Existenţiale de uichend

Cică s-a deschis sezonu’ de nunţi, botezuri şi mese festive. Amu’ sezonu’ pe anu’ ăsta s’a deschis de multişor, numa’ că eu de obicei nu’l bag în samă. Şi-mi aduc aminte de el numa’ dacă se întâmplă să ajung sâmbăta prin centru. Şi atunci mă întreb ce caută atâtea mirese prin parc. Da’ îmi revin repede şi’mi văd de treabă. Partea proastă e că o dată la ţ ani, sezonu’ de nunţi mă îmbolnăveşte cu nervii. Anu’ ăsta e an ţ. Ceea ce înseamnă că  sezonu’ de nunţi mă afectează direct şi personal.  Să nu mă înţelegeţi greşit. N-am nimic cu rudele şi prietenii care se căsătoresc. Da’ am multe cu partea aia de rude şi prieteni care’şi aduc aminte de existenţa mea numa’ în cazuri de gen. Că cum la rumâni nunta se numeşte afacere tre’ să chemăm cât mai mulţi să iasă banu’.

Amu’ io tre’ să dau cu subsemnatu’ la doo nunţi pe anu ăsta. Una e pe 3 şi ailaltă pe 10 septembrie. Decât că una e obligaţia alor mei şi alta a soru’mii. Şi îl bătrân n’are chef de nunţi. Şi soru’mea ar tre’i să se ducă la doo nunţi în aceeaşi zi. motiv pentru care s-a apelat la varianta de rezervă, respectiv subsemnata.  Numa’ că susnumita subsemnată n’are ţoale de nuntă. Că fi’n’că eu de obicei evit sindrofiile la care nu poci să mă  echipez în blugi. Drept urmare îmi tre’ ţoale. Şi cum n’am de gând să dau daru’ de nuntă pe o rochie,  am tratat cu ma mere (a se înţelege am şantajat’o) să-mi facă o cârpă mai de doamne ajută. Ce ştiu despre rochia mea e că o să fie roşie sau albastră şi lungă până la glezne. Motiv pentru care ieri mi-am deplasat fizicu’ impresionant până în Bartolotău să mă holbez la rochii. Eventual şi la preţuri. Şi m-am holbat. Şi am ajuns la concluzia că fie n-am găsit io rochiile de oameni normali, fie în oraşu’ ăasta se vând 3 tipuri de rochii:

1. pentru muieri foarte foarte slabe, ceea ce nu e cazu’ meu.

2. pentru muieri slabe, ceea ce iar nu e cazu meu.

3. pentru curve grase. Ceea ce e problematic. Că adică io recunosc că’s grasă. Că dacă imaginaţia mea o ia razna şi îmi zice că de fapt îs fotomodel îmi trage oglinda doo perechi de palme să-mi revin la realitate. Cât de curvă îs ar tre’i să’i întreb pe toţi ăia de mi’au trecut prin pat. Pardon, prin cale. Şi nu’mi arde de făcut sondaje de opinie. Da’ nu poci să mă duc la nunţi arătând a curvă. Că impresiile în legătură cu ilustra mea persoană n-o să-mi parvină direct de la nuntaşi.  Unele o să vină via mon pere şi alta via fra’i’miu. Motiv pentru care tre’ să fiu cuminte şi să nu bat copii.

Deeeeeeeeeeeeeeci, vreau idei. Că cum să arate rochia? Că dacă până la sfârşitu’ săptămânii viitoare nu mă hotărăsc apelez la varianta de rezervă: blugi+ teneşi.

Hai noroc. Şi la mai mare!

Anunțuri
Articol anterior
Articol următor
Lasă un comentariu

2 comentarii

  1. Pai am cam intrat in post, cred ca s-au mai rarit nuntile, a fost agitatie mare saptamanile trecute…
    De rochii ce sa zic, daca nu iti faci pe comanda e cam greu sa gasesti ceva masura mare…astia au uitat sa schimbe masurile , ca doar suntem si noi un popor de oameni bine-facuti, rochitele din comert cred ca sunt pentru cine sufera de inanitie :)), ca si fetitele de scoala sunt mai bine dezvoltate 😛

    Răspunde
  1. Dezbatere publică « Blog din Ţara Bârsei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: