Faceți un exercițiu. Asta dacă vă plictisiți îngrozitor sau sunteți prea bine dispuși. Ascultați ce discută oamenii de lângă voi. Știu că nu-i frumos. Da’ devine distractiv după ce-ți trece depresia. Sau nervii. Rumânu’ se plânge de tot și de toate. Că-i șefu’ măgar, că colega nu muncește, că decorațiunile de crăciun îs roșii, că nevasta nu mai stă …. c-o doare spatele, că pe bărbat nu-l mai ține…., că n-a căștigat la loto, că ninge, că nu ninge, că-s prea puține zile libere de revelion, că primaru’ a aranjat să nu ningă de crăciun (asta a zis-o o doamnă psiholog. nu comentăm), că nora nu are grijă de copil, că copchilu’ o crede pe nevastă-sa și nu pe mă-sa, că vrăjitoarea de la Cluj a zis că mă mărit până în vară și acu’ e decembrie și io n-am prieten (altă psiholoagă), că elevii nu învață, că profesorii dau prea multe teme, că Gicu s-a dus la chef cu Marioara (măgaru´!), ca mama nu-mi da bani de club, ca au scumpit țigările, că Nae iar s-a îmbătat aseară, că mi-au plecat toți angajații, că mă doare …..cam tot ce vă trece prin cap. Asta n-ar fi o problemă dacă te plângi la cineva care te cunoaște și/sau are chef să te asculte. Da’ când te întâlnești cu un om după un an de zile, și te întreabă ce faci, e de rahat cu perje să-i explici tot ce ți-a mers prost în ultimu’ timp. Că nu cre’ că-l interesează foarte tare. Mai ales dacă sunteți prieteni pe facebuce. Mai ales dacă pe facebuce viața ta e perfectă. Că pe facebuce nu ne plângem. Că nu citește nimeni dacă ne plângem. Da’ dacă ești în fața lui, omului i-e rușine să fugă. Și stă să te asculte. Și te înjură în gând. După care se duce acas’ și se plânge la cineva că toată lumea se plânge.
Tu de ce te plângi?
PS, ai grijă ce vorbești în public. Habar n-ai cine te ascultă. #bigbrotherebinesanatos
Blog din Ţara Bârsei 