Dragii mosului

Bine, ai babei, da’ nu ne incurcam noi in tehnicalitati d’astea.

Umbla vorba prin targ ca, pe masura ce omu’ imbatraneste, memoria pe termen scurt se cam duce in piiiiiii ………lumea vesnicei vanatori in timp ce aia pe termen lung se simte din ce in ce mai bine.  Va suna cunoscut? Nasol! Si mie.  Ca sa va spui. Saptamana trecuta, vineri, n-am servit munca. Si m-a rugat mama frumooooooooooooooooooos sa fac bine sa spal si io perdelele. Si daca m-a rugat frumooooooos am bagat la cap, si m-am trezit dimineata cu senzatia ca tre’ sa fac ceva. Si n-am reusit sa-mi aduc aminte ce. Stiam ca e in legatura cu mama……….. da’ cam atat. Mi-am adus aminte, lojic, duminica_cand a venit mama acas’. Ca mi-a zis: „Te-am rugat sa speli si tu perdelele alea!” Drept urmare ieri cand a plecat de acas’ ma mere m-a rugat din nou sa spal perdelele. De data asta mi-am scris pe o hartie. Sa nu mai uit.

Ieri cand am plecat de la munca stiam sigur ca tre’ sa cumpar ceva.  Decat ca nu-mi aduceam aminte ce. Am descoperit azi draguta dimineata ca nu mai am tigari. Deci, …. ghici ce tre’ia sa-mi cumpar ieri 😀 . Pe cale de consecinta m-am imbracat si m-am carat dupa pipe. Eh, din alea 5 minute pe care le fac de obicei pan’ la chiosc, 2 le-am petrecut holbadu-ma la costumatia unei … chestii umanoide de sex feminin. Ca erea sireaca in pijamale, avea slapi in picioare si un sacou siuuuuuuuuper elegant, cu blanita la rever. Chesti asta m-a trimis instant in stare de soc, motiv pentru care, cand am ajuns la magazinu’ cu pipe ma trezesc ca-i cer lu’ tanti wincester mentolat. Ceva mi-a sunat aiurea la urechi, da’ exact, nu-mi dadeam seama ce. Tanti se stramba la mine. Da’ rau. Si mi-am dat sama ca am zis o prostie. Mi-a aratat un pachet de tigari verdeeeeeeeeee rau, si mi-a zis: „Din astea?!”.

„Nu doamna, d’alea lungi si albastre.”

Mi-a dat tanti pipele pe care le cer de obicei si am plecat. Cu coada ochiului am vazut-o cum se uita luuuuuuung dupa mine si se scarpina in cap.  O fi crezut saraca ca-s beata. Sau ca m-am tzicnit. Da’ ea n-are de un’ sa stie ca io 10 ani am fumat numa’ wincester mentolat, si ca m-am apucat de lights numa’ de vr’un an.

Acu’ ma scuzati, ma duc sa-mi iau gerovitalu’. Si lecitina. Da’ oare un’ le-am pus…….?

Reclame

Triunghiul Bermudelor

Stiti despre ce vorbesc, nu? Adeca bucata aia de pamant, ma rog, apa, cuprinsa intre Maimamy, Bermude si Sfantu’ Ion din Portu’ al Bogat. Da’ nu despre asta vroiam sa va povestesc.

