Lenea asta.

Dragi tovarasi si pretini, tin sa va anunt pe aceasta cale ca mi-s in plina criza de prostie. Ca mai fac_crize d’astea din cand in cand. Nororc ca nu ma tin prea mult. Ca sa va spui:

Vineri cand am ajuns acasa stiam siguuuuuuuuur ca tre’ sa-mi fac ceva de mancare. Ca frigideru’ era cam sexy inspre porno. Adica era imbracat in doo triunghiuri de branza topita si o felie de salam. Congelatoru’ in schimb e calugar. Si mai e si groaznic de pudic. Adica toate chestiile din el is groaznic de bine inghetate si lipite intre ele. Si ca sa scot ceva de acolo, tre’ sa scot sertaru’ sa-l las la temperetura camerei vr’o tri ore si dupa aia sa ma chinui sa iau ceva. Eh, vineri seara nu-mi era foame, drept urmare n-am bagat frigideru’ in seama. Sambata dimineata am golit frigideru’ d’a ramas saracu’_cum l-a facut ma-sa fabrica, si m-am apucat de butonat. Pe la pranz mi s-a facut foame. M-am uitat in frigider, frigideru’ s-a uitat la mine, mi-am pus o cana de cafea si m-am gandit ca ar trebui sa-mi bag nasu’ prin congelator. Da’ am ramas cu ganditu’. Pe la vr’o 10 sara mi-am adus aminte ca mi-e foame. Si m-am uitat iar in frigider, da’ nu facuse nimeni mancare. Drept urmare, m-am apucat de forat in congelator. Si am gasit o chestie. Da’ era beton. Si mi-am zis ca n-am rabdare sa astept sa se dezghete. Si mi-am mai pus o cana de cafea. Dupa care m-am bagat in pat. Si mi-am zis ca adorm si pan’ ma trezesc se dezgheata si carnea. Da’ se facuse de vr’o 3 juma dimineata si io nu puteam sa dorm. De foame. Da’ nu m-as fi ridicat din pat sa-mi fac de mancare nici sa ma bati. Am reusit sa adorm, pe la 4. Si la 7 eram drepti. Si mi-era foame. Si e 11. Si inca n-am mancat. Ca am apucat sa beau o cafea. Si-s putin cam ametita. Si vad in ceata. Si se invarte casa cu mine. Si ma duc sa mananc.

Reclame

Batranetile maica

Bunicu, Dumezeu sa-l ierte, dupa ce s-a pensionat a inceput sa adune. Aduna fiare, lemne, sarme, ziare si tot felu’ de alte prostii. Cand am vrut la un moment dat sa-i fac curat in casa, nu m-a lasat sa arunc nimic, ca „Poate-mi mai trebuie”.  Dupa ce-a murit batranul, am mai avut o tentativa sa fac curat in apartamentul respectiv, dar, bunica nu m-a lasat, ca „Erau ale lu’ bunicu-to, si poate ii trebuiau la ceva.”

Chestia asta m-a lasat interzisa.

„Pai bine, da’ acu nu-i ma trebuie”

„Pai nu, da’ daca se supara?”

Incepusem sa-mi inchipui ca arunc tot ce avut batranu’ strans aiurea si noaptea ma bate fantoma lu’ bunicu’. Am renuntat la operatia de aruncat toate chestiile la care nu le vedeam rostu’ fin’ca incepuse sa mi se faca frica pentru sanatatea ultimului meu neuron (habar n-aveti cat poa’ sa vorbeasca bunica-mea).

Revenind in zilele noatre, aseara, din lipsa de activitate, am bagat toata muzica existenta in abacul subsemnatei in playlistu’ lu’ nea Winamp, l-am pus pe shuffle si……… m-au apucat durerile de cap.  Am vreo 837  ore de muzica stocata prin tot felu’ de fisiere, directoare, harduri, etc. Vreo 80% din ele nu le-am ascultat nici macar o data si de vreo 20 % uitasem ca le am. Dupa descoperirea asta am incercat sa-mi aduc aminte cu ce ocazie si cu ce scop a ajuns atata muzica in abacu’ meu. Parte dintre ele stiu ca le-am adunat la diferite cereri. Adeca suna cate un prieten: „Ai melodia X?” Daca o aveam, bine, daca nu …..faceam rost. Si rost dupa rost s-au adunat. Parte le-am adunat dupa filozofia lu’ bunicu’ „poate o sa le ascult vreodata”, numa ca la mine „poate” inseamna intotdeuna „nu”. Unele le-am adunat dupa filozofia lu’ bunica. Erau ale lu’ frate-miu ….. si poate se supara daca le sterg. Drept e ca as putea sa-i spun ca mi-a crapat hardu’ si le-am pierdut, da dupa aia neuronu’ meu o sa aiba de suferit. Ca frate-miu seamana cu bunica-mea, si cand incepe sa-mi tina teorii imi vine sa fug d’acasa.

Concluzia, am imbatranit si incep sa adun lucruri aiurea.

P.S. Daca va trece prin cap sa intrebati de ce nu le sterg, raspunsu’ e simplu: Mi-e lene. Si asta e starea mea naturala in uichend, n-are legatura cu batranetile.