oameni. Majoritatea imi trec cu timpul, sau se schimba cu timpul.

Cea mai veche fixatie de care – mi aduc aminte (tin sa precizez ca m – am nascut pe la 6 ani si am amintiri de pe la 10 ani) am facut – o pe tigari.

Eram pe la sfarsitu’ liceului si descoperisem „More” varianta mentol.  No’ acu’ 150 de ani cand am terminat eu liceu’ tigarile „de marca” inca erau importate de pe „dincolo” si „More” erau tigari de marca.  In cazu’ in care isi mai aduce cineva aminte de ele erau subtiri si negre si le mai zicea si „Kojak” (militzisto bacsi).  Povestea mea de dragoste cu tigarile astea s – a terminat brusc in momentu’ in care rusii n – au mai avut voie sa le aduca in Romania.

Paranteza : „rusii” de fapt sunt basarabeni si moldoveni (de peste Prut) care faceau un ban cinstit in primii ani de dupa revolutie. Adeca cumparau ieftin de la ei si vindeau scump la noi, da’ „scump” asta al lor era mai ieftin decat in magazinele noastre. Incheiat paranteza.

A doua fixatie am facut – o pe culoarea neagra. Asta din cauza ca in facultate eram roaker inrait. Povestea asta de dragoste mi – a trecut la o luna dupa ce m – am angajat (inca eram in faculta) cand mi – a zis sefa proprietate personala ca daca ma mai prinde in negru la munca imi vopseste hainele in roz.

A treia fixatie am facut – o pe un parfum. Era sa mor din cauza lui, pen’ ca era singuru pe care – l foloseam si lu’ sor – mea  ii venea sa verse cand ii simtea mirosu’. O intoxicasem pe biata fata cu el. Asta a fost alta dezamagire. M – a parasit (parfumu’ adica) pen’ ca firma care – l producea a ajuns la concluzia ca nu se vinde prea bine si l – a scos de pe piata (de pe piata romaneasca adeca).

Ultima fixatie, si cea mai importanta am facut – o pe un vin. Vinu’ asta l – am descoperit acu’ vreo 7 ani. Se numeste ‘mnealui „Busuioaca de Bohotin”. Nimic interesant pana aici, numa ca specimenu’  care – mi place mie e imbuteliat la Husi. Mai bine zis era imbuteliat la Husi, ca nu mai e pe piata, sau nu – l mai gasesc eu. In cazul asta inca nu m – am dat batuta. Inca il mai caut prin magazine, prin restaurante/carciumi/bodegi si alte locatii de gen. Da’ nu – i.

O data, de mult era sa – l gasesc. Intr – un restaurant destul de bine cotat in satu’ meu, am descoperit in meniu „Busuioaca de Bohotin”. Cand am intrat in restaurant vroiam bere ca era vara si o caldura afara de transpirau si masinile, da’ am zis ca merita sa intreb. S – am intrebat:

– Oh, tu paznic al mostenirii lu’ Bahus, unde – i imbuteliata Busuioaca?

– Pai e de Pietroasele

– Pai ma, manca – mi – ai cartea de geografie, ce legatura are Bohotinu’ cu Pietroasa? Io vreau busuioaca d’a lu’ Stefan nu d’a lu’ Mircea.

– Pai d’aia n – avem. Da’ io nu stiam ca Busuioaca e din Moldova.

No’, avand in vedere ca satu’ in care vietuiesc e populat de destul de multi moldoveni, imi cam venea sa – i dau cu meniu’ in cap pustiului, nu de alta, da’ probabil era de prin zona (daca nu el,unul din  parintii lui sigur).

De atunci, in nici un meniu n – am mai vazut  „Busuioaca de Bohotin”. Apare insa cu o frecventa care ma dispera „Busuioaca de Pietroasele”.  Aia nu – mi place. Arata la fel, da – i mai seaca si mai aspra.

Inca mai caut Busuioaca, drept urmare:

Ba, care mi – ai ascuns vinu’?????????????? Si mai ales, UNDEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE??????????????