Ieri a fost marti. Cica 3 ceasuri rele. Si ziceti voi ca numa’ 3? Ca io bag sama ca-s mai multe.
Pluteam linistita prin lumea viselor cand aud vocea suava a mamei:
„Da-te-o’dat jos din pat ca iar intarzii la munca!!!!!!”
Deh, e mama si tre’ s-o ascult. Deci, drepti, spalat, imbracat, ras o gura de cafea in drum spre usha, si la ataaaaaaaaaaac, o noua zi trebuia infruntata cu eroism. Da’ stau acu’ sa ma gandesc ca, mai bine sunam o colega sa-i spun ca-mi iau liber pe motiv de glaucom anal.
Ca sa va iesplic. In plin proces de incheiat fermoirele la cizme am simtzit ca ceva ma cauta pe la shale, da’ n-am bagat de sama. Partea proasta e ca, dupa ce am incuiat usa m-a apucat stranutu’. Si eu cand stranut stranut din tot sufletu’ si toate incheieturile. Drept urmare, shalele mele au inceput sa dea semne de protest. Am facut ce stiu sa fac cel mai bine (adicatelea am ignorat durerea si m-am carat la munca). Cand mai aveam vr’o 50 de metrii pan’ in statie vad ca trece pe langa mine, falnic, AUTOBUZU’. De alergat dupa el nu se punea problema ca pe trotuar era gheatza d’aia foarte bine lustruita si shalele mele incepeau sa se isterizeze. Pe cale de consecinta, mi-am urcat fizicu’ intr-un taxiiiiiiiiii si m-am carat la munci. Cand am ajuns la munca am vazut cum un coleg cauta disperat un loc de parcare. Inconstientul meu, pardon, subconstientul meu stia ca asta nu-i bine pentru mine, da’ nu-mi puteam da seama de ce. Pana sa ajung in birou mi-am dat seama. Era nenea cu cheia de la grilaj. Grilaju’ care-mi blocheaza scurtatura spre birou. Deci, intoarcere maiastra la 180 de grade, ocolit juma’ de cladire si ajuns in sfarsit in birou.
PS. Colegu’ a cautat un loc de parcare juma’ de ora.
A trecut ziua de munca _cum a trecut si am plecat incet spre casa. Nus’ daca v-am spus, da’ in unele zile, drumu’ meu spre casa trece printr-un bar. Azi a fost una din zilele acelea. Pe cand ma pregateam sa decolez, ma suna mama. Si mama nu suna decat daca se plictiseste groaznic (da’ asta se intampla dupa ora 20) sau daca s-a intaplat ceva. Acu’ m-a sunat sa ma anunte ca tanti prezidenta de asoc’iatie de propr’etari zice ca mai am de platit intretinerea pe octombrie. Deci, alt taxi, fugi acas’ cauta chitante si trimis mama inapoi la tanti prezidenta. Subiect inchieiat din punctu’ meu de vedere. Incheiat vr’o doo ore, ca pe la 8 seara trecute fix ma trezesc cu tanti prezidenta la usa. Si incepe sa-mi explice tanti cum ca chitanta aia e anulata, ca_cand m-am dus sa-i platesc am luat chitanta si nu i-am lasat banii, c-o fiiiiiiiiiiii, c-o patiiiiiiiiii. Da’ pana una alta io am chitanta care zice c-am platit, ea are un exemplar GOL pe care scrie cu pixu’ anulat. Deci, hai bashti.
Da’ ma simt bine. Ca am vazut in treacat o stire. Cica doi puleti s-au gandit ca ar fi inteligent sa sparga un magazin. Si s-au dus oamenii la atac cu o ranga. Au spart geamu’ , da’ ghinion de neshansa, in magazin era una din vanzatoare. Si tanti i-a luat ranga din mana lu’ hotzu’ si i-a luat la incins pe amandoi. Hai sa traiesti tanti, si sa-ti dea Domnu’ viatza lunga, sanatate si bani multi!
Da’ tot ma dor shalele 😥
PS nu uitati de 2%.
Blog din Ţara Bârsei 
MerlinRa
/ 18/02/2009Servus.
Deci da, nu mai scrie despre subiecte din astea, jur, cand am inceput sa citesc la inceput cu trezirea, m`a luat somnu`, si uite`te cat e ceasu`. Si nu sunt 3 ceasuri rele intradevar, numarul este pur si simplu fluctuant, in fiecare zi.
Sa speram ca va fluctua inspre 0 intotdeauna.
O zi excelenta.
Athe
/ 18/02/2009Cererea dumneavoastra nu se aproba. Ca fi’nca la mine trezitu’ de dimineatza e o adevarata aventura si nu poci sa nu scriu despre aventurile personale.
O zi super si tie.
ocserver
/ 18/02/2009😀 buna dimineata! 🙂 draga, asta cu sculatu de dimineata ma lasa profund rece, sunt intr-atat de criminal -da, marturisesc- incat ma salt singur din pat la 06:30. so.. sunt imunizat. insa la shale… mda, asta e o problema: faptul ca te dor inseamna ca sunt la locul lor si se chinuie sa fonctioneze, deci bucura-te! :))