Azi am sa crestez in grinda

Adica ma dau mare ca trecui de suta de vizitatori intr-o zi (ca habar n-am cati au si citit ceva 😀 ).

Later edit: Pentru cei care ajung aici cautand „Azi am sa crestez in grinda”, la poezie ii spune „La oglinda” si a scris-o George Cosbuc.  Da’ daca tot ati ajuns aici,:

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă!
Mama-i dusă-n sat! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Şi ce cap frumos răsare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Şi la ureche
Uite-o floare.

Asta-s eu! Şi sunt voinică!
Cine-a zis că eu sunt mică?
Uite, zău, acum iau seama
Că-mi stă bine-n cap năframa
Şi ce fată frumuşică
Are mama!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!
Dar cum nu! Şi mama-mi coasă
Şorţ cu flori, minune mare –
Nu-s eu fată ca oricare:
Mama poate fi făloasă
Că mă are.

Ştii ce-a zis şi ieri la vie?
A zis: – „Ce-mi tot spun ei mie!
Am şi eu numai o fată,
Şi n-o dau să fie dată;
Cui o dau voiesc să-mi fie
Om odată”.

Mai ştiu eu! Şi-aşa se poate!
Multe ştiu, dar nu ştiu toate.
Mama-mi dă învăţătură
Cum se ţese-o pânzătură,
Nu cum stau cei dragi de vorbă
Gură-n gură.

N-am să ţes doar viaţa-ntreagă!
Lasí să văd şi cum să leagă
Dragostea – dar ştiu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine –
Hai, mă prind feciorii dragă
Şi pe mine!

Că-s subţire! Să mă frângă
Cine-i om, cu mâna stângă!
Dar aşa te place dorul:
Subţirea, cu binişorul
Când te strânge el, să-ţi strângă
Tot trupşorul.

Braţul drept dacă-l întinde
Roată peste brâu te prinde
Şi te-ntreabă: „Dragă, strângu-l?
Şi tu-l cerţi, dar el, nătângul,
Ca răspuns te mai cuprinde
Şi cu stângul.

Iar de-ţi cere şi-o guriţă –
Doamne! Cine-i la portiţă?
Om să fie? Nu e cine!
Hai, e vântul! Uite-mi vine
Să văd oare cu cosiţă
Sta-mi-ar bine?

O, că-mi stă mie-n tot felul!
Să mă port cu-ncetinelul:
Uite salbă, brâu, şi toate!
Şi cosiţe cumpărate,
Stai, să-nchei şi testemelul
Pe la spate.

Uite ce bujor de fată –
Stai să te sărut o dată!
Tu mă poţi, oglindă, spune!
Ei, tu doară nu te-i pune
Să mă spui! Tu ai, surată,
Gânduri bune.

De-ar şti mama! Vai, să ştie
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am să fiu tot fată,
Voi fi şi nevast-odată:
Lasí să văd cât e de bine
Măritată.

Că mi-a spus bunica mie
Că nevasta una ştie
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna –
Şi mă mir eu ce-o să fie
Asta una!

Brâu-i pus! Acum, din ladă
Mai ieu şorţu! O să-mi şadă
Fată cum îmi stă nevastă…
Aolio! Mama-n ogradă!
Era gata să mă vadă
Pe fereastă.

Ce să fac? Unde-mi stă capul?
Grabnic, hai să-nchid dulapul
Să mă port să nu mă prindă.
Salbă jos! Şi-n cui oglindă!
Ce-am uitat? Închisă uşa
De la tindă.

Intră-n casă? O, ba bine,
Şi-a găsit nişte vecine,
Stă la sfat… toată-s văpaie!
Junghiul peste piept mă taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bătaie!

Reclame

Sa mai cresti copii!

De vreo 2 zile ma doare capu’. La propriu. Si nu stiu de de. Adica stai ca stiu. M-a fortat sefa sa gandesc si neuronu’ meu se revolta.

Problema e ca, daca ma doare capu’ si nici o pastiluta mica si colorata nu-si face efectu’ tre’ sa dorm si-mi trece. Daca adorm in momentu’ in care am pus capu’ pe perina succesul e garantat in decurs de 2 – 3 ore, daca nu, garantat nu dorm juma’ de noapte.

