Mno, dragi tovarăşi şi pre’tini, vă anunţ prin prezenta că ma mere face mâine o săptămână de când s-a externat. Şi se simte din ce în ce mai bine. Yupyyyyyyyyyyyyyy. Asta era partea bună. Că în rest îmi cam vine să mă iau la palme. Carevasăzică, mă duc să o recuperez pe mama din spital. Şi aflu cu stupoare că mai avem ceva de aşteptat, că fi’n’că tanti doftora nu i-a scris concediu’ medical. Că când m-am dus io cu ea la urgenţă tanti doftor m-a întrebat dacă mama e pensionară. Şi io i-am zis că nu, şi tanti a bifat pe o hârţoagă salariat şi m-a lăsat în pace. După vr’o câteva zile am binevoit şi io să le duc la tantile asistoante o adeverinţă de la munci de la ma mere prin care se adeverea cum că fomeia e salariată şi că SC Ipsi SRL a plătit la măria sa casa de asigurări de sănătate ‘j de mii de lei contribuţii. Decât că cineva a pus hârţoaga undeva, bine de tot, şi a uitat de ea. Şi se face ziua de plecat acas’ şi nimeni nu se chinuia să scriptologească un concediu medical pentru că deoarece la pensionari nu se cere. Până la urmă s-a găsit şi hârtia, a primit şi mama concediu’ şi ne’am cărat acasă.

Decât că acu’ stau şi io şi mă întreb, şi nu reuşesc să mă dumiresc de loc: am îmbătrânit în asemenea hal, sau arăt aşa de rău, că am faţă de om cu mamă pensionară?! Cineva să zică_că nu. Da’ repede!

Şi cum vă explicitam sâmbătă am internat-o pe ma mere în spital, din motive de un mic accident vascular. Accidentul a fost suficient de mic încât să nu aibă urmări vizibile, dar suficient de mare încât să mă sperie. Da’ rău. Amu’ mama e bine, da’ tot în spital. Decât că regimul e mai bun decât acasă. Că madamme are program de masaj (ceea ce n-a mai văzut de cel puţin 5 ani), gimnastică (chestie cu care nu s-a mai întâlnit din şcoală) şi repaus la pat (altă amintire din tinereţuri). Mno, asta era partea proastă cu ma mere. Da’ cu ocazia asta am mai văzut şi io ceva minuni. Adicătelea mon pere şi-o deplasat fizicu’ împresionant până în Braşov de două ori în patru zile şi m-a sunat de trei ori în aceeaşi zi. Şi tre’ia marcat momentu’, că n’o să se mai întâmple foarte curând.

Eh, partea cea mai proastă în toată afacerea asta e că bună’mea, adică la mere a lu’ ma mere nu ştie că fie’sa e în spital. Şi azi deja e joi şi mama n’a mai trecut pe la ‘a bătrână de o săptămână. Şi am dres-o noi cât de cât, cum că mama stă mai mult la muncă că au oaresce controale, şi azi era groaznic de obosită, şi mâine pleacă şi trece săptămâna. Da’ sâmbătă avem program de brainstorming în familie, adică să clocotim ce minciunică îi mai servim bătrânei.  Decât că mama avea în programu’ ei obişnuit câteva comisioane de făcut pentru ‘a bătrână. Pe care comisioane, logic, a tre’it să le fac eu. Şi eu am obiceiul de ajung de la târziu înspre foarte târziu acasă. Şi cum nea’ Murphy e bine sănătos (‘tu’l în pricepere) bună’mea are obiceiu’ să aibă probleme existenţiale când io am treburi serioase de rezolvat. Ca par examplă miercuri  tre’ia să se ducă la dom’ doftor să-şi ia reţeta, după care tre’ia să-şi ia medicamentele de la farmacie. La doctor în locul ei nu puteam să mă duc, da’ dupe medicamente reuşeam să ajung. Amu’ tre’ să vă zic că ‘a bătrână face în noiembrie 78 de ani (‘dea ei ‘ăl de sus sănătate) şi are întotdeauna dreptate, şi le ştie pe toate  şi face numa’ ce vrea ea(vă sună cunoscut?).  Mno, marţi am vorbit cu ea, i-am explicat că mă duc miercuri să-i iau reţeta, da’ am facut prostia să-i zic că ajung după 6 seara.  Şi i-am zis să nu se ducă după medicamente, că mă duc eu joi. Şi ce face ‘a bătrână? Păi logic, NU ce i-am zis eu. Adicătelea de la doctor s-a dus aţă la farmacie. Şi pe la 7 când am, ajuns la ea era floricică în geam şi plângea că e obosită, şi că la farmacie n-a găsit toate medicamentele, şi că farmacista i-a oprit reţeta şi că nu ştie când îi aduce medicamentele. Şi mie îmi venea să mă arunc pe geam. Motiv pentru care i-am arestat bonu’ de la farmacie. Şi ca să nu mai facă prostii, i-am furat şi hârtia pe care avea scris număru’ de telefon de la farmacie. Şi amu’ am de făcut ture pân’ la farmacia preferată a’ lu’ bună’mea, care bineînţeles e muuuuuult afară din traseu’ meu obişnuit. Da’ în rest, toate b(r)une!

Hai sănătăţuri!

Ca tot facea lumea scandal ca n-am  mai scris de mult, facem rezumat la ultimele doua sptamani. Adicatelea, butonez de doua saptamani la amintirile altuia, ma chinui de o saptamana s-o trimit pe ma mere la doftor sa-si repare genunchii, ceea ce am reusit, pe jumate. Decat ca azi am ajuns cu mama la alt spital, la urgente, unde a si ramas. Drept urmare…. ne mai vedem noi.