Deci, io am un frate. Unu singur, ca alor mei le-au placut mai mult fetele. Si fratele asta al meu la un moment dat si-a luat lumea in cap si a fugit in lume. Nu va faceti probleme, e bine sanatos si in marea majoritate a timpului stiu cum sa dau de el. Decat ca_cand a plecat si-a lasat acas’ ceva ob’ecte, printre care si o pereche de………. bermude. Eh, ob’ectele astea a’ lu’ frate-miu’ e in rezonanta cosmica_cu perechea de bermude. Da’ chestia asta am descoperit-o ……. ieri. Ca avand in vedere faptu’ ca lu’ frate-miu n-o sa-i mai tre’iasca veci pururi nadragii aia, i-am confiscat in vederea purtarii lor prin casa vara. Ca erea misto, de bumbac si cu sigla boilor din Chicago pe ei.  Numa’ ca_cand  am arestat io nadragii aia era iarna. Pe cale de consecinta i-am aruncat intr-un fund de dulap, si, avand in vedere si luand in considerare ca eu ma imbrac dimineata, de obicei, cu ochii inchisi pe baza de pipait, acolo au ramas pana ieri. Ca ieri m-am mancat in dos sa-mi fac ordine in dulap (credeti-ma, era cazu’). Si am descoperit  susnumitele bermude. Decat ca, dupe aia am gasit: manusile, neste reviste de care uitasem ca le-am avut vr’o data, gluga de la fash, o carte pe care mi-o imprumutase o prietena acu’ vr’un an de zile, web-camu’ 😀 neste cde cu neste filme veeeeeeeechi da’ bune (cred), vr’o doo pungi cu farduri (probabil expirate toate), neste bijuuri de care lojic, uitasem, colectia de ceasuri si inca_cateva nimicuri d’astea.   Numa’ ca n-am gasit (inca, da’ insist)  cdu’ cu officele, antivirusu’, driveru’ de la web si alte nimicuri d’astea care……… mi-ar cam trebui.

Acu’ ma intreb si io, ce sa fac: pun bermudele in rama si le agatz de un perete, ca presupun ca daca-s la vedere nu mi se mai ascund ob’ectele, sau imi scriu ce unde pun, sa nu tre’iasca sa mai caut? Sau imi cumpar lecitina?!!!!!!!

Hai uichenduri placute!

Taranu’ e pe camp

Taranu’ e pe camp

Uraaaaaaaaa draguta mea

Taranu’ e pe camp.

Cum care taran? Io! Ca lu’ taranu’ de taica-mio i s-a pupazat sa scoata cartofii. Asta dupa ce de trei ani se jura ca la anu’ el nu mai pune cartofi. Si dupa ce a plans mama la mine o saptamana mi s-a facut mila de ea si m-am dus sa-i ajut (pe ai mei parinti care este) la adunat cartofii. Asta dupa ce de trei ani ma jur ca la anu’ nu ma mai duc.

Deci, peisaju’ idilic. Adicatelea raiu’ lu’ Ion a’ lu’ Rebreanu’.  Adicatelea cat vezi cu ochii numa’ pamant, pamant si iar pamant. Si pe mii si mii si mii de hectare de pamant nu-i un copac. Adicatelea stai ca bou’ in soare si daca ti se face de ascuns la o umbra pe undeva………. ti se face si cam atat. Ca singura alternativa e pozitia strutului: sapi o groapa si-ti bagi capu’ in pamant.De altfel, lume multaaaaaaaaaaaa pe camp. Adica io si compania (5 insi),  unchiu-mio si compania (6 insi) si ……… cam atat. Ca restu’ populatiei din asezarea omeneasca rurala numita generic sat s-a cam prins ca_cultivatu’ pamantului nu-i mare afacere. Dar deh, fratii Kabum inca n-au aflat.

Deci, ajuns sambata dimineatza devreme acas’ la mon pere, baut o cafa si pe la 9 juma’ ma situam stratejic in mijlocu’ campului, in capu_la tarlaua de cartofi. Moment in care mi-a trecut prin cap ca vreau acas’. Da’ repede. Da’ nu mi s-a aratat. Drept urmare mi-am aprins o tigare si m-am uitat cu jale la tarla: lunga-i Doamne! Siiiiiiiiiiiiiiii ca om harnic ce ma aflu m-am apucat de ……….. gandit la metode de fofileala. Decat ca mi-a dat cu virgula. Pe cale de consecinta statui mai toata ziua capra. Eh, daca stateam asa din motive de dragoste romantzoasa si amor ghebos poate poate ca nu-mi parea rau. Da’ de la adunat barabule n-am simtit nici o urma de placere. Am simtit in schimb ieri dimineata cand m-am dat jos din pat ceva urme zdravene de dureri. Ca va e clar c-am facut febra. Si nu mi-a trecut.