Aseara, ca in fiecare vineri, inainte sa ajung acasa mi-am facut stocu’ de tigari, cafea si bere pentru tot uichendu’. Obiceiu’ asta al meu, din pacate, e cunoscut in toata casa.  Deci, ajuns acasa, descoperit ca-s singura, potolit foamea, postat in fata la PC, baut o cafea, baut un pahar de bere, multumit lu’ Dumnezeu ca-i vineri si pregatit pentru program de lancezeala&blogareala 2 zile. Pe la vr’o 9 a inceput nebunia. A ajuns acas’ sor’mea & compania dupa care, mi-am luat un pumn in gura, era sa-mi zboare un ochi din motive de combinat nepot de 2 ani cu un pix  in bratele mele (proasta idee), ochelarii mei au facut o excursie de vr’o 2 metrii pe parchetu’ proaspat ceruit (asa-mi trebe daca n-am lasat copilu’ sa stinga calculatoru’) si am ramas vr’o 10 minute fara curent curentat fin’ca nea’ cumnatu’ s-a trezit ca tre’ schimbata o priza. Dupa care m-a luat durerea de cap. Si logic, n-a vrut sa plece tai tai cand i-am dat o pastiluta, drept urmare m-am bagat in pat, in speranta ca adorm instantaneu. Ce n-am luat in considerare a fost faptul ca organismul meu e obisnuit sa adoarma vinerea pe la 2 – 3 sambata dimineata, si eu il fortam sa doarma pe la 11 vineri seara. Si n-a vrut! De loc, de fel si de nici o culoare.  In cazuri de genu’ asta, de obicei, ma dau jos din pat si ma dau cu placa de surf pe net pan’ ma plictisesc si mai ia somnu’, da aseara nu ma lasa rana de pe neuron.

Si cum stateam eu asa, cuminte, in pat, si visam  la feti frumosi calare pe cai albi si incaltati cu cizme rosii, la comorile lu’ Traian, Decebal si Burebista, la cramele lu’ Stefan cel Mare, se aude pe langa usa subsemnatei:

pas, pas, pas, pas, scaaaaaaaaaaaaart, pas, pas, fas, fas

Mi-au trecut prin cap 1555 de scenarii, incepand cu Zburatori si terminand cu criminali in serie, dar m-am fortat sa intoprc capu’ si sa deschid ochii, si…………… surprizaaaaaaaaaaaaaaa: SOR-MEA

„Ce faci tu?”

„Nu mai avem bere si tigari, ne dai si noua?”

„Grrrrrrrrrrrrrrr, ia-ti”

pas, pas, pas, scaaaaaaaartz, pas, pas, pas ……………naniiiiiiiiiiiiiiiiiiii

Azi dragutza dimineata ma trezesc la 8 juma (tre’ notat, ca eu ma trezesc sambata pe la 11 – 13) ma duc in bucatarie sa caut niste cafea gata preparata si gasesc……………. bidonu’ de bere de 2 kile din care apucasem sa beau UN PAHAR , da doar bidonu’, ca berea ioc, pachetu’ de tigari care era sigilat, da doar pachetu’ ca tigari ioc, si juma’ de cana de cafea :((

Si sa mai cresti copii!!!!

Cu ce ma trateaza prietenii

Incepand de la 1 martie in Rusia se vor standardiza recipientele in care se vinde vodca. Noile oferte alcoholice vor avea urmatoarele denumiri:

0,1 l vodka = Demo
0,25 l vodka = Trial version
0,50 l vodka = Personal edition
0,75 l vodka = Professional edition
1,00 l vodka = Network edition
1,75 l vodka = Small business edition
3 l vodka = Enterprise edition
5 l vodka = Datacenter edition
vodca de casa = Home edition
50-ul la pachet cu bere = Service pack
Bere = Patch

Sa aveti pofta!

PS 1 multam Vasea!

PS 2 La multi (b)ani, Grigore, Vasile si Ioan!

