Azi plecai de la munci intr-o stare de semidepresie profund acutizata (moama ce ‘telighenta mi-s), fi’nca maine o sa fie cicatelea o zi grea in viata mea de copil tampitel (adica am o vaga impresie ca se lasa cu o bauta strasnica). Si ma gandeam io in sinea gandului meu ce poveste lacrimogeno-depresivo-sinucigasa o sa va spui (era ceva in legatura cu bilante, balanturi si alte ritualuri de trecere), numa ca mi-o trecut brusc cam pe cand am ajuns pe langa maternitate. Ca:
Voi astia din Brasov (si cei care cunosc Brasovu’) stiti intersectia de la maternitate. Aia unde se intalnesc Nea’ Baritiu (strada) cu nea’ Beetoven (sir, adica tot strada). Mno, ca sa ajungi cu masina de pe nea’ Beetoven pe nea’ Baritiu, tre’ sa iei curba de la Silvicultura. Pe strada daca se poate. Ca pe trotuar e cam dificil. Ca pusera astia neste stalpi de fier imfipti bine in betoin ca sa nu se poata sa se urce nenii cu masina pe trontuar. Decat ca, daca esti hotarat poti sa urci si pe trotuar, da’ nu isi asuma nimeni raspunderea pentru daunele provocate mijlocului de transport.
Eh, deci, cum mergeam io cuminte pe trontuar scufundata adanc in visele mele si caldura amestecata cu ceva fum produs de motoarele ieuro tri, auz in spatele meu o bubuitora. Si ma intorc sa vaza si ochiu meu ce anume s-o daramat. Si era sa ma stric de ras. Ca un nea soferu cu un nea loganu’ o vast curba la dreapta s’a luat, si dupa era drum drept, numa’ ca el a luat. Dreapta. Si s-a infipt intr-un stalp din ala descris mai sus. Si l-a daramat. Dupa care a luat stanga. Dupa care a reusit sa mearga drept.
Mno, pagubele n-or fo’ mari, numa si-a indoit putin aripa dreapta fata. Deci loganele rezista. Partea mai proasta e ca nea’ soferu’ a facut afacera asta sub atenta supraveghere a doo bucati politieni de la circulatie aflati in una bucata duba care circula regulamentar in spatele dumisale.
Hai sa traim. Bine?