Descoperire

Daca tot sunt la capitolul „muzica” in uichedu’ asta, tin sa va anunt ca (virgula) colectia mea de cantice s-a inmultit cu ceva cap’dopere gratie unui prieten. MULTAM VASEA.

Ideea e ca, dupa cum bine stie toaaaaaaaaata lumea, mie nu-mi place ziua de luni. Daca ar fi dupa capu’ meu as scoate-o de tot, definitiv si irevocabil din calendar. Nus’ cine a inventat ziua asta, da’ tare as vrea sa raman vreo 5 minute singura cu persoana respectiva.

Amu’, la chestia asta ar fi 3 explicatii:

1. Ma obisnuiesc repede cu binele, drept urmare imi tre’ doar dimineata de sambata sa-mi intre in cap faptu’ ca stau acas’ da’ seara de Duminica n-are daru’ de a-mi aduce aminte ca a doua zi dimineata tre’ sa ma trezesc devreme. Pe cale de consecinta, luni dimineata e un soc pentru mine. Fiecare luni dimineata.

2. M-am nascut intr-o zi de marti. La mine saptamana incepe, logic, marti, de unde rezulta ca se termina luni (saptamana adica).  Nu pricep de ce se forteaza toata lumea  sa dea peste cap lucrurile care au fost stabilite foarte iezact o data cu nasterea ilustrei mele persoane.

3. In anu’ in care ochisorii mei au vazut lumea pen’ prima data, Boomtown Rats au scos o melodie la care-i zice „I don’t like mondays”.

In conditiile astea, cum sa-mi placa mie ziua de luni? De aproape treij’ de ani ma fortez s-o fac traibila, da’ nu-mi prea reuseste. Si toata lumea e impotriva mea si ma obliga sa functionez normal! Cata nesimtire!!!!!!!!!!!!!

PS recomand melodia susnumita, si daca tot cautati muzici, cautati si: BZN – Lady McCorey si Dr. Hook & The Medicine Show – Sylvia’s mother. Asta daca va lace muzica anilor ’70.

Publicitate

Batranetile maica

Bunicu, Dumezeu sa-l ierte, dupa ce s-a pensionat a inceput sa adune. Aduna fiare, lemne, sarme, ziare si tot felu’ de alte prostii. Cand am vrut la un moment dat sa-i fac curat in casa, nu m-a lasat sa arunc nimic, ca „Poate-mi mai trebuie”.  Dupa ce-a murit batranul, am mai avut o tentativa sa fac curat in apartamentul respectiv, dar, bunica nu m-a lasat, ca „Erau ale lu’ bunicu-to, si poate ii trebuiau la ceva.”

Chestia asta m-a lasat interzisa.

„Pai bine, da’ acu nu-i ma trebuie”

„Pai nu, da’ daca se supara?”

Incepusem sa-mi inchipui ca arunc tot ce avut batranu’ strans aiurea si noaptea ma bate fantoma lu’ bunicu’. Am renuntat la operatia de aruncat toate chestiile la care nu le vedeam rostu’ fin’ca incepuse sa mi se faca frica pentru sanatatea ultimului meu neuron (habar n-aveti cat poa’ sa vorbeasca bunica-mea).

Revenind in zilele noatre, aseara, din lipsa de activitate, am bagat toata muzica existenta in abacul subsemnatei in playlistu’ lu’ nea Winamp, l-am pus pe shuffle si……… m-au apucat durerile de cap.  Am vreo 837  ore de muzica stocata prin tot felu’ de fisiere, directoare, harduri, etc. Vreo 80% din ele nu le-am ascultat nici macar o data si de vreo 20 % uitasem ca le am. Dupa descoperirea asta am incercat sa-mi aduc aminte cu ce ocazie si cu ce scop a ajuns atata muzica in abacu’ meu. Parte dintre ele stiu ca le-am adunat la diferite cereri. Adeca suna cate un prieten: „Ai melodia X?” Daca o aveam, bine, daca nu …..faceam rost. Si rost dupa rost s-au adunat. Parte le-am adunat dupa filozofia lu’ bunicu’ „poate o sa le ascult vreodata”, numa ca la mine „poate” inseamna intotdeuna „nu”. Unele le-am adunat dupa filozofia lu’ bunica. Erau ale lu’ frate-miu ….. si poate se supara daca le sterg. Drept e ca as putea sa-i spun ca mi-a crapat hardu’ si le-am pierdut, da dupa aia neuronu’ meu o sa aiba de suferit. Ca frate-miu seamana cu bunica-mea, si cand incepe sa-mi tina teorii imi vine sa fug d’acasa.

Concluzia, am imbatranit si incep sa adun lucruri aiurea.

P.S. Daca va trece prin cap sa intrebati de ce nu le sterg, raspunsu’ e simplu: Mi-e lene. Si asta e starea mea naturala in uichend, n-are legatura cu batranetile.