Vin sărbătorile……

… vin sărbătorile, vin sărbătorile. Yuuuupyyyyyyyy. Po’ să mă împuşc? Sau să plec din ţară? Sau să-mi inducă cineva o comă până pe 3 ianuarie? Poooooooooooot?

Acu’ să ne înţelegem. N-am probleme  cu sărbătorile în sinea lor de sărbători. Am, în schimb, o problemă mare cu luna lu’ Decembre. Că probabil că ştiţi, că pe la unele firme e lege că’n decembrie toată lumea pleacă tai tai în conţed. Chestie care se întâmpla şi la fabrica un’ dă cu sapa cumnatu’ propr’etate personală. Ceea ce înseamnă că susnumitu’ are prea mult timp liber. Şi românu’ cănd n-are ce face se apucă de gândit. Şi câte unii chiar ar trebui să se abţină. Inclusiv cumnatu-mio. Că par examplă acu’ doi ani în decembrie musiu susnumitu’ s-a gândit că ar trebui să-mi pună gresie şi faiantă în baie (la propriu, că pentru partea cu figuratu’ are nevastă), ceea ce a şi făcut. Drept urmare, în ajunu’ Craciunului subsemnata spăla de pe păreţi şi podele chestii folosite în construcţii. Anu’ trecut, în aceeaşi perioada, acelaşi  cumnat s-a gândit că ar trebui pus parchet prin casă. Pe cale de consecinţă şi-a împachetat nevasta şi copchilu’ şi  i-a trimis acas’ la mă-sa. Şi el s-a apucat de pus parchet. Drept urmare, în seara de ajun subsemnata se chinuia să-si aşeze mobila prin cameră şi să-şi gasească ţoalele. Asta, bineînteles, după ce a frecat vr’o tri ore la parchet. Şi ca să fie tacâmu’ complet, între Craciun şi rev, acelaşi cumnat s-a gândit c’ ar trebui să-mi zugrăvească camera, şi din pacate nici măcar promisiunile de moarte în chinuri nu l-au făcut să se răzgândească. Pe cale de consecinţă, pe 31 decembrie subsemnata a avut acelaşi program din ajunu’ Crăciunului.

Anu’ ăsta speram să scap. Numa’ că susnumitu’ cumnat iar are prea mult timp liber. Şi iar începe să gândească. Că să vă spui. Ieri, fiind vineri, şi subsemnata în CFS mi-am luat tălpăşiţa şi m-am cărat în oraş. De întors m-am întors pe la vr’o 10. Noaptea. Şi mi s-a părut mie că ceva nu-i chiar în regulă la mine acas’, da’ nu-mi prea dădeam sama ce. Decât că, pe calorifer în baie erau un tricou şi o pereche de nădragi de treling cu propr’etar necunoscut. Fază la care m-am cam spăriet. Că în mod normal n-avea nimeni ce căuta ieri dupăamiază la mine acas’. Aşa că, m-am apucat de facut inventaru’ prin casă. Deci, bucătăria OK, sufrageria OK, dormitoru’ meu OK, dormitoru’ soră’mii DEZASTRU. Adicătelea toată mobila adunată în mijlocu’ camerei, pereţii raşchetaţi şi o grămadă de tencuială pe lângă pereţi. M-a apucat plânsu’ instantaneu, am ieşit din cameră uitându-mă pe pereţi şi am avut parte de a doua surpiză a serii: cineva (nu dăm nume) a încercat şi tencuiala de pe hol. Deci, MAMAAAAAAAAAAAAAAAAAAA PO’ SĂ DORM LA TINEEEEEEEEEEEEEE???

