Nea Ioane si erdeeshu

Dupa cum stiti, ca v-am mai povestit, nea Ioane al meu (recte mon pere) vietuieste la tzara. Da’ pe vreumuri a vietuit la bloc. Si s-a obisnuit el sa aiba multe, multe, multe canale la teveu. Pe cale de consecinta acu’ vr’o doi ani si-a tras antena de la gigi. Amu’, ce-mi aduc io aminte e ca a durat vr’o doo luni pan’ au reusit aia sa-i monteze antena. Ca_ca de obicei (asta-i boala grea la erdeeshi) dupa ce au semnat susnumitii contractu’ baietii veseli de la erdeesh l-au sunat ca vin in ziua Z sa-i monteze antena. Decat ca mon pere in ziua Z nu era acas’. Si a ramas inteles ca-l reprogrameaza. Si l-au reprogramat. Dupa ce s-a dus ma mere si a facut scandal. Adica dupa doo luni. Relatiile dintre susnumitii au fost bune pana cam joia trecuta. Drept e ca daca ploua, ninge sau bate vantu’ mai tare mon pere are teveu’ pe post de bibelou, da’ asta se trage de la faptu’ ca_casa susnumitului se situeaza intr-o forma de relief numita groapa.

Eh, miercurea trecuta am facut o vizita de lucru la susnumitii erdeeshi, fi’nca tre’ia sa le dau neste bani. Se uita tanti pe factura si cand ajunge la a’ lu’ nea Ioane zice:

„Stiti, domul trebuie sa vina sa-i schimbam cartela. Ca o sa se reseteze si n-o sa mai prinda nici un program.”

Bag sama ca m-am uitat cam urat la ea ca a tinut sa precizeze ca nu tre’ sa vina neaparat nea’ Ioane. Da’ cine vine sa aiba cartela, copie dupa buletinu’ lu’ nea Ioane si copie dupa buletinu’ personal. La o socoteala simpla, daca ma duceam io sa-i schimb cartela il lasam pe nea Ioane in bezna necunoasterii vr’o doua saptamani. Pe cale de consecinta l-am sunat sa-i iesplic ca tre’ sa-si deplaseze fizicu’ pan’ la erdeeshi. Copil cuminte si ascultator cum e el, s-a conformat. A venit joi. Si a aflat ca nu poa’ sa-i schimbe cartela ca nu le merg calculatoarele. Da’ daca mai sta vr’o doua ore poate isi revin. Si lu’ tata ii place muuuuuuuuuult de tot sa astepte. Asa ca a plecat acas’. Sambata a mai dat o raita prin oras, ca tot avea niste cumparaturi de facut. Si s-a dus si dupe cartela. Decat ca astia nu mai aveau cartele. Si s-au oferit, dragii de ei sa-i dea un numar de telefon. Sa mai sune din cand in cand sa nu mai bata douaj’ de kilometrii degeaba. Decat ca mon pere s-a suparat. Si le-a zis sa-l sune ei. Si ca daca ramane fara canalele la care se uita el ii da in judecata. Da’ am impresia ca pe astia ii doare la doi metrii in  spate de promisiunile lu’ nea Ioane. Oricum, promit sa va anunt daca-l suna.

Reclame

Cumnatu & co (sau ce inseamna o zi tututa)

Plaja era aproape pustie. Undeva in departare se vedeau niste copii incercand sa prinda valurile.  Parintii presupun ca ii urmareau de undeva de sub umbrele.  Soarele ma alinta printre brize suave. Marea imi canta un cantec de leaga. Adormisem cu gandul alergand printre iubiri pierdute.

Poc, poc, poc, pooc poooc POOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOC.

Deschid ochii si vad biblioteca. Mdea, vise. Is acas’ e iarna si frig.  Nepotu’, ca de obicei, e ofticat ca dorm mai mult ca el si-mi da desteptarea. Pan’ sa ma dau jos din pat revizuiesc planurile pe ziua de azi: spalat, imbracat, baut cafea (nu neaparat in ordinea asta),  verificat sfantu’ www (ceva jocuri, ceva bloguri) ucis niste bilute (nu va zic ce joc, sac!), batut juma’ de oras,  curatat un calculator, instalat un antivirus, venit acas’ …………..mai vazut.

