La voiture

Mon pere, in ultimii dooj’ de ani, a avut numa’ masini utile. Adicatelea chestii d’alea mari folosibile la carat oareceuri.  Si mai erau si vechi. Masinile adica. Eh, avand in vedere si luand in considerare ca dupa ultima declaratie de impunere venita de la fisc via posta romana era sa faca un atac de cord s-a hotarat omu’ sa-si schimbe motorizarea. Drept urmare, a facut o vizita la targ si si-a procurat una bucata masina de domn, produsa in secolu’ asta. Saptamana trecuta, cam pe joi asa, ma suna ma mere si ma anunta ca mon pere e in iescursie in oras, si ca daca ma grabesc ma aduce acas’. Cu masina. Ca o madama ce ma aflu’. M-am dat peste cap sa ajung la locu’ de intalnire, ca ocazie de genu’ asta nu mai pup in urmatorii (cel putin) 10 ani. Si ma asteptam io in visele mele sa ma dau cu masina ‘a noua. Si incepui a ma holba dupe masini frumoase si relativ verzi da’ nici un sofer nu semana cu mon pere.  Si aud la un moment dat in spatele meu un motor diesel obosit. Intorc capu’ cu frica si dau cu ochii de masina a veche a lu’ tata. Si era sa ma apuce plansu’.  Ca io vroiam tai tai cu masina noua. Deh, ma cocotz in masina ca doar nu era sa astept autobuzu’ si-l iau la intrebari pe mon pere.

Intrebarea 1: „De ce ai venit cu asta?”

Raspuns: „Aaaaaaaaaa, pai sa vezi. Ca luni am venit pana in oras. Tot cu asta. Si mi-a taiat un prost calea. Si am vrut sa-l evit. Si era sa intru intr-un autobuz. Si am gasit toate gropile de prin asfalt. Si io n-am de gand sa nenorocesc masina. Inca. Si ziceai ca tre sa iau ceva de la tine. Si n-am chef sa ma apuc de carat cu ailalta. Inca.”

Drept e ca nu-i spusesem lu’ mon pere ce tre’ sa ia de la mine. Si de obicei „ceva de dus la tara” la mine inseamna vr’o piesa de mobilier de care m-am plictisit.

Intrebarea 2: „Si cum e masina?”

Raspuns: „Pai e combi (nu ma mira), e pe benzina (miracooooooooool), e un albastru inchis, aprope neagra (cum, nu-i verde???? miracolu’ numaru 2), si mi-e cam frica sa merg cu ea. „

Intrebarea 3: „Ce face???????? Ca cum adica ti-e frica sa mergi cu ea?”

Raspuns: „Pai sa vezi. Ca am scos-o la plimbare in sat. Si am vrut sa evit un bolovan, si am tras de volan dreapta si era sa intru in sant. Si cand am scos-o din garaj era sa intru in poarta cu ea. Si inca nu stiu ce fac toate butoanele de pe bord.”

Ca sa ve iesplic. Masinile cu care e obisnuit tata is jeepurile romanesti. Si alea in bune pe post de sala de forta. Si pana se gandesc sa plece de pe loc dureaza. Si asta noua e masina de domnisoare. Si prinde suta de kilometrii in cam 150 de metrii. Si mon pere e sofer responsabil. Si a zis ca nu scoate masina in oras pana n-o mai plimba pe camp vr’o luna, sa se obisnuiasca cu ea. Si daca vreau sa vad masina tre’ sa ma deplasez pan’ la mon pere acas’. Si mi-e lene.

Reclame

Deci, nu ma mai joc!

Stimabilii mei parinti or facut acu’ un an una bucata credit la banca pe care -l cam plateste subsemnata(da’ trecem peste). Saptamana trecuta am ajuns de comun acord (adica mai mult ei decat eu) la concluzia ca ne-ar trebui bani pentru niste imbunatatiri urgente la apartamentu’ proprietate personala (a lor proprietate), imbunatatiri la care eu nu le vad rostu’. Dar, e democratie, ei is 2, eu is singura, deci, facem ca ei.

