Nuuuuuuuu, nu m-am indragostit de vr’o Susi. Decat ca joi am fost in vizita de pretinie la Abue. Si dupa ce m-a supus la un interogatoriu super amanuntit in legatura cu mama, tata, frati-miu, sor’mea, nepotu-mio, cumnatu-mio si compania, adica dupa ce terminasem de povestit ispravile lu’ ‘al mic se trezeste Abue sa ma anunte ca „Nu mai e Susi”. Faza la care m-am blocat. Deci…….. cine e Susi, cu ce se ocupa, cu ce ocazie pe la noi si aaaaaaaa cum adica nu mai e? Si Abue a mea intinde o manuntza si imi arata…………. cutia cu zaharina. Pe care scria Sussli, cu doo puncte deasupra la o litera, da’ nu mai stiu exact care. Adeca i s-a terminat zaharina. Adeca tre’ sa ma simt. Ca abue are obiceiu’ de a tine minte numa’ ce vrea. Si a tinut minte ca io i-am adus cutia aia de zaharina. Numa’ ca io nu mai stiam de unde am luat-o. Deeeeeeeeeeci:

„Auzi, da’ nu mai ai de loc, de loc, de loc?”

„Ba da. Ca ce mai am imi ajunge pana luni.”

„Sigur?”

„Sigur!”

Drept urmare, vineri m-am dus la munca si mi-am terorizat colegele cu intrebarea „De unde am luat zaharina?” (mai conteaza ca am luat-o anu’ trecut? nuuuuuuuuuuuu). Si pe la vr’o treisp’ce trecute fix suna telefonu’. Era o colega care ne anunta ca luni (adica azi) vine tanti Maria. Si ca am face bine sa zicem ce ne treb’e. Si atunci mi-am adus aminte: de la tanti Maria luai zaharina. Deci vreaaaaaaaaaaaaaaaau.

Paranteza: tanti Maria e magazinu’ nostru ambulant. Adicatelea se cara de doo ori pe luna in Ungaria la cumparaturi si ne fericeste si pe noi cu cate ceva. Mai ales cu faptu’ ca nu tre’ sa-i platim pe loc ce cumparam. Inchis paranteza.

Vineri seara am adormit linistita, ca stiam ca luni o sa am pastilutzele alea mici si albe care fac din cafeaua lu’ buna-nea o incantare. Samnbata in schimb………. m-a mancat in dos s-o sun pe Abue sa vaz ce mai zice si:

„Mi-ai luat zaharina?”

„Pai luni imi aduce.”

„Da’ io nu mai am!”

„Pai ai zis ca-ti ajunge pana luni.”

„Daaaaaaaaaa, da’ io mai aveam doua pastile. Si aia romaneasca e prea dulce.”

„No, taie o zaharina in doua si descurca-te pana luni.”

Ieri o suna mama, sa o intrebe de sanatate si de una alta de ce iezemplu: vinete vrei? Nu!, fasole verde vrei? Nu!, rosii vrei?  Nu!. Gandeste mama vr’o juma de ora, imi face pachet vr’o doo kile de rosii si mi le lasa langa papuci, sa nu care cumva sa uit sa le iau.Pe cale de consecinta, dupe programu’ regulamentar de munci imi iau talpasita in directia abue. Siiiiiii cand am ajuns langa blocu’ susnumitei bagai de sama ca la apartamentu’ ei erau cam multe geamuri deschise (adica toate) si susnumita se holba la mine de pe balcon. Mi s-a parut mie ceva ciudat da’ nu puteam sa-mi dau sama ce………. Decat ca_cand am intrat in scara mirosea a vinete prajite. Da’ rau. Si mirosu’ se intetea pe masura ce urcam. Si cand am intrat la Abue………… ceatza. Si intreb si io ca prostu’ :

„Ce-ai facut?”

„Am copt vinete.”

„De ce?”

„Vine ploaia, nu te grabesti?”

Deci, da, schimbam elegant sub’ectu, ii dau cutia cu zaharina, ma intreaba cat costa, o pune pe masa si-mi intinde doo plicuri. Adica factura de curent si aia de gaz. Si-mi zice ca tre’ sa-i mai vina telefonu’. Si ca ma suna ea (cuuuuuuuuum sa nu) cand apare si aia. Si ma trimite la plimbare. Adica acasa ca vine ploaia. Si cand eram aproape de capu’ la scara urla dupa mine: „vezi ca banii i-am dat lu’ maica-ta”. Si nu stiam exact de ce ma intereseaza chestia asta. Da’ am aflat cand am ajuns acas’: Abue i-a dat lu’ mama 35 de lei sa-si faca abonament la sobolanu’ Brasov. Decat ca 12 lei gazu’ + 17 lei curentu’ + 26 lei telefonu’=55 lei. Carevasazica luna asta raman in gaura cu 20 de lei…….. in afar’ de Susi. Si zicea lumea ca Abue a mea  s-a cam sclerozat. Vezi sa nu!

Hai saptamana usoara 😉