De cand ma stiu propr’etara de casuta de meil, am prostu’ obicei sa ignor mesalele cu expeditor necunoscut si alea venite de pe la cin’ stie ce situri. Drept urmare in inboxu’ personal tind sa se adune gramezi de mesaje necitite. Cateodata (foaaaarte rar) se trezeste ordonatu’ din mine si se apuca de citit/sortat/sters mesaje. In momente de genu’ asta ma trezesc cu niscai surprize de raman cu gura cascata. Cam juma din mesajele necitite ma anunta ca o sa-mi zboare casa/masina/barbatu’ (n-am, sac! 😛 ), ca o sa am ‘jde mii de ani de ghinioane…….. stiti stilu’.  Ailalta jumatate se compune din linkuri spre te miri ce videoclipe/teste de personalitate/horoscoape/bla blauri, chestii haioase, schimburi de contacte (a se intelege mesajele alea retrimise la sute de insi, cu tot istoricu’ atasat, de citesti mii de adrese de mail pana ajungi la mesaju’ in sine, care are in principiu 3 cuvinte, sau e o poza), si chestii de genu:

„Datele de preluare a coletelor pentru urmatorul transport MARITIM sunt:

pentru ZONA MONTREAL (QUEBEC):

Sambata, 7 Februarie 2009 intre orele 9:00 – 17:00
Duminica, 8 Februarie 2009 intre orele 10:00 – 15:00

Data limita pentru ZONA TORONTO (ONTARIO):

Duminica, 8 Februarie 2009

Pentru a fi la curent cu datele de colectare va rugam sa va inscrieti in newsletter-ul nostru.”

Adicatelea nenii astia trimite colete in Canada. Nu ma deranjeaza cu absolut nimic. Da’ incep sa ma intreb…… de unde are ei adresa mea de mail? Si cin’ le-a zis ca vreau sa trimit un colet in Canada? Si de unde stiu ei ca vreau sa trimit coletu’ cu vaporu? Da’ oare stiu si ce vroiam sa pun in colet? Ca n-am zis chestiile astea nimanui. Nici macar mie nu-mi era clara toata povestea. Imi aduc aminte ca am dezbatut acu’ vr’un an juma cu frai’miu teoria coletelor (adicatelea ce mijloc de transport e mai sigur/rapid/ieftin) da’ n-am zis ca vreau sa trimit ceva cuiva. Pe cale de consecinta, cre’ ca in abacu’ meu s-au infiltrat neste extraterestii care-mi citesc corespondenta si-mi deduc gandurile. Si asta nu-i chiar bine. Ca adevaru’ e ca m-am gandit sa trimit ceva in Canada. Problema e ca „ceva” asta era neste unii care ma calca pe nervi. Si cum stiu eu ca pentru pachete mai mici se plateste mai putin, m-am gandit sa-i trimit in rate, pe sistemu’ azi o mana, maine capu, poimaine un picior…………… Si daca iestraterestrii astia mi-au dedus gandurile si stiu ce vroiam sa pun in colete, oare nu ma urmaresc? Ca-mi face impresia ca am vazut neste chestii verzi pe strada. Si cre’ ca mi-au trimis mesaju’ ala ca sa poa’ sa ma prinda. Si asteapta sa trimit primu’ colet sa vada ce-i in el si sa ma prinda cand incerc sa-l trimit pe al doilea.  Da’ am avut noroc. Am, descoperit mesaju’ putin cam tarziu.  Da’ daca o sa-mi trimita alt mesaj de genu’ asta, garantat ma urmareste cineva.

Apropos, legile se aplica in sistem bisericesc, adicatelea ma leaga daca pacatuiesc cu cuvantu’ cu lucru si cu gandu’, sau se rezuma la pacatele cu lucru’?(nu vorbesc de legile din Romanica, alea stiu ca nu se aplica 😀 )