Am studiat oferta de credite, imprumuturi si alte chestii (ei, ca pe mine nu ma tineau nervii) si am ajuns la concluzia (tot ei) ca ne facem o refinantare…………… Toate bune pana aici, numa’ ca, la banca, tatal proprietate personala are (ne)fericita idee sa intrebe cam cat bani poa’ sa – i dea lui tanti banca. Raspunsul, cu 1000 de euroi mai mult decat convenisem ca ne trebuie. Cum tata nu gandeste logic in conditii de stress, ia tot ce – i da banca si pleaca. Asta se intampla cam pe miercuri.

Vineri se duce omu’ sa ia banii, da de pomana la subsemnata 50 de lei (deh, ca la copii) si pleaca in drumurile lui. Toate bune si frumoase………….pana duminica_cand spre marea mea surprindere, ma trezesc cu tata la usa. Ca sa ma intelegeti mai bine, apartamentul e al parintilor, dar ei stau la tara. Mai e si la etaju’ 4 intr – un bloc fara lift (tata inca mai crede ca l – am ales din cauza asta……) si lu’ tata nu – i place sa urce scarile . Dar, sa revenim la ziua de duminica.
A venit tata, a baut o cafea, 2, 3, 4……… deja batuse recordul de stat la mine, nu parea ca are de gand sa plece, si se tot holba la ceas. Dupa vreo 4 ore, n – au lasat nervii si l – am intrebat ce are. Raspunsu’

„Astept un telefon, ca tre’ sa ma duc sa vad o masina”.

Foarte banala afirmatia, ca doar deh, omu’ e mecanic, si tonti prietenii lui cand vor sa cumpere o masina il iau pe post de suport tehnic. Romantica a fost partea a doua a raspunsului „Da’ vezi ca o iau pe numele tau”……… Deci …………ha? Deci…………IMI IA TATA MASINAAAAAAAAAAA. Deci, am ajuns pitzi cu tati bogat . Imi revin din soc, si – l iau la intrebari: ce, cum, cand, unde, cu ce ocazie, si mai ales…………tati, ti – e bine?

Va e clar ca am uitat toate raspunsurile, da’ ideea era cam asa: s – a dus omu’, vazut masina, placut masina, vorbit cu propretaru’, nu dat avans (ca de, tata pana n – are o hartie la mana nu da nici 5 lei imprumut) si promis ca luni la 4 cand ajung acas’ o sa am masina in fata blocului legata cu funditsa losie .

A fost cea mai lunga zi de luni din viata mea. Abia asteptam sa ajung acasa sa – mi vad jucaria.

Si am ajuns acasa………….. Masina nicaieri . Deci, nu se poate, VLEAU MASINAAAAAAAAAAAAAAA. Stau, gandesc, gandesc, gandesc……si – mi vine o idee, il sun pe tata . Aveam pregatit un chestionar de vreo 155 de intrebari.

Intrebarea 1 : „Taaaaaaaaaaaaaatiiiiiiiiiiiii, unde – i masina?”

Raspuns: „Aaaaaaaaaaaaa, pai nu mai e”

Chestionaru’ nu mai avea rost, la asta nu ma asteptasem, da’ nu – i nimic, improvizam.

Intrebarea 2 : „Adica………….. cum adica?”

Raspuns: „Paaaaaaaaaaaai a facut – o bou’ terci de dimineata”

Intrebarea 3: „Adica………… cum adica?”

Raspuns: „A plecat cu ea la Fagaras sa – si aduca niste muncitori, a intrat in benzinarie (logic, daca vroia s – o vanda rezervoru’ era gol), se uita dupa curve si a intrat in ala din fata lui cu simt de raspundere.”

Deci, muncitorii inca is in Fagaras (nu ca asta ar fi problema mea), masina e pe drumul spre Fagaras (ca n – a avut cine/cu ce s – o aduca inapoi in Brasov) si eu nu mai sunt pitzi……… da’ tati inca mai e bogat (nu stiu pana cand ).

Deci, nu ma mai joc………….. de – a pitzi.