Reclame

Ashe, de relaxare

S-a zvonit prin ziare ca vine iarna. Si ca asta (d’o trecut) o fo’ ultimu’ uichend (mai) calduros pe anu’ lu’ 2009. Pe cale de consecinta, nea’ Ioane, adicatelea mon pere si-a rupt de la gura vr’o 5 minute taxabile si o sunat sa adune tot neamu’ in vederea unui gratar. Decat ca neamu’ meu (inclusiv subsemnata) e cam tut cand vine vorba de patriarhu’ familiei. Adicatelea ne aducem aminte ca la tata „un gratar” inseamna intotdeauna altceva numa’ cand ne scoboram din masina pe propr’etatea omului. Ca sa va spui:

Ieri par example, plec de acas’ ca o dom’soara ce ma aflu, pe toace, machiata, aranjata, cu unghiile facute si mai ales, fara tzoale de schimb, ca-mi spusese cumnatu’ propr’etate personala ca tre’ sa-si recupereze babacu’ din gara pe la doo trecute fix. Adica n-o sa stam prea mult. Numa’ ca_cum socoteala de’ acas’ nu se prea potriveste cu gandurile lu’ nea’ Ioane, cam la 5 minute dupa ce am ajus la susnumitu’ cumnatu’ se situa cocotzat pe gard si se indeletnicea cu adunat neste struguri care s-au ascuns de ochiu vigilent a’ lu’ ma mere, io cautam butoaie, nepotu-mio alerga catzelu’ si sor-mea fugea dupe nepot. Ca deh, mon pere are si el vr’o tri butuci de vie imprastiati prin toata curtea, da’ el vrea sa faca vin. Si sufera de lene. Si strugurii aia tre’ia storsi. Si n’avea cin’ sa-i stoarca. Si s-a gandit el ca tovarasu’ gineri-so n-o sa-l refuze. Si a avut dreptate. Decat ca storcatoru’ de struguri avea nevoie de asistentza (a se citi hamal). Ca deh, cineva tre’ia sa plimbe si galetile cu struguri. Drep turmare……. am facut ceva sport = sanatate. Si era sa-mi rup gatu’ din cauza de tocuti combinate cu traversa de cauciuc ud. Si am speriat cainele. Da’ am reusit pan’ la urma sa-i stoarcem strugurii lu’ nea Ioane  in timp util. Acu’  (nu) visez la un pahar de chestie rozee, cu un vag miros de otzet, care-mi face gura punga, chestie la care mon pere ii zice vin.

Hai noroc! Hac!?

Mi-s rea!

Ieri o fo’ sor’mea & co in expeditie de jaf  si cotropire pe la mine pe acas’ si cu ocazia asta bagai de sama ca nepotu’ propr’etate personala cam fuge de subsemnata.Eh, asta in sine n-ar fi o problema prea mare, fi’n’ca de obicei, cand ajunge la mine pustiulica face intai inventaru’ la jucariile lasate pe aici, la papuci, la vasele & tacamurile din dulap, la mancarea de prin frigider, prin geanta lu’ muni (adica maica’mea) dupa care incepe sa stea de vorba cu lumea. Asa aflai ca azi, par exemple, a fost la dotor si i-a dat patie (pastile). Si ca a plans cand a trebuit sa ia patiele. Si ca si Bina (adica mama lu’ cumnatu’) ia patie. Si ca a fost in pac (parc) joc (si s-a jucat). Si ca Goghe (tata lu’ cumnatu’) i-a cumparat manane (banane) si maine pleaca pate (departe) a sosa (la sora-sa). Problema e ca, toate povestile astea le-am auzit in timp ce i le povestea lu’ mama cand io nu eram in camera cu ei. Ca_cand am intrat in camera n-a mai scos un cuvant. Dupa ce-am iesit a inceput sa turuie iar. Ca vrea gooo mae (adica mingea mare) s-o duca la dece (10, ca mai nou sta la etaju 10). Si vrea si vrum vrum si goo mic sa le duca tot la dece. Mi-am zis ca o fi vr’o coincidenta si m-a mancat in dos sa intru iar in camera. Si iar a tacut. Si dupa ce-am iesit a inceput sa turuie iar. Si am inceput sa-mi fac probleme. Ca nu-mi aduceam aminte sa fi urlat la bietu’ copchil sau sa-l fi pocnit. Dupa vr’o juma de ora de tocat creierii si-a facut cumnatu’ mila de mine si mi-a zis care-i baiu’: mandretea de nepot i-a zis lu’ Goghe si lu’ Bina ca-s rea. Ca lu’ pustiu nu-i place sa-l pupi. Si io de cate ori il prind il iau pe sus si-i trag o smotoceala. Si ultima data cand a fost pe la mine i-am ascuns si gooou’ . Si n-am vrut sa-i fac tuc (da’ chiar nu aveam portocale). Pe cale de consecinta, am castigat postu’ de bau bau personal a’ lu’ nepoate. Si nu ma plateste nimeni pentru asta.