Partea buna in toata afacerea asta e ca anu’ asta se facura cartofii. Partea proasta in toata afacerea asta e ca lu’ tata nu i-a mai venit ideea sa nu mai puna cartofi la anu’. Partea jalnic de proasta e ca am sesizat ca legile lu’ nea’ Murphy se aplica si departe de orice urma de vicilizatie.  Ca sa va spui. Io am un var. Pe la vr’o 27 de ani asa…. Si varu’ asta al meu a facut sambata pe soferu’ la gasca lui ca unchi-mio era ocupat cu scos cartofii pe  alte meleaguri. Adica era calare pe un tractori si le scotea cartofii la altii’. Eh, se suie varu-mio la volan, da sa plece si-i moare motoru’. De vr’o 3 ori in 500 de metrii. Si cand ajunge in capu_la tarla se da jos, ridica_capota si se baga cu capu’ in motor. Ca sa vada ce’are.  Si atunci a aparut… ta ta ta taaaaaaa. Lojic, unchiu-mio. Ca de fapt masina n-avea nimic. Decat ca i se infundase filtru de aer cu ceva praf. Si daca aparea susnumitu’ 5 minute mai tarziu nu mai afla nimic. Dar deh, asta-i Murphy.

Hai sanatate si saptamani usoare.

Sweet Susi

Nuuuuuuuu, nu m-am indragostit de vr’o Susi. Decat ca joi am fost in vizita de pretinie la Abue. Si dupa ce m-a supus la un interogatoriu super amanuntit in legatura cu mama, tata, frati-miu, sor’mea, nepotu-mio, cumnatu-mio si compania, adica dupa ce terminasem de povestit ispravile lu’ ‘al mic se trezeste Abue sa ma anunte ca „Nu mai e Susi”. Faza la care m-am blocat. Deci…….. cine e Susi, cu ce se ocupa, cu ce ocazie pe la noi si aaaaaaaa cum adica nu mai e? Si Abue a mea intinde o manuntza si imi arata…………. cutia cu zaharina. Pe care scria Sussli, cu doo puncte deasupra la o litera, da’ nu mai stiu exact care. Adeca i s-a terminat zaharina. Adeca tre’ sa ma simt. Ca abue are obiceiu’ de a tine minte numa’ ce vrea. Si a tinut minte ca io i-am adus cutia aia de zaharina. Numa’ ca io nu mai stiam de unde am luat-o. Deeeeeeeeeeci:

„Auzi, da’ nu mai ai de loc, de loc, de loc?”

„Ba da. Ca ce mai am imi ajunge pana luni.”

„Sigur?”

„Sigur!”

Drept urmare, vineri m-am dus la munca si mi-am terorizat colegele cu intrebarea „De unde am luat zaharina?” (mai conteaza ca am luat-o anu’ trecut? nuuuuuuuuuuuu). Si pe la vr’o treisp’ce trecute fix suna telefonu’. Era o colega care ne anunta ca luni (adica azi) vine tanti Maria. Si ca am face bine sa zicem ce ne treb’e. Si atunci mi-am adus aminte: de la tanti Maria luai zaharina. Deci vreaaaaaaaaaaaaaaaau.

Paranteza: tanti Maria e magazinu’ nostru ambulant. Adicatelea se cara de doo ori pe luna in Ungaria la cumparaturi si ne fericeste si pe noi cu cate ceva. Mai ales cu faptu’ ca nu tre’ sa-i platim pe loc ce cumparam. Inchis paranteza.

Vineri seara am adormit linistita, ca stiam ca luni o sa am pastilutzele alea mici si albe care fac din cafeaua lu’ buna-nea o incantare. Samnbata in schimb………. m-a mancat in dos s-o sun pe Abue sa vaz ce mai zice si:

„Mi-ai luat zaharina?”

„Pai luni imi aduce.”

„Da’ io nu mai am!”

„Pai ai zis ca-ti ajunge pana luni.”

„Daaaaaaaaaa, da’ io mai aveam doua pastile. Si aia romaneasca e prea dulce.”

„No, taie o zaharina in doua si descurca-te pana luni.”

Ieri o suna mama, sa o intrebe de sanatate si de una alta de ce iezemplu: vinete vrei? Nu!, fasole verde vrei? Nu!, rosii vrei?  Nu!. Gandeste mama vr’o juma de ora, imi face pachet vr’o doo kile de rosii si mi le lasa langa papuci, sa nu care cumva sa uit sa le iau.Pe cale de consecinta, dupe programu’ regulamentar de munci imi iau talpasita in directia abue. Siiiiiii cand am ajuns langa blocu’ susnumitei bagai de sama ca la apartamentu’ ei erau cam multe geamuri deschise (adica toate) si susnumita se holba la mine de pe balcon. Mi s-a parut mie ceva ciudat da’ nu puteam sa-mi dau sama ce………. Decat ca_cand am intrat in scara mirosea a vinete prajite. Da’ rau. Si mirosu’ se intetea pe masura ce urcam. Si cand am intrat la Abue………… ceatza. Si intreb si io ca prostu’ :

„Ce-ai facut?”

