Cercetari cercetate I

De cand ma stiu rugaciunea mea preferata a fost „Doamne, daca nu poti sa ma faci pe mine slaba, macar fa-mi toti prietenii grasi.” Numai ca al’ de sus nu asculta frustratii in crize de isterie. Ai nostrii cercetareti in schimb, au gasit solutia, adeca, dupa cum zicea Romania Libera la capitolul „cercetari cercetate”: „Unul dintre cele mai contagioase virusuri, adenovirusul, este responsabil si pentru kilogramele in plus, sustin cercetatorii americani.

Obezitatea, au aflat cercetatorii de la  Pennington Biomedical Research Centre, din Louisiana, s-ar putea lua la fel ca o raceala, cu complicitatea mainilor murdare si a tusei, caile cele mai obisnuite de infectare cu adenovirus. Dovada acestei teorii o constituie un test de laborator realizat pe soareci si pui de gaina.

Potrivit Mediafax, Nikhil Dhurandhar, seful echipei de cercetatori, afirma ca adenovirusul intra in plamani si se propaga rapid in tot organismul, determinand (pe langa dureri de gat) si multiplicarea celulelor adipoase.

„Atunci cand virusul ataca tesutul cutanat, el se multiplica, iar procesul creste numarul de noi celule grase, ceea ce ar explica de ce tesutul adipos creste si de ce oamenii infectati cu acest virus se ingrasa”, a explicat Dhurandha.”

Pe cale de consecinta, blablavirusu’ ala stiu ca-l am, se vede cu ochiu’ liber. Acu’ am doua solutii:

1. Imi pastrez virusu’, ca-i al meu, si nu ma poate forta nimeni sa renunt la el, si cand dau de careva care ma ‘nerveaza ii tusesc in fata (partea cu mainile murdare nu prea functioneaza la mine).  As putea „rezolva” o groaza de pitzipoance, zane, dive si alte chestii de genu’ asta. Daca imi pun capu (sau plamanii) la contributie, in scurt timp tot satu’ meu o sa fie plin de oameni „bine crescuti”, ca daca e contagios, o sa am si ajutoare in timp.

2.  Ma apuc de tratament intensiv cu antibautice, pleaca tai tai virusu’ si ma fac si eu fototapeata.

Oricare din solutii ar fi un raspuns la rugaciunile mele, numa ca, nus’ de ce nimeni din PCR-u foarte apropiat nu s-a ingrasat si antibauticele nu prea par sa aiba efect asupra lu’ nea’ virusu’ asta.

Concluzii (in numar de doo):

1. Cercetatorii cercetareti ori mint ori au uitat sa zica ceva. Ori nu-s eu nici soarec nici pui de gaina si descoperirea asta nu se aplica la oameni.

2. Am luat-o razna avand in vedere ca cetesc cam des susnumitu’ ziar.

Reclame

Elena

Legenda spunea ca era cea mai frumoasa dintre muritoare. A starnit pasiuni atat in oameni cat si in zei. Din cauza ei s-au razboit unii decenii intregi. Ce vremuri…… Pe vremea aia inca se mai faceau fapte mari din dragoste.

„Nu va suparati domnisoara, unde e iesirea?”

„Coborati scarile, prima usa pe dreapta.”

Trezita din visare Elena arunca o privire in jur. Acelasi birou cu aer comunist, maldarele de hartii care asteptau, daca nu o rezolvare, macar un loc caldut intr-un dosar pana le venea randul la puricat.

„Unu jumate, parca ar mai merge o cafea”. Se ridica incet si pleca dupa apa. Deasupra ghiuvetei e o oglida. Cu coada ochiului isi vede reflexia. „Mdea, cea mai frumoasa dintre muritoare, capabila sa starneasca pasiuni aducatoare de razboaie”. Asteptand sa se umple cana isi studiaza figura: cearcane adanci, dar cine se mai mira? N-a inchis un ochi noaptea trecuta. Nici nu mai stia de ce, dar la atatea nopti nedormite, ce mai conteaza inca una? Buzele crapate, iar n-a baut decat cafeaua de dimineata, stia ca ii e sete, dar n-a avut nici timp nici chef sa se ridice sa bea apa. Si privirea aia……. nu-si aducea aminte sa fi avut vreodata ochii atat de tristi si de obositi. Parca prevesteau ceva rau. „Mdea, cea mai frumoasa dintre muritoare.”

Pune apa si vreo 4 lingurite de cafea in filtru, ii da drumu si se intoarce la munca.

Pasiuni, iubire………….. deja a uitat semnificatia cuvintelor. Nu mai vrea sa starneasca pasiuni si iubiri, s-ar multumi sa o mai faca cineva sa iubeasca, macar o data. Si totusi, cate sanse a avut………….. Oare cum de le-a ratat? Cine o fi fost de vina, ea sau ei? Candva, de mult se indragostise, dar timpul si rutina si-au spus cuvantul in legatura cu sentimentele ei. El, singurul care i-a simtit dragostea era acum mult prea departe si mult prea „altfel”. Stiau amandoi ca mai erau ceva resturi de sentimente intre ei, dar stiau la fel de bine ca, lucrurile n-ar mai fi fost ca inainte daca ar fi incercat o „impacare”.

Din cand in cand se mai mintea ca vrea s-o ia de la inceput, dar avea grija sa incerce doar cu oameni care aveau defecte vizibile. Nu, nu era vorba de fizic, partea asta a oamenilor n-a prea interesat-o niciodata. Era vorba de caractere. Stia ce nu-i place la un caracter si-i alegea, pare-se, pe criteriu „cel mai rau posibil”.

Se ridica si-si toarna o cana de cafea. Aroma cafelei proaspete……………. Si dimineata aceea…………. Niciodata nu i-a picat mai bine cafeaua decat atunci. Dupa ani de zile se trezise alintata de un EL. Si o tinea in brate in timp ce-si bea cafeaua. S-ar fi putut indragosti de el, dar, ceva s-a intamplat. Nu-si dadea seama ce. Relatia s-a racit treptat. Acum……….. mai vorbesc din cand in cand, ii mai vede scrierile pe cate un site, dar atat. Si-ar fi dorit ca lucrurile sa fi evoluat altfel, dar acum nu mai putea face nimic. El era indragostit de altcineva, ea…….astepta. Ce anume, nu stia nici ea.

Ultima tigara……….. iar a uitat sa-si cumpere. Dar, nu-i nimic, imediat pleca acasa.

Acasa……. oricum n-o asteapta nimeni, dar macar nu-i la birou.  Acolo ii mai tine companie din cand in cand vocea calda a lui Julio…………

„Ciudata creatura mai sunt. Cand am avut totul nu mi-a placut si acum vreau inapoi ce am avut.”