… vin sărbătorile, vin sărbătorile. Yuuuupyyyyyyyy. Po’ să mă împuşc? Sau să plec din ţară? Sau să-mi inducă cineva o comă până pe 3 ianuarie? Poooooooooooot?
Acu’ să ne înţelegem. N-am probleme cu sărbătorile în sinea lor de sărbători. Am, în schimb, o problemă mare cu luna lu’ Decembre. Că probabil că ştiţi, că pe la unele firme e lege că’n decembrie toată lumea pleacă tai tai în conţed. Chestie care se întâmpla şi la fabrica un’ dă cu sapa cumnatu’ propr’etate personală. Ceea ce înseamnă că susnumitu’ are prea mult timp liber. Şi românu’ cănd n-are ce face se apucă de gândit. Şi câte unii chiar ar trebui să se abţină. Inclusiv cumnatu-mio. Că par examplă acu’ doi ani în decembrie musiu susnumitu’ s-a gândit că ar trebui să-mi pună gresie şi faiantă în baie (la propriu, că pentru partea cu figuratu’ are nevastă), ceea ce a şi făcut. Drept urmare, în ajunu’ Craciunului subsemnata spăla de pe păreţi şi podele chestii folosite în construcţii. Anu’ trecut, în aceeaşi perioada, acelaşi cumnat s-a gândit că ar trebui pus parchet prin casă. Pe cale de consecinţă şi-a împachetat nevasta şi copchilu’ şi i-a trimis acas’ la mă-sa. Şi el s-a apucat de pus parchet. Drept urmare, în seara de ajun subsemnata se chinuia să-si aşeze mobila prin cameră şi să-şi gasească ţoalele. Asta, bineînteles, după ce a frecat vr’o tri ore la parchet. Şi ca să fie tacâmu’ complet, între Craciun şi rev, acelaşi cumnat s-a gândit c’ ar trebui să-mi zugrăvească camera, şi din pacate nici măcar promisiunile de moarte în chinuri nu l-au făcut să se răzgândească. Pe cale de consecinţă, pe 31 decembrie subsemnata a avut acelaşi program din ajunu’ Crăciunului.
Anu’ ăsta speram să scap. Numa’ că susnumitu’ cumnat iar are prea mult timp liber. Şi iar începe să gândească. Că să vă spui. Ieri, fiind vineri, şi subsemnata în CFS mi-am luat tălpăşiţa şi m-am cărat în oraş. De întors m-am întors pe la vr’o 10. Noaptea. Şi mi s-a părut mie că ceva nu-i chiar în regulă la mine acas’, da’ nu-mi prea dădeam sama ce. Decât că, pe calorifer în baie erau un tricou şi o pereche de nădragi de treling cu propr’etar necunoscut. Fază la care m-am cam spăriet. Că în mod normal n-avea nimeni ce căuta ieri dupăamiază la mine acas’. Aşa că, m-am apucat de facut inventaru’ prin casă. Deci, bucătăria OK, sufrageria OK, dormitoru’ meu OK, dormitoru’ soră’mii DEZASTRU. Adicătelea toată mobila adunată în mijlocu’ camerei, pereţii raşchetaţi şi o grămadă de tencuială pe lângă pereţi. M-a apucat plânsu’ instantaneu, am ieşit din cameră uitându-mă pe pereţi şi am avut parte de a doua surpiză a serii: cineva (nu dăm nume) a încercat şi tencuiala de pe hol. Deci, MAMAAAAAAAAAAAAAAAAAAA PO’ SĂ DORM LA TINEEEEEEEEEEEEEE???