Si se facu lumina!

Nus’ daca v-am spus, ca io mi-s fomeie batrana si ma lasa memoria, da’ cam acu’ vr’o luna…….. si ceva ramasei in bezna necunoasterii. Adicatelea bagai io de sama ca, din cand in gand becu’ din camera mea se credea stroboscop. Si cand i se punea pata incepea sa-mi faca cu ochiu. Pana intr-o zi cand m-a mancat in proverbialul dos si i-am zis lu’ cumnatu’mio, care a decretat sustinut de proverbiala pricepere la orice a rumanului:

„N-are cum!”

Si a aprins lumina. Rectific, a apasat pe intrerupator cu scopu’ de a aprinde lumina. Ca becu’ meu intrase in greva. Si-a bagat susnumitu’ cumnat nasu’ in lampa si a zis ca-i bun becu’. Drept urmare are ceva firu’. Da’ nu vede ce are. Si ca sa vada ce are tre’ sa scoata sigurantele. Si afara era intuneric. Si „Las’ ca vin sa ti-o fac intr-o zi pe lumina”. Cre’ ca daca mi-ar fi promis ca ma ia de nevasta in viata viitoare l-as fi crezut. Da’ povestea asta n-am crezut-o. Drept urmare m-am apucat de sapat prin cufaru’ cu amintiri uitate si mi-am descoperit veioza. Undeva dupa pat. Spre marea mea mirare era inca functionala. Numa’ ca are bec d’ala cu dulie mica, pe cale de consecinta emana o lumina chioara rau. Din fericire, lumina de la veioza combinata cu aia de la monitor erau suficiente cat sa nu-mi rup gatu’ la ceas de seara si sa po’ si io sa port o conversatie in timp relativ real pe mess.

Numa caaaaaaaaaaaaaaaaaaa, ieri pe la vr’o 6 ceasuri dupa amiaza pe cand ma conversam cuminte cu fratele din dotare si ma holbam inspre diverse bloguri, imi bate cumnatu’ in tocu usii. Ma intorc inspre el cu entuziasmu’ unui miel in vinerea mare, si-l vad zambind cam sadic:

„Inchide ala!” (ala fiind PC-u)

„Mno stai cinci minute.”

Deeeeeeeci, inchid toate programele care rulau cam fara sens, inchid PCu si ma car din camera. Dupa care cumnatu’ scoate sigurantele si…….. a facut el ceva. Numa’ ca dupa vr’o 10 minute, pe cand incepusem sa-mi rod unghiile de frica, vine mama si-mi zice:

„Cica e un fir rupt si tre’ sa sparga peretele.”

„Sa sparga ceeeeeeeeeeeeeee??????? Da’mi bag picioarele in el bec.”

Intre timp cumnatu’mio a facut vr’o 5 ture pana in bucatarie si inapoi. Pana cand decreteaza intr-un final:

„E rupt un fir!”

„Asa, siiiiiiiiiiiiiiiii?”

„Tre’ sa pun altu’!”

„Si ce te opreste?”

„Aaaaaaaaaa. Nimic.”

Eh, dupa vr’o juma’ de ora de la discutia asta, cumnatu’ propretate personala a cuplat sigurantele, a apasat pe intrerupator SI SE FACU LUMINA BAAAAAAAAAAAAAA, si nu mai tre’ sa ma chiorasc sa vad ce scriu. Yuuuuuuupyyyyyyyyy. ‘Dea ‘al de sus sanatate cumnatele (pana mi-i enerva iar 😈 ).

Buhuhu!