Cercetari cercetate II

„Potrivit oamenilor de stiinta, barbatii cu o viata sexuala deosebit de activa intre 20 si 30 de ani sunt mult mai predispusi la boli in cea de-a doua jumatate a vietii, informeaza cotidianul britanic Daily Mail, consultat de ziare.com.

Insa, o dezvoltare mai mare a vietii sexuale dupa varsta de 40 de ani afecteaza mai putin sanatatea barbatilor, potrivit datelor publicate la inceputul acestui an de catre revista de studii internationale BJU.

Potrivit studiilor date publicitatii de curand, o viata sexuala moderata in jurul varstei de 50 de ani poate oferi chiar o protectie fata de anumite boli.

„Noi cautam si suntem interesati sa dezvoltam legatura dintre activitatea sexuala a barbatilor tineri si evolutia cancerului de prostata, o boala care apare cu predilectie la barbati in jurul varstei de 50 de ani” sustine dr. Polyxeni Dimitropoulou, de la University of Cambridge.

Studiul a relevat ca aproape 60% dintre barbatii chestionati au sustinut ca au avut 12 contacte sexuale sau chiar mai multe pe luna, in perioada dintre 20 si 30 de ani.”

Bag sama ca oamenii astia de stiinta is popi, fin’ca dupa cum bine se stie Biserica (oricare dintre ele) recomanda abstinenta si monogamia. Ca zice ca daca calci pe bec(uri) se numeste ca pacatuiesti si n-o sa mai ajungi in Rai. Povestea asta cu Raiul nu prea mai tine la tineretu’ din ziua de azi, da’  la  moarte crancena nu se prea inghesuie nimeni.

Adicatelea, intre 20  si 30 de ani, cand clocoteste sangele in vine, se dau hormonii cu capu’ de toti peretii, omu’ e pe val si-n toate topurile, cand ai si timp si bani,  cand n-ai griji prea mari, nu-i voie ca o sa faci cancer la batraneti.

Pe la 40 de ani, cand porii cavernosi incep sa uite pen’ ce-s facuti, nevasta iti toaca creierii ca tre’ platite intretinerea si gazu’ si curentu’ si rata la apartament si la masina, copii cer bani de fiecare data cand deschid gura, sefu’ iti da desteptarea la amiaza noptii c-a uitat sa-ti zica sa faci nus’ ce pentru maine, tre’ dezvoltate relatiile interumane la orizontala mai abitir, ca-i de bine!

Dupa 50 de ani, cand incepi sa visezi la viata tihnita de pensionar, ti se acreste de tot si de toate, pe nevasta-ta o doare capu’ de zici ca are cin’ stie ce tumori pe creier, amanta nu-ti permiti ca costa tre’ sa ii faci concurenta lu’ fi’tu la agatat gagici ca face bine la sanatate. Noroc ca fi’tu e intre 20 si 30 de ani si n-are voie, ca face cancer la batranete.

Pe cale de consecinta, cand mai vedeti un cuplu gen Iri & Moni, sa nu va mai ganditi ca-i chestie de parale, e chestie  de sanatate.  Adica ea il ajuta pe el sa fie sanatos si el il scuteste pe fi’su de cancer de prostata.

Cercetari cercetate I

De cand ma stiu rugaciunea mea preferata a fost „Doamne, daca nu poti sa ma faci pe mine slaba, macar fa-mi toti prietenii grasi.” Numai ca al’ de sus nu asculta frustratii in crize de isterie. Ai nostrii cercetareti in schimb, au gasit solutia, adeca, dupa cum zicea Romania Libera la capitolul „cercetari cercetate”: „Unul dintre cele mai contagioase virusuri, adenovirusul, este responsabil si pentru kilogramele in plus, sustin cercetatorii americani.

Obezitatea, au aflat cercetatorii de la  Pennington Biomedical Research Centre, din Louisiana, s-ar putea lua la fel ca o raceala, cu complicitatea mainilor murdare si a tusei, caile cele mai obisnuite de infectare cu adenovirus. Dovada acestei teorii o constituie un test de laborator realizat pe soareci si pui de gaina.

