Concluzie

În 30 de ani şi-un zâmbet vieţuiţi sub acelaşi acoperiş cu ma mere au apărut frecuşuri. Acu’ n-am de gând să vă povestesc chestii legate de notele de la şcoală sau de foştii amanţi, pardon, iubiţi, da’ am de gând să vă pove chestii din viaţa de zi cu zi. Povestea pleacă de la faptu’ că io şi cu ma mere suntem firi incompatibile. Adicătelea e e gospodina desăvârşită. Îi place să spele, să cureţe, să facă mâncare, chestii de genu’ ăsta. Eu în schimb sunt dezastru la capitolu’ ăsta. La mine pentru curăţenie  există întotdeauna ziua de mâine, de spălat spăl, adică spală maşina, o dată pe săptămână şi doar ceea  ce e absolut necesar (pentru restu’ există săptămâna viitoare), şi de gătit…. Dumnezeu cu mila. Că la mine „mâncare caldă” se numeşte cafea iar „mâncare gătită” friptura de pui. Rece.

Eh, din cauza asta, discuţiile mele cu ma mere sună, de obicei, cam aşa:

Ea: Fă-ţi curat pe birou, bagă-ţi hainele în dulap, şterge prafu’ de pe bibliotecă.

Eu (cu nasu’ în monitor/vr’o carte): Îhî.

Ea (după vr’o juma’ de oră): Ţi-am zis să… citiţi mai sus.

Eu (în aceeaşi poziţie): Da mamă.

Ea (după altă juma’ de oră): Parcă ţi-am zis ceva.

Eu (în aceeaşi poziţie): Nu dorm încă.

Ea (altă juma’ de oră): N-ai făcut  ce ţi-am zis.

Eu (În aceeaşi poziţie): Mâine, că e târziu, şi mi-e somn.

Azi am luat-o de la capăt. Adică ea mi-a zis să-mi fac curat pe birou şi eu am ajuns la concluzia că şi mâine e o zi. După care urmează uichendu’. Şi ne-am luat la ceartă. Şi după ce s-a calmat m-a mâncat în dos să deschid gura:

Eu: Auzi mamă, tu ţi-ai ratat cariera. Tre’ia să te faci capitan. Că te descurcai.

Ea: Şi tu ce mă-ta tre’ia să te faci? Prinţesă? Că văd ca te descurci.

Deci (asta era concluzia), de acu’nainte aştept să vă adresaţi cu majestate când aveţi să-mi comunicaţi ceva. Primesc ode şi laude aici. Pentru cadouri lăsaţi o adresă de mail să vă pot comunica unde să le trimiteţi. Ştiu, pot să aştept…..

Publicitate

Ma marit?

Dragi tovarasi si pretini, gandind la rece, am cam putulit belica. Ca daca nu va spusei, va spui acu’. Mama vrea sa ma marite 😥 .  Partea proasta (din punct de vedere a lu’ mama) e ca n-are cu cine. Partea si mai proasta (din punctul meu de vedere) e ca s-a apucat sa-mi caute barbat. Partea groaznic de proasta e ca m-am prins prea tarziu. Ca sa va spui. De vr’o juma de an imi tot povesteste de un anumit nea’ care-i aduce niste nus’ ce anume marfuri. Ca-i tare simpatic si vorbaret si-ar vrea sa se insoare. Si n-are cu cine.  Drept e ca se mai calmase in ultimele doo luni, da’ cam d’o saptamana iar a inceput.  In primele zile amintea destul de timid de el si povestea neste chestii legate de munci, adicatelea cum ca i s-a imbatat hamalu’ si l-a trimis acasa.

Eh, eu sambata am plecat tai tai la o prietena si m-am intors duminica. Din principiu nu povestesc ce fac pe la chefuri nici trasa de limba nici de par. Duminica_cand s-a intors mama au inceput nationalele de tras de limba. Ca cine a mai fost la chef, ca ce-am facut, ca cand am plecat, ca cand m-am intors, ca cu cine ~, ca da’ tu chiar n-ai pe nimeni. Deci, mama N-AM PE NIMENI si nici nu ma bate gandu’ sa ma leg la cap.  Da’ fiind prea duminica si eu prea obosita n-am bagat prea mult in seama discutia. Proasta idee. Foarte porasta, da’ asta am descoperit numa’ luni.

Luni eram relativ mai treaza decat Duminica. Si imi functionau alarmele vag mai bine. Si cand a inceput mama sa-mi povesteasca iar de susnumitu’ au inceput sa-mi sune. Alarmele adica.  Ca prea era domnu’ subiect de discutie 2 zile la rand si ocupa mai mult timp in discutii decat mutarea sor’mii. Si mama de obicei functioneaza pe sistemu’ „bate iapa sa priceapa saua”, pardon, era invers. Da’ pentru asta tot mi-a luat destul de mult sa pricep ce are mama in cap. De inteles am inteles dupa o discutie de genu:

„Da-mi si mie ala al tau 😀 „

„Ala ce?”

„Ala pe care vorbesti cu frac’tu”.  (ala fiind ID-u de mess)

„Aaaaaaaaaa, de ce?”

„Pai imi trebe 😀 „

„Da’ cui vrei sa i-l dai?” (ca mie imi trecusera prin cap toate neamurile care au descoperit abacu, deci, NU MERCI)

„Pai lu’ baiatu’ ala”.