„Am copt vinete.”

„De ce?”

„Vine ploaia, nu te grabesti?”

Deci, da, schimbam elegant sub’ectu, ii dau cutia cu zaharina, ma intreaba cat costa, o pune pe masa si-mi intinde doo plicuri. Adica factura de curent si aia de gaz. Si-mi zice ca tre’ sa-i mai vina telefonu’. Si ca ma suna ea (cuuuuuuuuum sa nu) cand apare si aia. Si ma trimite la plimbare. Adica acasa ca vine ploaia. Si cand eram aproape de capu’ la scara urla dupa mine: „vezi ca banii i-am dat lu’ maica-ta”. Si nu stiam exact de ce ma intereseaza chestia asta. Da’ am aflat cand am ajuns acas’: Abue i-a dat lu’ mama 35 de lei sa-si faca abonament la sobolanu’ Brasov. Decat ca 12 lei gazu’ + 17 lei curentu’ + 26 lei telefonu’=55 lei. Carevasazica luna asta raman in gaura cu 20 de lei…….. in afar’ de Susi. Si zicea lumea ca Abue a mea  s-a cam sclerozat. Vezi sa nu!

Hai saptamana usoara 😉

Vrum vrum…. bum

Neah, nu mi-am luat masina. Si nici nu mi s-a pupazat pe masina nimanui. Decat ca azi pe la amiaz’ o suna pe o printeasa (de la mine din birou) printu’ consort. Si dupa o conversatie de genu: „Vai, da’ cum, da’ cand, da’ unde, da’ vai si ioi si vai si ioi si ioi si vai” ne zice madam ca musiu a avut accident cu masina. Ca el se deplasa regulamentar si cuminte pe o strada cu asfalt si un porc si un magar care circula cu viteza a intrat in el si i-a facut masina praf. Da’ el n-are nimic. Numa’ ca tre’ sa vina unii sa-i ridice masina si s-o duca la service si n-o sa poa’ sa vina dupa ea. Da’ o trimite pe fica’sa (lui).

Eh, a miorlait printzeasa inca v’o tri ore prin birou ca n-are bani, ca ea cu ce repara masina, ca pe ea cine o mai aduce dimineata la munca_ca_cu ce-si mai cara cumparaturile acas’. Da’ a dat ‘Al de sus d’a aparut susnumita fiica s-o recupereze. Si logic, a luat-o la intrebari. Si printre altele aflaram noi ca_cand iesi de pe o strada laterala intr-un drum mai principal nu-i o idee chiar geniala sa tai doo benzi. Mai ales daca in capu’_la strada scrie STOP. Ca sa nu mai vorbim de faptu’ ca daca drumu’ al principal mai are si semafor si cand ala zice ca-i verde sofeurii de pe banda cu nr. 2 (ca drumeagu’ are vr’o 4) nu prea baga in sama soferasii care ies de pe strazile adiacente. Si se lasa cu poc. Ca asta facu’ si printesu’. Adicatelea a iesit de pe o straduta direct pe banda nr. 2 si l-a pupat un nenea care venea cu viteza, da’ regulamentar.

Si cum printesu’ n-a fost destul de prost la faza descrisa mai sus a mai facut si pe cocosu’: ca iti arat io tie, ca o sa-mi iei masina noo, ca te bag in puscarie, ca io-l cunosc pe X. Si pe Y. Si pe Z. Si tot alfabetu’ (stiti stilu’, nu?), deci, hai la politie.  Drept urmare, dupe ceva ore pierdute pe la berou’ tamponari usoare, printzesului meu nu-i mai pasa cand se repara (sau ii repara careva) masina. Pen’ ca e pieton vr’o doo luni. Ca i-a zis lui nea’ politaiu ca el a fost de vina. Si tre’ sa-i repare si aluilalt masina.

Hai sanatate! Vruuuuuuuuuuuuuum 😉