Cu greu m-am dat jos din pat, da’ dupa un kil de cafea toate mergeau ca unse. Am reusit sa ma spal si sa ma imbrac, i-am dat drumu’ la PC si dupa vreo juma’ de ora, surprizaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, am ramas fara curent.  Ies incet din barlog si descopar problema:  una bucata cumnat dotat cu una bucata tata si una bucata unchi (ale lui bucati) se holbau la tablou’ de sigurante. Si brusc mi-am adus aminte, ca mi-a zis sor’mea ca azi au de gand sa schimbe tablou’ de sigurante. Si asta dureaza. Si eu nu functionez normal fara curent.  Ca n-am TV, nici PC, nu poci sa cetesc daca n-am PC ca asta inseamna ca n-am muzica si nu poci sa cetesc fara muzica. Deci, plictisealaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Mi-am mutat domiciliu’ in bucataria familiei si mi-am schimbat ocupatia in „observator nepriceputu’ ” s-am asteptat…………….. sa termine………. sau sa ma scoata careva in oras…………..sau sa-mi vina vreo idee.  Chestia e ca nu pot sa gandesc logic in timp ce port conversatii stupide. Si cum unchiul de cumnat a venit cu fi’sa, femeie pe care am vazut-o de 3 ori in viata mea (si pe care, fie vorba intre noi, nici n-o prea ajuta inteligenta), m-am trezit vorbind despre vreme, traseele autobuzelor si mancare (urasc subiectele astea).

Dupa vreo doua cani de cafea imi pica fisa: trebuia sa ma duc la sora lu’ cumnatu’ sa-i fac curat in PC.  Veci pururi nu mi-a placut sa fac curat in calculatoare refolosibile primite cadou. De fiecare data cand fac asta am parte de cate o surpriza. Diagnosticu’ la calculatoru’ asta: n-are spatiu si nu stiu ce sa sterg. No’ femeia n-a vazut pana acu’ calculatoare (rectific, n-a folosit) si nu puteam sa-i explic prin telefon ce poate si ce nu poate sa sterga.

M-am inarmat cu rabdare si tutun si am plecat in excursie. Am batut juma’ de oras pe jos (cui dreaq i-a venit ideea sa mute trecerile de pietoni din capat?). Am ajuns la destinatie in stare de iceberg i-am facut femeii paguba d’o cana de cafea, si m-am apucat de lucru.  Mutat ceva fisiere, dezinstalat neste rahaturi programe, per total vreo 6 gigi. Imi fac cruce si ma gandeam sa plec acasa, cand suuuuuuuuuuuuuuuuuuuuurpriza numaru 2: sti, da’ nu-mi merge netu’.  Incerc conexiunea, avea dreptate, nu mergea………. moment in care am cam intrat in ceata. Am incercat tot ce mi-a trecut prin cap si mi-a dat cu + pe schimbat ferestre. Da’ nu aveam cu ce. Ca toate cd-urile mele erau cuminti, acasa.

Dupa vreo ora de chinuri, doamna sora de cumnat isi aduce aminte ca fostu’ propretar de PC i-a zis ceva despre el, da’ nu-si mai aducea aminte ce. Il suna si omu’ promite ca intr-o ora se prezinta cu sotul doamnei susnumite la domiciliu (ca erau la pescuit pe nus’ ce balta inghetata).  Au venit, dupa 3 ore da’ au venit. Si tot ce mi-a putut spune omu’ a fost ca, la el a mers PC-u. Numa ca ultima data l-a folosit acu’ 6 luni, ca el si-a luat altu (maaaaaaaaaaaare ajutor). Ii explic femeii cam cum se pune problema si fac greseala sa-i explic de fata cu sotu’. Asta, mai  paralel cu calculatoarele decat nevasta-sa, a priceput ceva (nu stiu sigur ce) si l-a sunat pe un prieten sa-i ceara imprumut unitatea sa vada ce nu merge in calculatorul lui.

Pan’ la urma am reusit sa ajung acasa. Cu nervii terci. Si ca sa fie ziua perfecta, a urmat bomboana de pe coliva: m-a sunat fostu’.  Dupa 2 ani, da’ asta e alta mancare de peste.

In concluzie, ghici ce fac eu maine?