Potrivit Mediafax, Nikhil Dhurandhar, seful echipei de cercetatori, afirma ca adenovirusul intra in plamani si se propaga rapid in tot organismul, determinand (pe langa dureri de gat) si multiplicarea celulelor adipoase.

„Atunci cand virusul ataca tesutul cutanat, el se multiplica, iar procesul creste numarul de noi celule grase, ceea ce ar explica de ce tesutul adipos creste si de ce oamenii infectati cu acest virus se ingrasa”, a explicat Dhurandha.”

Pe cale de consecinta, blablavirusu’ ala stiu ca-l am, se vede cu ochiu’ liber. Acu’ am doua solutii:

1. Imi pastrez virusu’, ca-i al meu, si nu ma poate forta nimeni sa renunt la el, si cand dau de careva care ma ‘nerveaza ii tusesc in fata (partea cu mainile murdare nu prea functioneaza la mine).  As putea „rezolva” o groaza de pitzipoance, zane, dive si alte chestii de genu’ asta. Daca imi pun capu (sau plamanii) la contributie, in scurt timp tot satu’ meu o sa fie plin de oameni „bine crescuti”, ca daca e contagios, o sa am si ajutoare in timp.

2.  Ma apuc de tratament intensiv cu antibautice, pleaca tai tai virusu’ si ma fac si eu fototapeata.

Oricare din solutii ar fi un raspuns la rugaciunile mele, numa ca, nus’ de ce nimeni din PCR-u foarte apropiat nu s-a ingrasat si antibauticele nu prea par sa aiba efect asupra lu’ nea’ virusu’ asta.

Concluzii (in numar de doo):

1. Cercetatorii cercetareti ori mint ori au uitat sa zica ceva. Ori nu-s eu nici soarec nici pui de gaina si descoperirea asta nu se aplica la oameni.

2. Am luat-o razna avand in vedere ca cetesc cam des susnumitu’ ziar.

(Cali)grafie

CALIGRAFÍE s.f. Arta şi deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva;

Da’ cand felul de scriere al cuiva n-are nimic de-a face cu arta si deprinderea de a scrie frumos, cum se numeste? Adica stilul ala de scris la care te holbezi cu orele inainte sa-ti dai seama ce alfabet a folosit autorul.  Stilul ala de scris care te face sa te simti din nou elev in clasa I, sau Doamne feri’ putin dislexic. Stilul ala de scris care-ti solicita absolut toti neuronii pentru a descifra un cuvant de 4 litere. Scrisul de doctor, scrisul cu picioru’, stilul asta de scris……cum se numeste?

Pai daca nu stiti va spun eu. La mine la munca, cel mai des se numeste „Marieeeeeeeeeee ‘ti-ar abecedaru’ al naibii sa-ti fie”.

Maria e o fata tare faina ea de felu’ ei, da’ are doua defecte majore :

1. Scrie mai urat ca mine.

2. Nu vrea sub nici o forma sa invete sa foloseasca PC-u (are vreo 50 de ani. Maria nu pc-u).

In mod normal nu m-ar deranja defectele Mariei daca nu s-ar trezi din cand in cand sa-mi trimita cate o „scrisorica” scrisa de mana, care scrisorica trebuie centralizata impreuna cu alte „scrisorele” , care centralizare tre’ sa ajunga la cate un dereftor. Si cand se intampla asta liniile telefonice ale firmei incep sa se inroseasca:

Eu: „Marie, ia copia de la referatu’ de ieri” (intotdeauna isi pastreaza o copie).

Maria: „Ce nu pricepi?”

E:”Nimic!”

M: „Pai zi unde nu pricepi”.

E:”Domnule manager, Subsemnata bla bla blaurile de rigoare, va rog prin prezenta sa aprobati achizitionarea a 30 tuburi de @%&(*&*&. Ce tuburi vrei?”

M: „De neon tu! Nu mai sti sa citesti?”

E: „Neon sa fie daca zici tu.” Scriu traducerea dedesupt si continuam „4 baterii $#%^% si 50 de metrii de sarma (*&%^#$ . Ce baterii si ce sarma vrei?”

M: „Pai baterii de perete si sarma ghimpata. Al’ceva mai vrei?”