Ieri fura Floriile. Adeca sarbatoare. Adeca zi de zacut, bolit si relativ blogarit. Pe scurt, trezit, baut ceai, baut suc de lamaie, fumat o tigara, baut ceai, baut ceai, baut suc de lamaie, zacut in pat, venit mama, barfit cu mama, baut ceai, baut suc de lamaie, baut ceai, baut suc de portocale, plecat mama, zacut in pat.  Pe la vr’o 6 juma’ imi trece un glontz prin cap. Pardon, o idee. Ca ar fi bine sa fac o baie fierbinte. Si cum n-a avut cin’ sa ma razgandeasca m-am executat. Am zacut vr’o juma’ de ora in apa fierbinte de mi s-au lichefiat creierii si era cat pe ce sa lesin, m-am scos din apa si m-am postat in fata PCului (vorba vine) sa-mi revin. Si cum ma holbam io cuminte la monitor si visam la vremurile cand nu-mi curgea nasu’ am simtit neshte fiori pe sira spinarii. S’am inceput sa rememorez evenimentele ………. Deci, am incuiat usa dupa ce a plecat mama, geamurile is inchise, stau la etaju’ 4, nu poa sa intre nimeni daca nu-i dau voie……….  Si totusi, parca am auzit niste pasi. Si simt ca ma priveste cineva………. Oi fi delirand de la raceala……. Sau???? Sa ma intorc??? ……. sa nu ma intorc??????? Deja imi inchipuiam ca o sa dau cu ochii peste cineva cu o masca de mostru pe fata si cu un cutit in mana, care o sa-mi ceara banii. Si eu n-am bani. Si n-o sa ma creada. Si o sa ma trimita  in lumea vesnicei vanatori. Si n-o sa mai apuc sa fac treij’ de ani. Si n-o sa mai apuc zile fara batiste si pastile. Si n-o sa mai apuc sa port tricou’ ala misto’ de mi l-am cumparat. Intorc capu’…….. nimeni.

Ma, da’ totusi, am auzit pasi. Si cineva se uita la mine. Nu m-am tampit de tot (cred). Mai intorc capu’ o data si-l vad pe nepotu’ zambind sadic din usa. In prima faza m-am bucurat, ca asta insemna ca nu m-am tampit. Da’ dupa  m-am speriat ca pustiu nu avea ce sa caute la usa mea. Dupa care m-am prins ca n-are cum sa fie singur. Drept urmare, in vr’o 5 secunde mi-am luat pantaloni lungi pe mine (nepoate are o problema: cand vede piele ciupeste) si am pornit spre bucatarie. Pe hol dau cu ochii de cumnatu-mio care zambea la fel de sadic_ca nepoate. Parca ar fi tac-su 😀 . Ca venise sa-i aduca lu’ ma mere niste butasi de trandafiri. Si are cheie. Si i-a fost lene sa sune la usa. Si cumnate: BA P’A MA’TII ca era sa mor de inima.

Cumnatu & co (sau ce inseamna o zi tututa)

Plaja era aproape pustie. Undeva in departare se vedeau niste copii incercand sa prinda valurile.  Parintii presupun ca ii urmareau de undeva de sub umbrele.  Soarele ma alinta printre brize suave. Marea imi canta un cantec de leaga. Adormisem cu gandul alergand printre iubiri pierdute.

Poc, poc, poc, pooc poooc POOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOC.

Deschid ochii si vad biblioteca. Mdea, vise. Is acas’ e iarna si frig.  Nepotu’, ca de obicei, e ofticat ca dorm mai mult ca el si-mi da desteptarea. Pan’ sa ma dau jos din pat revizuiesc planurile pe ziua de azi: spalat, imbracat, baut cafea (nu neaparat in ordinea asta),  verificat sfantu’ www (ceva jocuri, ceva bloguri) ucis niste bilute (nu va zic ce joc, sac!), batut juma’ de oras,  curatat un calculator, instalat un antivirus, venit acas’ …………..mai vazut.

