Vecineeeeeeeeee, nu te muti?

Hai ca te ajut eu. Promit. Iti adun tot de prin casa, iti car tot pana jos, numa duuuuuuuuuuuuuu-teeeeeeeeeeeeeeeeeee.

Deci, sambata dimineata, program de somn ca aseara am adormit pe la amiaza noptii. Soarele s-a trezit si ma mangaia usor pe obraz, ma visam pe malul unui lac, simteam mirosu’ de lemn ars si auzeam carnea sfaraind pe gratar.

Ma ce mama naibii. Deschid ochii si descopar ca iar am adormit cu geamu’ deschis. Ma dau jos din pat si arunc un ochi d’a lungu’ blocului si surprizaaaaaaaaaa : vecinu’ de la 2 facea gratar. IN BALCON 😯

Dupa ce i-am pomenit toti mortii si ranitii si am coborat toti sfintii din calendar in ordine alfabetica, m-am dus sa-mi fac o cafea.  Ca daca am apucat sa ma ridic din pat nu mai pot sa dorm 😈 . Cam pe cand neuronu’ meu incepea sa dea semne de iesire din reverie, a urmat socu’ numaru’ doi. Vecinu’ a descoperit bormasina. Si a inceput s-o testeze. Pe pereti. La 7 dimineata. Cam o ora. Partea proasta e ca timpanele mele sunt foarte sensibile pana pe la amiaz, mai ales in uichend. Nu suporta decat muzici suave, motiv pentru care telefoanele mele sunt inchise, si castile (am d’alea de zici ca-s antifoane) se odihnesc lenese pe urechi. Numa’ ca bormasina lu’ vecinu e foarte hotarata si petretii respectivului foarte idaratnici ca auzeam baraiturile prin antifoane. Pe la 8 dimineata s-a calmat. Cu datu’ gaurilor adica, ca a descoperit ciocanu’. Si l-a testat si pe ala vr’o ora.

Acu’ macar nu mai bubuie. Da’ ascult fara sa vreau un concert. De manele. Prin antifoane. Care mama dreaq l-ati invatat sa-si mute boxele pe balcon?

Acu’ plec, da’ pana ma intorc, va roooooooog frumos, sa-mi dati niste idei, ca mi s-a terminat repertoriu de injuraturi.