E: „Nu, merci.”

M: „Auzi, da’ daca tot ai sunat, ia zi, ne da ceva in plus la leafa?”

E: „O sa ma omori intr-o zi. Mai vorbim Paaaaaaaaaaaaaaaaaaa!”

M: „Paaaaaaaaaaaaaaaaaa!”

La un moment dat am facut greseala sa las langa centralizator si  „scrisorelele” aferente. Una’ mai desteapta (stilul de cautator de nod in papura) si cu mult timp liber s-a apucat sa verifice centralizatoru’.  Cand a ajuns la referatul Mariei, ma suna: „Auzi, tu cum de ti-ai dat seama ce-a scris Maria?” . „Pai simplu, am sunat-o s-o intreb ce-a scris”.

Cand s-a intors centralizatoru’ & compania la mine, pe referatu’ susnumit scria „Tradus telefonic de Maria in data______ la ora____”

PS, va spui toate astea  ca azi iar am luat-o in barba. I-am lasat un bilet lu’ sefa si n-a priceput ce am scris. Rectific, iar n-a priceput ce am scris.

Criza? My ass!

Zice Romania Libera pe 26 ianuarie ca: „In prezent, circa 17% dintre cei 332 de deputati ai legislaturii 2004-2008, respectiv 56, figureaza pe lista parlamentarilor care au depus cereri pentru primirea, timp de trei luni, a indemnizatiei tranzitorii. Fiecare dintre ei va obtine un venit net de circa 50 de milioane de lei vechi. Drept urmare, romanii vor plati lunar, pentru odihna ex-deputatilor, aproape patru miliarde de lei vechi (circa un milion de euro).
Cei 11 ex-senatori care au cerut, la randul lor, somaj, vor „costa” ceva mai putin, „doar” 770 de milioane de lei vechi pe luna.”

Adica………cum adica? Adica e criza de criza din tara crizelor, da’ ne permitem  sa platim cate 5.000 de lei in urmatoarele 3 luni fiecarui fost deputat/senator? Pai  pentru ce? Din cate stiu eu a fost ales de unii ca mine sa zaca pe un fotoliu la parlament, pardon, sa gandeasca/voteze neste legi care sa ma faca pe mine, cetateanu’ de rand sa traiesc mai bine, mai sigur, sa-mi aprere drepturile. Atata timp cat a fost deputat/senator a fost platit cu bani frumosi sa vorba vine faca ceva si acu’ vine si zice ca-i mai trebe niste bani sa………….. ce anume? Sa stea degeaba pe banii statului? Guvernu’ lu’ nea’ Boc se da peste cap sa faca rost de bani pentru cine stie ce are in cap, se jura ca da afara 20% din angajatii aparatului central, dar noi ne permitem sa ne intretinem „fostii”.

Acu’ ma scuzati (sau nu) dragi alesi, da’ nu vi se pare ca sunteti cam nesimtiti? Va doare inima daca trebuie sa mariti pensiile sau salariile, da’ nu aveti nici o problema cand e sa va asigurati remuneratia „post ciolan”.  As vrea sa va vad pe fiecare in parte traind dintr-un salariu’ minim pe economie, intr-un apartament cu chirie si cu vreo 2 copii de scoala. Si daca dupa vreo doi an de asemenea trai mai aveti curaj sa spuneti ca se poate trai cu banii aia, ca sistemul sanitar si sistemul de invatamant sunt gratuite imi dau delete la blog si nu mai deschid gura in viata mea.

Ca fapt divers, tot in Romania Libera din 26 ianuarie, la stirea despre dezbaterea bugetului nea’ Boc zicea ca „se va face o analiza” in legatura cu disponibilizarile susnumite. Parerea mea: praf in ochi. O sa se analizeze pana uita tot poporu’ ca a fost vreodata vorba de asta. Ce mi-a mai ajuns la urechi (drept e ca nu-i verificata stirea) e ca, pe lista cu cei ce vor fi (probabil) disponibilizati se vor afla: cei necasatoriti/divortati/vaduvi/fara copii, in schimb nu vor fi disponibilizate persoanele care mai au mai putin de un an pana la pensie, pentru simplul motiv ca cei aflati pe liste se vor descurca (nu ma mira conceptia avand in vedere cate curve se invart pe langa/printre politicieni) iar de cei „batrani” ne e mila.

