Dezbatere publică

Apropos de postul anterior ţin să vă anunţ că ieri mi-am cumpărat pe cheltuiala mamei propr’etate personală una bucată cârpă albastră. Albastru cam cum e căsuţa aia din dreapta unde scrie câţi îs on line pe bloaga subsemnatei. Accesoriile îs roşii, producţie Luci Popa, da’ nu poci să vi le iesplic. Da’ promit că pun o poză când o să fie gata rochia şi o să găsesc pe cineva să mă tragă în chip. Rochia e (adică o să fie) creaţie ma mere. Da’ nu asta dezbatem. Că astea deja există. Unele fizic, altele în imaginaţia subsemnatei. Azi dezbatem fizicu’ muierii. Reformulez. Azi dezbatem fizicu’ la modu’  general.

Amu’, ăia dintre voi de au mai trecut prin zonă s-au prins că io mi’s mică de statură şi foooooooooaaaaaaaaaaarte rotundă. Adicătelea am un metru şaizeci şi undeva spre suta de kile. Ăia de n’aţi mai trecut prin zonă aţi aflat acu’. Eh, azi, cum fu vineri şi io am suferit de lene cronică n-am avut de lucru şi m-a lăudat la munci cu noua mea achiziţie (cârpa adică). De faptu’ că cârpa e albastră nu s-a mirat nimeni. Decât că, pe la începutul săptămânii oscilam între roşu şi  albastru. Şi una dintre colege m-a întrebat de ce nu mi-am luat cârpa roşie. Amu’ drept e că mă tenta rău de tot o rochie roşie, numa’ că, bijuurile ce mi le-a făcut Luci tre’ arătate, şi, lângă o rochie roşie se pierdeau în peisaj, şi n-am găsit cârpă roşie. Adică tantile de la magazin aveau ele ceva cârpe roşiatice, da’ băteau înspre roeuse. Rău. Şi după părerea mea culorile pastel nu se potrivesc nici la fizicul nici la personalitatea mea. Expresia (mea) folosită în discuţia din birou a fost : „Alea îs culori  pentru zânuţe. Şi io îs ditamai mama zmeilor. Nu poci să mă îmbrac în aşa ceva.” Fază la care una dintre colege a rămas interzisă. (ţineţi minte chestia asta)

Amu’ noi suntem de toate 7 în tot serviciu de contabilit chestii contabiliceşti, împărţite pe sistemu’ 3 foarte bine făcute, 3 care ne calcă pe urme şi 1 slabă rău de tot. Eh, dintre astea 3 io’s singura care am fost cam toată viaţa foarte bine făcută. Alealalte doo, în tinereţi au fost slabeeeeeeeeeeee rău. Da’ le’a trecut. De cam multişor.

(Aţi ţinut minte ce v-am zis? Dacă nu lok up). Deci tipa care a rămas interzisă e aia de’i slabă rău. Şi după ce a clocotit 5 minute se trezeşte să mă întrebe:

„Auzi, tu cum poţi să te împaci cu faptu’ că eşti grasă, şi să mai şi glumeşti despre asta? Că pe coana’ X (una din „noi trei”) o deranjează la culme faptul că e grasă. Şi eu nu ştiu cum aş reacţiona dacă m-aş îngrăşa ca voi.”

Şi ajungem la subiectu’ dezbaterii. Care este: pe voi cât de rău vă afectează aspectu’ fizic al propriei persoane? Şi cât de importantă e personalitatea (sau lipsa ei, după caz)?

Ceasuri bune!

Articolul anterior
Lasă un comentariu

7 comentarii

  1. asta nu-i dezbatere :)))) ca eu stiu slabe care ar vrea sa fie grase si nu reusesc nicicum. si persoane care arata groaznic si se simt extrem de bine in pielea proprie. :)) dezbatere e ce papuci asortezi la rochia albastra 😀

    Răspunde
  2. Athe

     /  12/08/2011

    După bujet coane Fănică. Adică ce găsesc prin lada patului :)))))

    Răspunde
  3. Eu nu ma consider foarte grasa(1,6 cu 70 kg),desi pentru unele culturi as fi obeza(asiaticile sunt fff pretentioase) .Sotul meu ma iubeste asa,eu ma iubesc asa,deci totul e ok.Si nu e vorba ca nu as putea slabi,dar pentru ce sa o fac daca ma simt bine in pielea mea?
    Cred ca acea colega a ta,oricat de slaba ar fi nu se apreciaza cum o fac eu(sau tu sau toate din clanul plinutelor)
    Sa pui poze la bijuterii.

    Răspunde
  4. Marmotica

     /  01/09/2011

    Eheee, eu ma simt bine in pielea mea. Stiu bine ca am burtica si ca m-am ingrasat de cand m-am mutat cu al meu, dar nu ma deranjeaza. O sa dau si alea cateva kg in plus la un moment dat, cand n-oi mai fi asa pofticioasa , dar pana una alta cucoana de a rabufnit era frustrata rau. Si daca esti slab si gandesti in halul asta, apoi atunci clar egzista o problemutaaa. Consider ca a te simti bine in pielea ta e mare lucru. Sa iti accepti toate defectele fizice ( ca sa fim sinceri cu totii avem cate un defect) e destul de greu, dar daca ajungi sa o faci , tot respectul. Fiecare isi traieste viata asa cum vrea 🙂

    Răspunde
  1. Miercurea fără cuvinte - Azi, Doina Badea | Blogul lui Nea Costache
  2. Miercurea fără cuvinte, dar cu inspiraţie: la pas prin vară « Mirela Pete. Blog
  3. Miercurea (cică-i) fără cuvinte - doar cu râs! | Blogul lui Nea Costache

Lasă un comentariu