Exerciţu de răbdare

Până la urmă mi-am cumpărat papuci. Voi nu ştiţi, da’ io de prin septembrie caut o pereche de cizme/botine/chestii care să aibă patru calităţi: să aibe un pic de toc, să ţină cald, să nu alunece si să fie clasice.  Adică purtabile (după părerea mea) la o fustă mai eleganta. Drept să vă spui, în ultimele două luni am găsit nişte papuci care respectau condiţiile, numa’ că depăşeau cu mult hotarele portofelului subsemnatei. Aşa că m-am uitat la ele, m-am rugat să facă cineva v’o reducere şi am trecut mai departe. Numa’ că de v’o săptămână am sesizat că mai toţi pantalonii mei au tivu’ ros. Că cizmele aflate în propr’etatea mea n-au nici o urma de toc. Şi calc pe pantaloni. Pe cale de consecinţă mi-am împachetat una bucată pre’tină şi pe „ma mere” a ei şi am plecat la căutat papuci.

Amu’ ideea mea de cumpărături sună cam aşa: intrat în magazin, făcut turu’ magazinului, ochit ceva, verificat preţ, probat, plătit, plecat. Doar că, de o bucată bună de timp mă blochez la faza „ochit ceva”. Pen’ că papucii care se poartă mai nou mie mi se par oribili. Chestia e că, dacă în maxim 5 minute de la intrarea în magazin nu găsesc ceva purtabil caut alt magazin. Că n-am răbdare. Tipa cu care am fost ieri la cumpărături în schimb, are o plăcere deosebită să stea să se uite la fiecare papucel în parte, să studieze fiecare cusătură/lipitură/nituitură să calculeze cu ce fustă/pantalon/cămaşă/ sutien/chilot s-ar potrivi, ce eşarfă ar tre’i să-şi cumpere, motiv pentru care studiază un papuc în medie un sfert de oră. Şi ieri s-a vorbit cu mă-sa şi m-au dus în fundu’ unui magazin, mi-au blocat drumu’ spre uşă şi m-au ţinut O ORĂ între papuci. Vă e clar că după parerea mea nu era nimic încălţabil în magazinu’ ăla, d’a pân’ la urma la madre a’ lu’ pretenă-mea a găsit pe nuş’ unde o păreche. Pe care am cumpărat-o. Singura chestie care nu-mi place la ultima mea achiziţie e ca are prea multe zorzoane, curele şi zdrăngănele. Şi alunecă. Da’ acu’ am papuci cu toace.

Partea proastă la ziua de ieri a fost că prete’nă-mea nu şi-a găst’ papuci în primu’ magazin. Că ea poartă 35 la picior. Drept urmare am intrat în alt magazin. Unde am rezistat 5 minute. Că gagicile n-au mai reuşit să-mi blocheze drumu’ spre uşă. Şi am studiat arhitectura de pe Rep vr’o două ore. Apropos, ştiaţi ca în scocurile caselor de pe Rep cresc tufe?

Articolul precedent
Articolul următor
Lasă un comentariu

4 comentarii

  1. Şi eu am o oroare la mers de cumpărat papuci.
    Unu’: din cauză că trăiesc pe picior mare, 40 mai exact😉
    Doi: am nişte monturi-chestii pe la călcâie şi prima dată cu orice papuc nou mă lasă cu dureri, veiete ş.a.
    Trei: mi-s şi înaltă şi nu prea pot purta toace mari (cu toate că-mi plac), iar în ultima vreme am văzut numai papuci trecuţi binişor de 10 cm; bine sunt şi cu toc mai mic, dar modelul lasă de dorit.

    Răspunde
    • Athe

       /  21/11/2009

      Şti ce m-a făcut să mă simt mai bine după ce ti-am cetit comentariu? Faptu’ că cineva are probleme mai mari decât mine. La capitolu’ încălţări, care este.

      Răspunde
  2. Marius Ola

     /  21/11/2009

    Clar, moda din ziua de azi s-a cam stricat la gust. Bine, chiar nu ronţăi pantofii, dar nici eu nu am văzut ceva care să mă facă să îmi reînnoiesc pingelele:)

    Răspunde
    • Athe

       /  21/11/2009

      Păi nici io nu ţineam neapărat să le înoiesc, da’ era absolut necesar.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: