Concluzie

În 30 de ani şi-un zâmbet vieţuiţi sub acelaşi acoperiş cu ma mere au apărut frecuşuri. Acu’ n-am de gând să vă povestesc chestii legate de notele de la şcoală sau de foştii amanţi, pardon, iubiţi, da’ am de gând să vă pove chestii din viaţa de zi cu zi. Povestea pleacă de la faptu’ că io şi cu ma mere suntem firi incompatibile. Adicătelea e e gospodina desăvârşită. Îi place să spele, să cureţe, să facă mâncare, chestii de genu’ ăsta. Eu în schimb sunt dezastru la capitolu’ ăsta. La mine pentru curăţenie  există întotdeauna ziua de mâine, de spălat spăl, adică spală maşina, o dată pe săptămână şi doar ceea  ce e absolut necesar (pentru restu’ există săptămâna viitoare), şi de gătit…. Dumnezeu cu mila. Că la mine „mâncare caldă” se numeşte cafea iar „mâncare gătită” friptura de pui. Rece.

Eh, din cauza asta, discuţiile mele cu ma mere sună, de obicei, cam aşa:

Ea: Fă-ţi curat pe birou, bagă-ţi hainele în dulap, şterge prafu’ de pe bibliotecă.

Eu (cu nasu’ în monitor/vr’o carte): Îhî.

Ea (după vr’o juma’ de oră): Ţi-am zis să… citiţi mai sus.

Eu (în aceeaşi poziţie): Da mamă.

Ea (după altă juma’ de oră): Parcă ţi-am zis ceva.

Eu (în aceeaşi poziţie): Nu dorm încă.

Ea (altă juma’ de oră): N-ai făcut  ce ţi-am zis.

Eu (În aceeaşi poziţie): Mâine, că e târziu, şi mi-e somn.

Azi am luat-o de la capăt. Adică ea mi-a zis să-mi fac curat pe birou şi eu am ajuns la concluzia că şi mâine e o zi. După care urmează uichendu’. Şi ne-am luat la ceartă. Şi după ce s-a calmat m-a mâncat în dos să deschid gura:

Eu: Auzi mamă, tu ţi-ai ratat cariera. Tre’ia să te faci capitan. Că te descurcai.

Ea: Şi tu ce mă-ta tre’ia să te faci? Prinţesă? Că văd ca te descurci.

Deci (asta era concluzia), de acu’nainte aştept să vă adresaţi cu majestate când aveţi să-mi comunicaţi ceva. Primesc ode şi laude aici. Pentru cadouri lăsaţi o adresă de mail să vă pot comunica unde să le trimiteţi. Ştiu, pot să aştept…..