Cu greu m-am dat jos din pat, da’ dupa un kil de cafea toate mergeau ca unse. Am reusit sa ma spal si sa ma imbrac, i-am dat drumu’ la PC si dupa vreo juma’ de ora, surprizaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, am ramas fara curent.  Ies incet din barlog si descopar problema:  una bucata cumnat dotat cu una bucata tata si una bucata unchi (ale lui bucati) se holbau la tablou’ de sigurante. Si brusc mi-am adus aminte, ca mi-a zis sor’mea ca azi au de gand sa schimbe tablou’ de sigurante. Si asta dureaza. Si eu nu functionez normal fara curent.  Ca n-am TV, nici PC, nu poci sa cetesc daca n-am PC ca asta inseamna ca n-am muzica si nu poci sa cetesc fara muzica. Deci, plictisealaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Mi-am mutat domiciliu’ in bucataria familiei si mi-am schimbat ocupatia in „observator nepriceputu’ ” s-am asteptat…………….. sa termine………. sau sa ma scoata careva in oras…………..sau sa-mi vina vreo idee.  Chestia e ca nu pot sa gandesc logic in timp ce port conversatii stupide. Si cum unchiul de cumnat a venit cu fi’sa, femeie pe care am vazut-o de 3 ori in viata mea (si pe care, fie vorba intre noi, nici n-o prea ajuta inteligenta), m-am trezit vorbind despre vreme, traseele autobuzelor si mancare (urasc subiectele astea).

Dupa vreo doua cani de cafea imi pica fisa: trebuia sa ma duc la sora lu’ cumnatu’ sa-i fac curat in PC.  Veci pururi nu mi-a placut sa fac curat in calculatoare refolosibile primite cadou. De fiecare data cand fac asta am parte de cate o surpriza. Diagnosticu’ la calculatoru’ asta: n-are spatiu si nu stiu ce sa sterg. No’ femeia n-a vazut pana acu’ calculatoare (rectific, n-a folosit) si nu puteam sa-i explic prin telefon ce poate si ce nu poate sa sterga.

M-am inarmat cu rabdare si tutun si am plecat in excursie. Am batut juma’ de oras pe jos (cui dreaq i-a venit ideea sa mute trecerile de pietoni din capat?). Am ajuns la destinatie in stare de iceberg i-am facut femeii paguba d’o cana de cafea, si m-am apucat de lucru.  Mutat ceva fisiere, dezinstalat neste rahaturi programe, per total vreo 6 gigi. Imi fac cruce si ma gandeam sa plec acasa, cand suuuuuuuuuuuuuuuuuuuuurpriza numaru 2: sti, da’ nu-mi merge netu’.  Incerc conexiunea, avea dreptate, nu mergea………. moment in care am cam intrat in ceata. Am incercat tot ce mi-a trecut prin cap si mi-a dat cu + pe schimbat ferestre. Da’ nu aveam cu ce. Ca toate cd-urile mele erau cuminti, acasa.

Dupa vreo ora de chinuri, doamna sora de cumnat isi aduce aminte ca fostu’ propretar de PC i-a zis ceva despre el, da’ nu-si mai aducea aminte ce. Il suna si omu’ promite ca intr-o ora se prezinta cu sotul doamnei susnumite la domiciliu (ca erau la pescuit pe nus’ ce balta inghetata).  Au venit, dupa 3 ore da’ au venit. Si tot ce mi-a putut spune omu’ a fost ca, la el a mers PC-u. Numa ca ultima data l-a folosit acu’ 6 luni, ca el si-a luat altu (maaaaaaaaaaaare ajutor). Ii explic femeii cam cum se pune problema si fac greseala sa-i explic de fata cu sotu’. Asta, mai  paralel cu calculatoarele decat nevasta-sa, a priceput ceva (nu stiu sigur ce) si l-a sunat pe un prieten sa-i ceara imprumut unitatea sa vada ce nu merge in calculatorul lui.

Pan’ la urma am reusit sa ajung acasa. Cu nervii terci. Si ca sa fie ziua perfecta, a urmat bomboana de pe coliva: m-a sunat fostu’.  Dupa 2 ani, da’ asta e alta mancare de peste.

In concluzie, ghici ce fac eu maine?