Tre’ sa te scarpini, nu?
Va povesteam acu’ o saptamana cum am vrut io sa ma catzar in turnu Bisericii Negre si cum n-am reusit, da’ cum is io incapatzanata si cum o sa ma catzar saptamana asta. Eh, saptamana asta am inceput-o in forta cu o criza de rinichi ce parea sa-mi schimbe „putin” planurile. Si mi-am promis io mie ca, daca pana joi nu zburd ca un mielusel pe campiile patriei, stau cuminte la nivelu’ Terrei si nu ma mai catzar in nici un turn. Inconstienta din mine in schimb, vroia in turn. E drept ca a ajutat-o putin si una bucata prietena propr’etate personala. Una peste alta, ieri pe la doisp’ce si un cart pazeam din nou intrarea in turnu’ Bisericii Negre.
Deci trebuit urcat io in turnu’ asta:
pe niste scari de genu’ asta: care se invarteau in juru’ stalpului asta:
pana in varfu’ turnului. Norocu’ meu ca sub ceas (uitati-va la poza cu turnu’ ) e o terasa despre care, spre rusinea mea nu stiam ca exista …… pana saptamana trecuta. Drept urmare… pauzaaaaaa ca trebuia sa coboare ai’ d’au urcat pan’ la clopot. Eh, cand am ajuns aici am facut o greseala. Adicatelea m-am uitat sa vaz si io cu ochii mei pe unde urcasem. Si am vazut asta:
si mi s-a cam taiat macaroana. Ca aveam io o vaga impresie ca_coborarea o sa fie mai grea decat urcarea, da’ nu m-am gandit cat de grea. Motiv pentru care am renuntat sa mai urc inca un rand de trepte ca ale prezentate mai sus. Dar, cum ma’mzel pretena prop’retate personala sta mai bine la capitolu’ tupeu decat mine, ta na na naaaaaaaaaaaaaa, va prezint talanga, pardon, clopotu’:
Am reusit sa cobor scarile pe picioare, ceea ce e o minune. Problema e ca pe la vr’o 7 sara asheeeeee a inceput sa ma incerce o durere pe la shale. Si amu’ merg ca robokop negresat. Ca daca m-o mancat m-am scarpinat. Si amu’ trag. Sa-mi fie de bine.
PS, S-AU DESCHIS TERASELEEEEEEEEEEEEE. Si am reusit sa ma bronzez. Pe juma’ de fatza.