Intrebare: Pe cand niste disponibilizari pe criterii de eficienta?

Ce am fost……. si ce-am ajuns

Chestia asta am furat-o de la Ada si zice ca-ti face analiza vietii anterioare.

Mie mi-a iesit cam asa:

Se pare ca ai fost… barbat in ultima ta incarnare – Asta nu ma prea mira. Si in viata asta ma suspecteaza cate unii ca as fi barbat.

Te-ai nascut undeva in teritoriul modern din Ungaria in jurul anului 1775 – Se pare ca am o atractie pentru Balcani. Note to myself, tre’ sa aflu ce s-a petrecut in Ungaria dupa 1775. Pacat ca nu zice si cand am murit.

Profesional, ai fost filosof sau ganditor – adica faceam ce fac si acu’ imi raceam gura si-mi bateam capu’ cu inutilitati.

Profilul vietii anterioare:
Timid, interiorizat, o persoana linistita – Aha, asa-s si acu’. Mai ales daca se chinuie careva sa-mi gaseasca bataturile .

Ai dispus de talente creative care nu au fost fructificate pe deplin – asta o fi motivu’ pentru care mi-a intrat in cap ca stiu sa cant, chiar daca restu’ lumii nu-i de aceeasi parere. In aceasta viata o vei face – acu’ am aflat de ce mi-am tras blog. Norocu’ vostru ca nu poci sa cant pe blog. Adica io pot, da’ voi nu auziti.

Cei care te-au cunoscut te-au considerat o persoana ciudata – Hai pe bune! Si crezi ca astia care ma cunosc in viata asta is de alta parere?

Lectia vietii anterioare adusa in prezenta incarnare:
Trebuie sa iti dezvolti sentimentul de fraternitate – da’ sentimentu’ meu de fraternitate e foarte dezvoltat…….. mai ales cand vreau ceva de la frate-miu.

Incearca sa nu mai depinzi atat de mult de bunurile materiale, incearca sa te ridici deasupra pasiunilor – da’ nu depind de bunurile materiale. Nu de toate, adica. Astia de ce soi de dependenta vorbesc?

Canalizeaza-ti dragostea catre cei mici – mici de statura, mici de varsta, mici la gratar? Care anume „mici”?

Ce zici, acum iti amintesti? – Glumesti. Eu nu-mi aduc aminte ce-am facut acu’ 5 minute si vrei sa-mi aduc aminte ce-am facut in viata trecuta. Da’ promit ca incerc niste lecitina si revin cu raspunsu’.

Voi ce ati fost viata trecuta?

Tigarile mele :((

Pana acu’ vreo doua luni, mama proprietate personala ma tot batea la cap sa schimb tigarile. Pe vremea respectiva fumam neste tigari mentolate, care, dupa parerea mamei, putzeau cam rau. Dupa ani de certuri pe tema asta, am renuntat si am schimbat tigarile. Am incercat vreo cateva marci si concentratii de nicotina/gudron pana am ramas la o anumita marca&concentratie. Chestia e ca, tigarile pe care le-am gasit nu-s de mult timp pe piata, drept urmare nu-s multe magazine/buticuri/chioscuri/bombe care sa aiba la vanzare sursa mea de calm si relaxare.  „Nu-s multe” inseamna 4 locatii mari si late, 3 palsate strategic pe drumul meu spre munca si una langa domiciliu’ subsemnatei.  Problema cu primele 3 locatii e ca, sunt plasate in statiile de unde iau/schimb autobuzul, si daca Doamne feri e coada si n-am timp de asteptat, tre’ sa recurg la varianta de rezerva (aceeasi marca, alta concentratie) fin’ca pe langa locul de sapa al subsemnatei tigarile respective inca nu au fost descoperite.