„Aaaaaaaaa, NU”

„Da’ de ce tu, ca-i baiat simpatic, si vorbaret, si muncitor si…….  si……. si…. „

Si cum va spuneam, mama si-a gasit ginere. Si acu’ vrea sa-mi faca_cunostinta cu el. Ca poate ma marit si eu. Ca deja am o varsta. Si sor-mea are copil. Si-i mai mica decat mine. Si……… si……… si……..

HEEEEEEEEEEEEEEEEEEELP, AU SECOUREEEEEEEEEEEEEE, F1 AJUTOOOOOOOOOOOOR .

Tigarile mele :((

Pana acu’ vreo doua luni, mama proprietate personala ma tot batea la cap sa schimb tigarile. Pe vremea respectiva fumam neste tigari mentolate, care, dupa parerea mamei, putzeau cam rau. Dupa ani de certuri pe tema asta, am renuntat si am schimbat tigarile. Am incercat vreo cateva marci si concentratii de nicotina/gudron pana am ramas la o anumita marca&concentratie. Chestia e ca, tigarile pe care le-am gasit nu-s de mult timp pe piata, drept urmare nu-s multe magazine/buticuri/chioscuri/bombe care sa aiba la vanzare sursa mea de calm si relaxare.  „Nu-s multe” inseamna 4 locatii mari si late, 3 palsate strategic pe drumul meu spre munca si una langa domiciliu’ subsemnatei.  Problema cu primele 3 locatii e ca, sunt plasate in statiile de unde iau/schimb autobuzul, si daca Doamne feri e coada si n-am timp de asteptat, tre’ sa recurg la varianta de rezerva (aceeasi marca, alta concentratie) fin’ca pe langa locul de sapa al subsemnatei tigarile respective inca nu au fost descoperite.

Locatia de langa domiciliu’ subsemnatei, are, in schimb, alta meteahna. In cursul saptamanii e deschisa de la 6:30 pan’ la 21:30, sambata de la 8:00 pan’ la 16:00 si duminica ioc. Aprovizionarea cu tigari o fac doar martea (o fi avand vr’o logica chestia asta, da’ eu n-o vad). Amu’, ori nu comanda tigari suficiente, ori e careva prin cartier care ma uraste, deoarece:

martea, daca ajung dupa nenea care aduce tigarile, am ce-mi cumpara.

miercurea, cam o data la doua saptamani mai gasesc cate un pachet ratacit pe rafturi.

joia NU MAI AU TIGARI.

De aproape doua luni patesc chestia asta, da’ io insist, ca poate poate se gandesc astia sa aduca mai multe tigari, sau se muta nenea care-mi fura tigarile din cartier.

CZ: Neneaaaaaaaaa, fie-ti mila si lasa-te de fumat, ca vor si altii sa moara din cauza de tutun.

Mama (ei de) Rusie

Va aduceti aminte de clasa I? Ne – a invatat pe fiecare cate o invatatoare (tovarasa sau doamna, dupa caz) alfabetu’. Curios, in clasa I ordinea literelor din alfabet nu prea mai semana cu aia de la gradinita. Pana in ziua de azi tot mai cred ca cineva a aranjat literele din abecedar pentru a putea scrie „Ana are mere”. Prima propozitie scrisa de toti elevii din spatiul carpato-danubiano-pontic a fost „Ana are mere”. Si Ana ar fi ramas cu merele ei pe post de marturie a faptului ca tot elevu’ de clasa I e in stare sa scrie trei cuvinte daca ilustrii profesori care au conceput maualele in paleolitic era comunista nu aduceau aminte de ea in CARTEA DE MATE. Dupa ce am invatat tabla adunarii/scaderii/inmultirii/impartirii, Ana si merele ei au devenit cosmaru’ vietii mele. Aproape toate problemele la mate incepeau cu „Ana are (x) mere”, mere pe care le aduna le scadea le inmultea le impartea le facea compot/placinta/vin/otet/tuica, le cocea le smochinea le maltrata in fel si chip. Nu ca m-ar interesa ce facea Ana cu merele ei, da’ intotdeauna aparea la sfarsitu’ problemei o intrebare de genu’ : „Cate mere mai are Ana?”. Si trebuia sa calculez, sa numar samburii si coditele, sa – l bat pe unu’ din aia la care le-a dat asta mere sa aflu „cate mere mai are Ana”.

Ani de zile m-am rugat la sfintii manualelor, la Dumnezeii matematicii, la Sfanta Treime, Sfanta Marie, San’Pentru, Sa’ntIon, Sa’nt Ilie si San’ Nicoara s-o faca pe Ana egoista si avara, sa nu-si mai imparta asta merele, sa si le tina pentru ea ca’ sa nu mai trebuiasca sa calculez eu cate kile de mere se perinda anual prin cartile de mate. Nu stiu daca m-au ascultat sfintii da’ pana am terminat eu scoala Ana inca mai facea trafic cu mere.

Acu’ ce legatura au Ana si merele ei cu titlu: Mama Rusie are gaze. Nu, nu-s de la fasole, are gaze d’alea de metan de ard la aragazele patriei noastre. Mama Rusie are si aere. Ca daca numa ea are gaze prin zona isi da aere de pais cu importanta pe teritoriu Iuropei. Cre’ ca cineva, la un moment dat, s-a rugat la ceva sfinti si dumnezei sa nu (-si) mai dea Mama Rusie atatea aere. Partea proasta e ca sfintii nu-s la curent cu jargoanele din ziua de azi. Drept urmare, au analizat cererea si au decis: Rusia nu mai da gaze la nimeni (ca doar metanu’ tot aer se numeste in acceptiunea neinitiatilor in ale chimiei…. ca subsemnata de altfel).