la dumneavoastră.  Adică seara.  Adică după caz.

Mno, sa-mi fie ruşine că n-am mai scris de muuuuuuuuult da’ am circumstanţuri atenuante. Adicătelea uichendu’ trecut umblai craca. Şi m-am ofticat rău de tot pe frai’miu. Da’ mi-a trecut între timp. Da’ nu despre asta vroiam să vă pove.

Deci, având în vedere şi luând în considerare faptu’ că pe plaiurile miorotice s-a făcut vacanţă de vară, mama proprietate personală şi-a luat concediu şi s-a cam cărat de acasă. Chestia asta nu’i o problemă în sinea ei, numa că….. Vă mai aduceţi aminte de a mea bunică? Eh, cre’ că v-am mai spus că mama avea obiceiu’ de’i mai făcea bătrânei niscai comisioane. Pe care’ amu’ tre’ să le fac eu.  Motiv pentru care, cam în fiecare zi înainte să plec de la muncă o sun pe ‘a bătrână s-o întreb dacă îi tre’ ceva. Ceea ce am făcut într-o zi săptămâna trecută. Şi răspunsul la întrebare a fost : 4 roşii. Chestia asta la mine înseamnă intrat în aprozar, agăţat 4 roşii şi cărat la bătrână. Numa că, în ziua respectivă eu visam salată de varză cu brânză, ouă şi ceva salam printre varză. Şi în afară de brânză şi oo nu aveam nimic acas’.  Motiv pentru care, dacă tot am ajuns la aprozar mi-am luat si varza şi salamu’ de rigoare. După care m-am cocoţat la ‘a bătrână. Şi de aici au început problemele. Că ea a zis că vrea 4 roşii şi eu am luat un kil. Şi după juma de oră a înţeles că VREAU ŞI EU ROŞII, şi varza era cam mare, adică puteam să caut şi eu una mai mică, şi salamu’ nu era chiar din ăla care îi plăcea ei, da’ în lipsă de altceva era bun şi ăla. Motiv pentru care… în ziua respectivă mi-am tras  o friptură de oo cu brânză şi o salată din alea 3 roşii cu care am mai rămas. Să-mi fie de bine.

Amu’ pentru mâine am temă să-i fac rost de un spray pentru molii (există aşa ceva?!) şi să-i plătesc întreţinerea. Da’ mâine! Contează că la ea la asociaţie se fac încasări numa’ marţi şi joi? Nuuuuuuuuuuuuuuu!

Hai sănătăţuri!

Am ajuns la concluzia că ar tre’i, dupe cum zice obiceiurile, să mă aşez şi io la casa mea, adicătelea să mă, vorba aia, mărit şi să mă apuc de turnat co’chii. Adică nu neapărat să mă mărit, da’ măcar să-mi găsesc şi io una bucată berbant, că să intru  în rându’ lumii. Că momentan nu stau la nici o coadă. Motiv pentru care caut un mascul atroce şi feroce care să aibă următoarele calităţi (doo puncte şi de la capăt cu liniuţă):

– să aibă în inventarul personal maşină & bani de benzină;

– să fie om bun la toate (adică toate alea de pe lângă casă, gen agricultură, mecaniceală, tâmplărie şi alte nimicuri de gen);

– să aibe răbdare de bou;

– să îl cheme Vali.

Amu’ să vă iesplic. Ieri pe seară bântuiam cuminte prin Piaţa Sfatului, când, surpriză,…. sună telefonu. De pe partea ailaltă de antenă, ma mere se trezeşte să mă întrebe suav:

„Ce planuri are Vali pe mâine?”

„Păi…. habar n-am. Da’ ajung acas’ şi întreb….”

„Da’ tu unde eşti?”

„Păi în centru….”

„Cu cine?”

„Păi… cu mine….”

„Şi Vali unde e?”

„Acasă… presupun…..că nu i-am văzut ochii azi….”

„Să mă suni când ajungi acasă. Şi să-mi spui ce face Vali mâine.”

Eh, şi după ce am ajuns acas’ am aflat că Vali n-are chef să umble brambura azi şi că ma mere a fost pusă la curent cu chestia asta, numa că nu înţelege ce căutam singură in centru, şi de ce nu ştiam ce face susnumitu’ Vali. Motiv pentru care, vă rog dulce de tot să-mi faceţi rost de un berbant cu calităţile mai sus menţionate, sau să le explicaţi la ai mei părinţi că IAR AU ÎNCURCAT CO’CHII. Adică sor-mea e aia măritată cu Vali.  Eu încă mai copilăresc.

Hai ceasuri bune!