Sporturile nationale la romani

Nu, nu vorbesc de oina, nici de folbal. Vorbesc de sporturile care ne (cam) definesc ca natie, adica:

In ordinea de pe tricoaie, pardon, tricouri (adeca in ordinea in care le-am constientizat eu):

1 „Bagarea in seama” pleaca de obicei de la o parere foarte buna despre propria persoana si de la necesitatea ca acest fapt sa fie cunoscut de toata lumea. E drept ca si plictiseala poate fi un motiv bun pentru practicarea acestui sport.

2. „Datu’ cu parerea”. Este binestiut ca noi, ca natie ne pricepem la absolut orice si suntem extraordinari de dashtepti. Pe cale de consecinta orice porumbelal pacii in chiloti de gimnastica si ia zboru’ de pe ilustrele noastre limbi tre’ perceput cacu getare filozofica. Daca nu intelegeti despre ce vorbesc, uitati-va la stiri cand glasuiesc politicienii. In viata de zi cu zi „Datu’ cu parerea” merge mana in mana cu „Bagarea in seama” si e practicat de tzatze.

3. „Pasat pisica”. Asta e facut pentru romanii cu simtu’ responsabilitatii (nu prea) bine dezvoltat. Adicatelea, futuram meciu, cine-i de vina? Si raspunsu’ in cor: „Nu euuuuuuuuuu, alaaaaaaaa.” Finala de iarna – primavara se joaca la Brasov. Deci, cine-i de vina ca Gorbunov umbla slobod prin sat cand trebuia sa fie la zeghe?

4. „Niznaiu”. Adica tot un sport pentru romanu’ responsabil. Diferenta fata de „Pasat pisica” e ca in „niznaiu” n-ai nici partener nici adversar in joc. Spre exemplificare, „Cum a fost posibil sa dispara pistoalele dintr-un depozit cicatelea pazit?” . Paaaaaaaaaai „Niznai”.

5. „Fantoma”. Pe sistemu’ „Nici usturoi n-am mancat, nici gura nu-mi miroase (prea tare)” toti avem cate on frate/sora geaman(a) care are prostu’ obicei sa vorbeasca in locu nostru’. Vezi povestea cu „Se maresc salariile la profesori cu 50%”. Si continuarea „Niciodata n-am afirmat asa ceva”.

6. „Vacaritu”. Pardon, vaicaritu’. Adeca n-am si plang si n-am si plang si n-am si plag si ma uit la TV si beau o bere. Valeleeeeeeeu, Valeleeeeeeeeeeeeu.

7. „Vecineeeeeeeee, muri-ti-ar capra”. Algoritmu’ e simplu: tu ai, eu nu, ce-ar fi sa n-ai nici tu.

8. „Ce buna ti-e capra vecine, ierta-te-ar Dumnezeu”. Asta e deja pentru avansati. Adica, pentru aia care au trecut de vaicarit si au dus sportu de la numaru’ 7 la stadiu de arta „Eu n-am, tu ai, ce-ar fi sa-ti iau tot si sa nu mai ai tu (nici macar zile)”

9. „Inainte era mai bine”. „La noi sunt codrii verzi de brad/Si campuri de matasa” ba nu mai sunt, ca porcii si magarii astia au furat si au vandut tot ce-a facut saracu’ Plumbuitu’. Am auzit povesti asemanatoare si pe vremea lu’ nea’ Nicu, numa’ ca „saracu'” era Regele si „porcii si magarii” erau oamenii susnumitului. Asta ca sa nu fac legatura cu fostii/actualii sefi & colegii mei de munca 😀

10. Bomboana de pe coliva, pardon, cireasa de pe tort „Mancatu…. „, rectific, „Barfa”. De toate felurile, marimile culorile, soiurile etc. Asta e singurul sport din care romanu’ a reusit sa faca o arta.

Deocamdata atat, daca-mi mai vine vr’o idee, am gasit butonu’ de edit.