De vr’o juma’ de an, ma’mzel Pandora imi toaca_creierii fin’ca vrea ea sa ma duca intr-o crashma. Ca-i faina. Si au mancare buna. Si e amenajata super ultra ++. Si sa vezi. Si sa nu crezi. Si m-am dus.
Amu’, crashmele care-mi plac mie tre’ sa aiba 7 caracteristici:
1. Sa nu coste o bere cat abonamentu’ meu la sobolanu’ Brasov.
2. Sa fie cald (iarna)/ sa aiba terasa (vara).
3. Sa aiba mancare buna.
4. Sa aiba muzica buna.
5. Sa fie linisteeeeeeeeeee (in limitele posibilului).
6. Sa aiba o priveliste cat de cat frumoasa.
7. Sa nu aiba cin’ stie ce fauna pe post de clienti/ospatari.
Prima impresie a fost ceva de genu’ „vreau in alta parteeeeeeee”. Da’ am zis ca daca tot am ajuns acolo macar sa vad despre ce-i vorba pan’ la capat, sa pot sa-i scot ochii cand mai vine cu ideea asta. Casa in care e crashma e aranjata bine, dar din pacate inca mai poarta urmele bodegii care a functionat inainte acolo. O sala lungaaaaaaaa e impartita in doua, pe sistemu’: primele 2 treimi spatiu pentru nefumatori, ultima treime spatiu pentru fumatori. Spatiu pentru nefumatori e relativ lejer, in sensul ca ai loc sa te plimbi printre mese. Spatiul pentru fumatori, in schimb e ticsiiiiiiiiiiiiiiiit, da’ am reusit sa gasim o masa.
Deci, bodega la control :
1. Berea – in termeni. Un punct pentru ei ca au bere neagra. Un punct minus ca nu mai aveau vin.
2. Cald inauntru – un punct. Promisiuni de terasa – un punct.
3. Au astia un meniu bai tataaaaaaaaaaaaaaaaaa. M-am holbat vre’o juma’ de ora in el ca nu stiam ce sa aleg. Pan’ la urma am folosit singura metoda care nu da gres in cazuri de genu asta: „Antante”. Mi-a iesit quatro stagioni. Deci bunaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, si mareeeeeeeeeeeeeeeeeeeee. Si bagai de sama ca au ciorba de fasole cu ciolan afumat. Si se serveste in pita. Si se vinde ca pita calda. Nu va zic mai multe despre meniu, ca poate ma injura careva (nu dau nume) 😀
4. Muzica buna. Da’ aceeasi. Adica tot a treia melodie era Manuela a lu’ nea’ Julio. Ca d’asta v-o pusei spre ascultare. Ca mie mi s-a acrit de ea. S-o mai ascultati si voi ca poate o uit eu 😀
5. Vr’o ora am putut sa vorbim linistite. Ca dupa aia am aflat ca Mihaita n-are voie zahar ca i-a zis doctoru’ cai prea gras (Mihaita fiind un pusti de vr’o 5 ani), ca Dan mai asteapta vr’o 10 insi, care au venit pe rand, si am aflat ca-s cu Dan ca aveau grija sa anunte toata crashma ca-l cauta pe Dan, m-am curentat ‘ga-mi-as mutu’ in rahaturile de autoaparare pe care le vand mutii, si am aflat ca o gasca de vr’o 32 de insi planuiesc un chef la o cabana in Poiana. Stiu si cat il platesc pe DJ, si ce au de baut, si care cu cine sta in camera, si la ce ora se intalnesc. Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, nu ma intereseazaaaaaaaaaaaaa. Vorbiti dreaq mai incet cand sunteti in crasma ca nu-i obligat nimeni sa va asculte ineptiile.
6. Privelistea, betooooooooooooooooooiiiiiiiiiiin. Etajele 1, 2 si 3 dintr-o magnifica constructie comunista (bloc de locuinte).
7. Clientela…… po’ sa va spun ca la un moment dat a intrat un nenea si aveam o vaga senzatie ca urmeaza sa apara careva pe la geamuri si o sa inceapa sa traga in noi.
Drept urmare, daca mai dau pe acolo o sa fie ori im amiaza zilei, ori dupa ce s-o deschide terasa. Da’ am totusi o vaga impresie ca asta a fost prima si ultima mea vizita in fagadau’ respectiv.
Blog din Ţara Bârsei 
Ada
/ 21/02/2009Pfffff… io-s certata cu Julio Iglesias si cu Modern Talking, deci te-nteleg! (Manuelaaaaaaaaaaaaaaa) 😛
Athe
/ 21/02/2009Hai bey ca-i bun de ceva nea’ Julio. Mie cel putin imi prinde bine pe post de somnifer 😀