Elena

Legenda spunea ca era cea mai frumoasa dintre muritoare. A starnit pasiuni atat in oameni cat si in zei. Din cauza ei s-au razboit unii decenii intregi. Ce vremuri…… Pe vremea aia inca se mai faceau fapte mari din dragoste.

„Nu va suparati domnisoara, unde e iesirea?”

„Coborati scarile, prima usa pe dreapta.”

Trezita din visare Elena arunca o privire in jur. Acelasi birou cu aer comunist, maldarele de hartii care asteptau, daca nu o rezolvare, macar un loc caldut intr-un dosar pana le venea randul la puricat.

„Unu jumate, parca ar mai merge o cafea”. Se ridica incet si pleca dupa apa. Deasupra ghiuvetei e o oglida. Cu coada ochiului isi vede reflexia. „Mdea, cea mai frumoasa dintre muritoare, capabila sa starneasca pasiuni aducatoare de razboaie”. Asteptand sa se umple cana isi studiaza figura: cearcane adanci, dar cine se mai mira? N-a inchis un ochi noaptea trecuta. Nici nu mai stia de ce, dar la atatea nopti nedormite, ce mai conteaza inca una? Buzele crapate, iar n-a baut decat cafeaua de dimineata, stia ca ii e sete, dar n-a avut nici timp nici chef sa se ridice sa bea apa. Si privirea aia……. nu-si aducea aminte sa fi avut vreodata ochii atat de tristi si de obositi. Parca prevesteau ceva rau. „Mdea, cea mai frumoasa dintre muritoare.”

Pune apa si vreo 4 lingurite de cafea in filtru, ii da drumu si se intoarce la munca.

Pasiuni, iubire………….. deja a uitat semnificatia cuvintelor. Nu mai vrea sa starneasca pasiuni si iubiri, s-ar multumi sa o mai faca cineva sa iubeasca, macar o data. Si totusi, cate sanse a avut………….. Oare cum de le-a ratat? Cine o fi fost de vina, ea sau ei? Candva, de mult se indragostise, dar timpul si rutina si-au spus cuvantul in legatura cu sentimentele ei. El, singurul care i-a simtit dragostea era acum mult prea departe si mult prea „altfel”. Stiau amandoi ca mai erau ceva resturi de sentimente intre ei, dar stiau la fel de bine ca, lucrurile n-ar mai fi fost ca inainte daca ar fi incercat o „impacare”.

Din cand in cand se mai mintea ca vrea s-o ia de la inceput, dar avea grija sa incerce doar cu oameni care aveau defecte vizibile. Nu, nu era vorba de fizic, partea asta a oamenilor n-a prea interesat-o niciodata. Era vorba de caractere. Stia ce nu-i place la un caracter si-i alegea, pare-se, pe criteriu „cel mai rau posibil”.

Se ridica si-si toarna o cana de cafea. Aroma cafelei proaspete……………. Si dimineata aceea…………. Niciodata nu i-a picat mai bine cafeaua decat atunci. Dupa ani de zile se trezise alintata de un EL. Si o tinea in brate in timp ce-si bea cafeaua. S-ar fi putut indragosti de el, dar, ceva s-a intamplat. Nu-si dadea seama ce. Relatia s-a racit treptat. Acum……….. mai vorbesc din cand in cand, ii mai vede scrierile pe cate un site, dar atat. Si-ar fi dorit ca lucrurile sa fi evoluat altfel, dar acum nu mai putea face nimic. El era indragostit de altcineva, ea…….astepta. Ce anume, nu stia nici ea.

Ultima tigara……….. iar a uitat sa-si cumpere. Dar, nu-i nimic, imediat pleca acasa.

Acasa……. oricum n-o asteapta nimeni, dar macar nu-i la birou.  Acolo ii mai tine companie din cand in cand vocea calda a lui Julio…………

„Ciudata creatura mai sunt. Cand am avut totul nu mi-a placut si acum vreau inapoi ce am avut.”

Reclame