Va aduceti aminte de asta? No’ hai sa va explicitez continuarea.

Duminica pe la 5 trecute fix, m-am imbarcat in masina propretate personala a lu’ cumnatu’ si m-am deplasat cam cu 30 km/h spre domiciliul surorii de cumnat.  Tratamentul pe ziua respectiva: schimbat ferestre. Si mie mi-e frica sa schimb ferestre fin’ca CDu meu cu kitu’ de la winXP prof  are venerabila varsta de cam 3 ani si arata de parca ar fi facut primu’ razboi mondial. Ca masura de precautie, mi-am demontat PCu si am plecat inarmata cu DVD-RWu, ca stiu ca asta citeste si veterani de razboi.

Operatiunea nr.1, demontat calculator cumnata, legat DVDu la el, pornit PC.

Operatiunea nr. 2 mutat cam tot ce se afla pe c:/ in d:/, bagat cd SP2, restart si………………. sufletu’ lu’ Avram Iancu. Dea dreptul romantic, buteaza de pe hard. Deci, restart, F2 si…………… enter password. Brusc mi-am adus aminte ca sunt predispusa la boli de inima. Tre’ sa ma calmez……….. o gura de cafea……. aprindem o tigara……….. si intrebam publicu’: „Stie careva parola de la rabla asta?” Raspuns „Nu prea cred.” ………….mdea, nici nu ma asteptam la altceva.

Operatiunea nr. 3 dezmatat PC , scos baterie, fumat o tigara, pus baterie la loc, incercat calmat una bucata muiere disperata, legat PC la loc, start, F2, victorieeeeeeeeeeeeeeeeeee, nu mai are parola! Schimbat setari, restart…….. si urmeaza cel mai albastru albastru pe care l-am vazut in viata mea. Singura nuanta de albastru care imi distruge nervii: albastru de Windows.Cand vad albastru pe un monitor mi se face frica, foarte frica, extraordinar de frica. Sa fie oare pen’ ca din cauza de albastru de Windows mi-a decedat un PC?

Operatiunea nr.4 Inger ingerasul meu, ce mi te-a dat dumnezeu………. cam 3 sferturi de ora, cand, noul windows a luat viata pe  PCu cumnatei de sora, sau surorii de cumnat, cum vreti s-o luati.

Operatiunea nr. 5 Instalat drivere la tot ce va trece prin cap, programele, antivirusi, etc, etc, etc si conexiunea la net.

Operatiunea nr. 6 Verificat tot ce s-a instalat mai sus. CRC OK, toate, in afara de………. conexiunea la net. NU MERGEEEEEEEEEEE, nu vrea, n-are chef, n-am ce -i face.

Operatiunea nr. 7 Sunat sfantu’ ISP, explicat problema, dat nenea cateva sfaturi si ……… „S-a inregistrat sesizarea numarul blabla, va promitem ca remediem defectiunea in cel mai scurt timp.” Amu’, sa va explic ceva despre sfantu’ ISP. La firma respectiva (partea care are contact cu clientii) lucreaza: casiere sictirite, cablagii sictiriti si helperi la fel de sictiriti.  Drept e ca, munca primelor 2 categorii e extraordinar de plictisitoare.  Astia din urma in schimb, probabil ca au parte de o groaza de idioti zilnic, dar……….. nu i-am pus eu sa se angajeze acolo.

Operatiunea nr. 8 Aratat la cumnata de sora cam cum functioneaza ceva programele, care-i baiu’ cu tastatura unde-i muzica si unde-s jocurile.

Operatiunea nr. 9 plecat acasa.

Ramasese sa sun un prieten si sa-l intreb cam care ar putea fi problema (ca doar deh, nici macar eu nu le stiu pe toate), dar am plecat ferm convinsa ca ori nu-i merge placa de retea, ori n-au legat astia cablele cum trebe.

Ieri, surpriza, ma suna un nenea de la sfantu’ ISP, ca i-a venit lui o idee si s-ar putea sa mearga. Problema e ca eu eram la munca iar  PC-u in capatul celalalt de oras. Ramanem intelesi ca ma suna pe la 5. Ajung la femeie acasa pe la vreo 4 juma, stau la palavre cu muma-sa pan’ pe la vreo 5 fara si ma duc sa-i dau drumu’ la PC, ca suna nenea si sa nu-l fac sa astepte.

Pornesc socotitoarea, se incarca nenea win, si stupoare, de pe monitor se holba la mine un peisaj superb………. si atat. Nu tu scurtatura, nu tu fisiere, nimic din ce lasasem duminica pe acolo.  Deja aveam o vaga senzatie ca se cere un reinstall de ferestre, pana am descoperit problema: una bucata om dashtept ascunsese iconitele de pe desktop, pe sistemul „oare ce face butonu’ asta?”. Va e clar ca nenea de la ISP n-a mai sunat, drept urmare am pierdut vreo 5 ore aiurea pe capu’ altora.

No’, amu’ ca sa aflu’ care-i baiu’ am 3 variante: ori duc un PC pana acolo sa vaz daca pe altu’ merge netu’, ori ii aduc PCu bolnav la mine cu acelasi scop, ori duc susnumitu’ PC la un doftor sa-mi zica ce are. Prima si ultima varianta nu ma incanta de nici o culoare. Nu-mi place sa car PCe dupa mine. Drept urmare, i-am dat de ales tipei: ori is cara abacu’ pan’ la mine, ori gaseste alt PC de imprumut sa-l duca la ea, mai ales ca domnu’ sot de sora de comnat se lauda ca stie el pe cineva care are un PC de dat.  Am ramas intelesi ca, nea’ sotu’ rezolva cu PCu si ma anunta in cursul zilei de azi, sa vad ce actiuni intreprindem in continuare.

Azi mi-am adus aminte de un afis ce-l avea tata pe perete la munca. Zicea ceva de genu: ” Cu omu’ ce nu-i invatzat/ Vorbesti putin si ai scapat/ Dar duci o lupta colosala/ Cu prostu’ care are scoala.” Sora de cumnat nu prea are scoala (in domeniu’ asta adica) da’ are o prietena care are un prieten care cica se pricepe la PCuri. Si i-a zis ala ca, daca nu se poate loga la net e de la ei, pe cale de consecinta, ce credeti ca a facut madam azi? Pai in loc sa vorbeasca cu nea’ ala sa-i ceara unitatea imprumut a sunat la ISP. Deh, asa suntem noi unii mai deshtepti.  Ce a vorbit cu aia, nu stiu si nici nu-mi mai pasa.

Si……….. bomboana de pe coliva, coloana sonora in toata povestea asta a fost un nea’ beat pleazna, cu aere de amant fatal, prost de bubuie, care mi-e drag de-mi vine sa-i iau gatu’ si care are calitatea (sau defectul) de a fi sot de sora de cumnat.