Locatia de langa domiciliu’ subsemnatei, are, in schimb, alta meteahna. In cursul saptamanii e deschisa de la 6:30 pan’ la 21:30, sambata de la 8:00 pan’ la 16:00 si duminica ioc. Aprovizionarea cu tigari o fac doar martea (o fi avand vr’o logica chestia asta, da’ eu n-o vad). Amu’, ori nu comanda tigari suficiente, ori e careva prin cartier care ma uraste, deoarece:

martea, daca ajung dupa nenea care aduce tigarile, am ce-mi cumpara.

miercurea, cam o data la doua saptamani mai gasesc cate un pachet ratacit pe rafturi.

joia NU MAI AU TIGARI.

De aproape doua luni patesc chestia asta, da’ io insist, ca poate poate se gandesc astia sa aduca mai multe tigari, sau se muta nenea care-mi fura tigarile din cartier.

CZ: Neneaaaaaaaaa, fie-ti mila si lasa-te de fumat, ca vor si altii sa moara din cauza de tutun.

Gigi contra

Am un nepot. E super dulce pusitu’ numai ca, a ajuns la varsta la care i se face simtita personalitatea si incepe sa creada ca-i al’ mai destept si al’ mai important de pe fata pamantului. Adeca are 2 ani.  Asta (din cate spune partea din PCR-u meu care-i dotata cu copii prepr’etate personala) e o problema in sine, numa’ ca, fiind singuru’ copil printre 8 adulti stresati, pustiu’ meu e si groaznic de alintat. Adultii is impartiti strategic, 4 intr-o casa si 4 in alta. Drept urmare, oriunde ar fi, pustiu’ reuseste intotdeauna sa gaseasca pe cineva sa-i faca poftele. Pe cale de consecinta, i s-a urcat la cap.

Amu’, fiind copilu’ sor’mii nu poci sa-i aplic educatia care-mi trece mie prin cap, adeca „nu” e „nu” si poti sa plangi o luna juma’ ca tot nu ramane, fin’ca sigur se gaseste careva care se satura de plansu’ lui si, „nu” se transforma brusc in „da” iar eu ma transform in bau bau pe ziua respectiva.

Distractia preferata a pustiului e sa-mi maltrateze tastatura si soarecu’, si asta fin’ca tastele scot sunete cand dai cu pumnii in ele iar soarecu’ are neste luminite rosii. Cum e cel mai important om de pe fata pamantului, momentele in care are chef sa se joace cu jucariile mele sunt exact alea in care io am de lucru la abac. Daca n-am de lucru, logic, PC-u e neinteresant. Problema cea mai mare e cand tre’ sa faca ceva si n-are chef.  De obicei ne certam la programu’ de nani. Abia poa’ sa-si tina ochii deschisi, da’ el nu si nu, ca lui nu-i e somn. Si atunci incepe shou’:

Eu: „Daca nu dormi nu mai mergi la Aia” (Aia fiind sora lu’ cumnatu pe care o cheama de obicei Laura).

Sor-mea: „Nu tine ca i-am zis si io intr-o zi, si tot ne-am dus”.

Eu: „Daca nu dormi nu mai primesti bobo”.

Sor-mea: „Nici asta nu tine, ca vine tac’su acas si tot ii da”.

Eu: „Daca nu dormi nu mai vine bunica”.

Sor-mea: „Si ai curaj sa-i zici asta si lu mama?”.

Eu: „Daca nu dormi nu te mai joci la calculator”.

Moment in care sor’mea n-a mai avut ce sa zica, pustiu s-a cam albit la fata si s-a bagat in pat insatntaneu. Chestia e ca, usa de la camera mea e singura din casa pe care nu poate s-o deschida (inca) si are nevoie de ajutor sa ajunga la calculator.  Inca mai tine amenintarea asta pentru programul de somn, dar, azi, cumnatu-meu s-a apucat de dat cu aspiratoru’ la ei in dormitor, a mutat toat mobila din camera, si pustiu’ trebuia trimis undeva unde sa stea cuminte. Solutia ce mai logica: la subsemnata in camera sa se joace pe calculator. Si ghici ce, N-A VRUT SA STEA LA CALCULATOR. Ca doar ce, el e cel mai important si tre’ sa fie cum vrea el, nu cum vrem noi.

Logic, nu?